Profesorul Ioan Cartiș, fostul rector al UPT, atac fără precedent la adresa lui Robu!
Într-un mesaj public adresat de Prof.dr.ing. Ioan Carțiș, fost rector al Politehnicii din Timișoara vreme îndelungată, și cel care l-a promovat pe Nicolae Robu în funcția de prorector al UPT, îl pune la respect pe acesta din urmă.
Concret, reputatul profesor Carțis îl acuză pe Robu de lipsă de modestie și de dezinformare atunci când își asumă toate realizările din ultimii 20 de ani ale Universității Politehnice din Timișoara :
,,Stimate D-le Prof Robu,
Nu doresc să provoc o discuție polemică, dar pentru că ați adus în spațiul public realizările D-voastră din Politehnică în perioadă cât ați fost rector, din respect pentru adevăr, se impun unele observații.
Din lista de „realizari”, doar două vă aparțin în exclusivitate, și anume sala mică a senatului și parcul.
La celelalte, gândite și inițiate de mine, ați avut contribuții doar la finalizare, (sala mare a senatului, biblioteca, bazinele de înot ).
Cu referire la casele politehnicii, cred că le-ați zugrăvit doar.
Mă rezum la atât, colegii din universitate cunosc realitatea.
Fiecare persoana poziționată în funcții de conducere este dator sa facă aprecieri obiective, să respecte adevărul și, nu în ultimul rând, să fie modest”.
Au trecut mai bine de 45 de ani de când am pășit ca student, iar mai apoi cadru didactic al actualului UPT. Am ajuns să mă bucur și de-al VIII-lea Rector. Am citit cu satisfacție istoria destul de frământată a politehnicii timișorene. Consider că în cei 100 de ani dezvoltarea școlii/institutului/universității s-a datorat în bună măsură tuturor Rectorilor, adevărate personalități științifice cu bună recunoaștere națională și internațională. Nu consider ca în anul acestei frumoase aniversări să apară dispute pentru podiumul celor mai importanți și valoroși Rectori. Să lăsăm orgoliile exagerate, mai ales pentru a nu știrbi din memoria acelora care au fost și ei Rectori și acum nu se mai pot lăuda. Fiecare a făcut tot ceea ce a fost posibil pentru prestigiul universității. Dar fiecare a avut și nopți nedormite datorate neîmplinirilor. Toți au condus cu bună credință destinele politehnicii. Haideți să ne bucurăm de realizări, mai ales de carierele, (unele cu totul remarcabile, pretutindeni în lume), celor peste 125.000 de absolvenți, meritele aparținând în fapt puternicului corp profesoral de care a dispus politehnica în mod perpetuu în cei 100 de ani, de angajații devotați pe care i-a avut de-a lungul timpului. Să urăm acum „VIVAT, CRESCAT, FLOREAT POLITEHNICA TIMIȘOARA!”