Trăim într-o lume tot mai tehnologizată și plină de mașinării ce tind să ia locul omului în tot ce ține de muncile mai grele. Străzile sunt sufoate de fumul de eșapament, locurile de parcare sunt tot mai rare pe măsură ce autoritățile promit noi și noi facilități șoferilor. Șoselele se lărgesc (sau uneori doar se dă iluzia că ar fi mai mult loc pe carosabil) sau se îngustează după fantezia celor puși să le aibă în grijă.
Unde sunt vremurile când omul, cât e simplu, își avea calul său și odată urcat în șa era asemenea unui erou de poveste? Calul și căruța erau nelipsite în curtea țăranului din aceste locuri și astfel își rezolva toate treburile gospodăriei. Cu doar câteva eenii în urmă chiar și la oraș încă mai puteai vedea pe străzi vehicule trase de cai. Acele vremuri au cam apus.
Chiar în marginea Timișoarei la o aruncătură e băț la Moșnița Nouă am găsit un OM (da, cu adevărat merită să fie scris cu majuscule) ce iubește animalele și le tratează ca pe membri de familie. Nu este deloc ușor ca în zilele noastre în marginea orașului (și nu în vârf de munte în sate izolate) să mai găsești pe cineva care să aibă voința de a mai crește cai.
Domnul Iancsi Turos a iubit caii din copilărie și a tânjit să aibă un cal ori barem un mânz al său. Nu pierdea ocazia ca în satul natal din Ardeal să meargă la vecinii ce aveau animale în curte pentru a fi aproape de aceste mirifice creaturi. Uneori chiar reușea să călărească câte un cal al altora pentru că familia lor nu-și putea permite unul.
După cum povestește, plin de umor, a reușit să-și împlinească visul imediat după armată când din primele salarii și-a cumpărat un cal, hamuri și o căruță. Dar bucuria nu a durat mult. A lăsat calul mult iubit tatălui său și a venit tocmai la Timișoara pentru a continua studiile. Și aici a și rămas definitiv muncind o viață într-o renumită fabrică din oraș ce a fost mulți ani un vârf al tehnologie. Deci nici o legătură cu animalele.
După decenii, odată ieșit la pensie, și-a împlinit visul de o viață, de a se ocupa de caii. A cumpărat rând pe rând iepe dar și armăsari până a ajuns la nu mai puțin de șase cai. Și într-adevăr sunt frumoși! Așa ca în cunoscuta vorbă ce a circulat prin intermediul internetului.
Dragostea permanentă a domnului Turos s-a împărțit între copii și cai. Mulți prichindei vin să fie aproape de animale pentru a le mângâia sau a le spune o vorbă la ureche. Animalele ascultă cu atenție ce le povestesc cei mici și aprobă dând din cap. Cei mai curajoși sunt îndemnați să urce în șa. Dacă la început se tem puțin, foarte repede se realizează o legătură strânsă și la final cei mai mulți nu mai vor să coboare de pe cal.
Legătura dintre cal și copil are și un adevărat rol terapeutic. Unii prunci vin cu diferite afecțiuni și plimbatul călare le ameliorează problemele de care suferă. Cel mai evident caz a fost a unui prichindel care avea o problemă de vorbire. Se bâlbâia foarte tare. După ce a intrat în legătură cu un cal și a reușit într-un anumit fel să preia din energia animalului doar după o ședință a reușit să se exprime corect. Sigur că terapia cu cai nu vindecă total și toate problemele dar ameliorează multe necazuri ale copiilor, ne asigură domnul Iancsi Turos. Când există dragoste de natură, animale și copii totul este posibil.
Este demn de menționat că nimeni nu trebuie să plătească nimic doar să anunțe din timp că vor să vină cu cei mici în vizită la căluți. Interesul va fi cu atât mai mare cu cât chiar în aceste zile trebuie să vină pe lume un mic mânz ce va mări herghelia din Moșnița.
Ca planuri de viitor energicul pensionar vrea să construiască un mic hipodrom pentru copii pe un teren propriu. Dar pentru o astfel de investiții ar fi nevoie și de implicarea autorităților locale. Poate că acum în timpul campaniei electorale unul din candidații la funcția de primar se va gândi și la cei mai mici cetățeni.
Dacă mai era nevoie de o dovadă în plus a prieteniei ce se leagă în curtea și grădina casei cu cai trebuie spus că la ora vizitei noastre tocmai s-au adunat rude și amici din patru țări diferite pentru a petrece o zi aparte de 1 Mai. În afara de cei din țara noastră mai erau oaspeți din Spania, Canada și Elveția. S-au depănat amintiri vechi alături de tradiționalii mititei și nelipsitul muștar și evident bere rece.
