11.2 C
Timișoara
joi 16 mai 2024
type here...
Acasă Blog Pagina 3100

Caracal, ultimul buzdugan aruncat spre Iohannis

Marcel Tolcea
-
0
Caracal, ultimul buzdugan aruncat spre Iohannis

Pentru PSD, tragedia de la Caracal e ca o imensă gură de oxigen. O șansă providențială, dacă îmi permiteți această situare în sfera divinului pentru un partid nu ateu, ci, mult mai grav, unul fără niciun Dumnezeu. Iar dacă afirmația mea vi se pare exagerată sau chiar tezistă, o să vă spun, de îndată, că am înțeles acest lucru doar în clipa în care a apărut pe scena mediatică un personaj ce pute a neosecurism: Alexandru Cumpănașu.

Dl Cumpănașu este unul dintre puii născuți vii de Găina neoSecuritate Română, ceea ce înseamnă că dumnealui are acces la fonduri guvernamentale și para-guvernamentale fără ca, de fapt, să se știe cu ce se ocupă. Desigur, cu ce se ocupă atunci când nu atacă pe cine îi spun vocile din cap. (Am ales această soluție a vocilor din cap fiindcă, firește, nu am niciun fel de informații dacă domnia sa este ofițer acoperit sau cine mai știe ce bâzdâganie.) În rest — ca să mă exprim așa — Al. Cumpănașu este președintele unui ONG cu o denumire ce debordează de optimism: Coaliția Națională pentru Modernizarea României. A fost membru PNL la 15 ani, la 18 ani a făcut parte din echipa lui Emil Constantinescu înainte de alegeri, apoi a ieșit din politică și s-a dedicat activității oengiste.

În jurul biografiei sale există și câteva mistere: Robert Turcescu a semnalat, de pildă, că omul nu poate dovedi că a terminat vreo facultate, oricât de discretă, deși predă cursuri de democrație în diverse locuri simandicoase. Dincolo însă de studii și presupuneri, Al. Cumpănașu a dovedit cu talent că studiile universitare nu mai contează în emisiunea sa de la Realitatea TV, Ambasador România. Unde a promovat idei de o mare încărcătură ideatică, de felul e bine să fie bine și e rău să fie rău, e bine să ne iubim țara și e nasol să nu o iubim, avem probleme mari cu ungurii din țară pe care ar trebui să îi punem definitiv cu botul pe labe.

Cumpănașu, așa cum spuneam, e unul dintre puii vii pregătiți de servicii (nu știu care!), împreună cu Rareș Bogdan și cu un alt ins grav accidentat la logica aceluiași discurs naționalist confuz, dar bine antrenat, mai ales prin mediile masonice: Călin Georgescu. Dintre toți, Rareș Bogdan părea a se afla într-o poziție privilegiată până la momentul Caracal. Atunci când, din poziția sa de unchi, Cumpănașu s-a trezit în postura de a avea în mână o teribilă triplă armă: cea a discreditării procurorilor (statul paralel, cum ar veni), cea a discreditării prezenței americane la Deveselu și cea a discreditării lui Iohannis.

Primele două ținte sunt evidente, dar nu sunt cele mai importante. Ținta cu adevărat importantă este Iohannis. La el trebuie să ajungă toate mizeriile conspiraționiste legate de traficul de copii și de protejare a „statului paralel”. Intoxicări mai vechi ce acum pot da în pârg și, mai ales, pot reactiva electoratul Antenei 3. (Un post ce susține cu tot sufletul teoriile cumpănașiene!)

Acum înțelegeți de ce Cumpănașu nu crede nimic din anchetă și are full acces la informațiile de la STS?

Ghiocel, un român fericit și modest! Salariu de 64.000 lei pentru șeful Ocolului Silvic Banatul de Munte!

Arpad Kiss
-
0
Ghiocel, un român fericit și modest! Salariu de 64.000 lei pentru șeful Ocolului Silvic Banatul de Munte!

Ghiocel vs Dragila Sub titlul „Câștiguri nesimțite din pădurile primăriilor/statului!”, pe pagina de socializare Stop Defrișărilor a apărut un material în care este prezentat publicului venitul lunar al șefului de Ocol Silvic Banatul Montan din Caraș-Severin, inginerul silvic Ghiocel Meda.

Salariul brut al lui Meda ar fi înregistrat în contabilitate cu suma de 64.951 (64,9 mii) lei, adică tradus în monedă euro, undeva în jurul a 13.500 euro pe lună. Mai mult decât atât, Meda este acuzat de faptul că ar avea înțelegeri cu patronii unor firme de exploatare forestieră care ar obține material lemnos prin încredințare directă. Păi de ce să o lungim cu atâta licitație și alte proceduri birocratice, dacă merge și varianta prescurtată! Lucrurile ar merge ca unse pentru cei care au dezvoltat acest ocol silvic având cu totul și cu totul alte premise la momentul înființării acestui ocol, la care au aderat mai multe primării din Caraș-Severin. În colimator este luat și Președintele Consiliului de Administrație – Ion Borteș, fostul adjunct al IPJ Caraș-Severin, pe care cei de la Stop Defrișărilor îl fac responsabil în solidar cu Meda, conform situației de fapt.

Venitul uriaș obținut de acest ghiocel răsărit chiar în fruntea ocolului silvic Banatul Montan, ar depăși salariul oricărui primar care a dorit această asociere pentru administrarea mai lesne a pădurilor proprii ale comunităților lor.

Liderii de sindicat din cadrul Ocolului Silvic acuză că o mare parte din pădurile statului sau ale Consiliilor Locale sunt tăiate numai pentru asigurarea unor venituri uriașe ale „șefilor”. Asta în vreme ce mulți dintre angajații Ocolului, ar avea salarii mici, și acelea primite cu întârziere.
Meda Ghiocel, șeful Ocolului Silvic Banatul Montan din Caraș-Severin s-a perindat în trecut, în postura de angajat Romsilva și pe la Ocolul Silvic Văliug sau Ocolul Silvic Reșița.

Ne reamintim că momentul constituirii Regiei Autonome „Ocolul Silvic Banatul Montan”, a însemnat asocierea Municipiului Reșița cu comunele Carașova, Forotic, Goruia, Lăpușnicu Mare, Slatina Timiș și Ticvaniu Mare. Din ce înțelegem la acest moment, astăzi funcționează foarte bine relația cu primăria Carașova, cu Reșița însă există și primari care ridică semne de întrebare în legătură cu moralitatea lui Meda, atunci când vine vorba de întinsul corzii salriale și respectarea regimului silvic de către cei care se ocupă de destinele acestui ocol. Cea mai vocală este Mihaela Drăgilă, primarul comunei Lăpușnicu Mare, care nu se ferește să spună lucrurilor pe nume, așa cum a făcut-o și atunci când s-a luptat pentru fotoliul de primar.

Primarul comunei Lăpușnicu Mare, Mihaela Drăgilă, cere demiterea urgentă a lui Meda!

Reper 24 a stat de vorbă și cu primarul comunei Lăpușnicu Mare, parte a Regiei Autonome „Ocolul Silvic Banatul Montan”, care a declarat că lucrurile nu sunt nici pe departe lămurite în cazul modului în care se desfășoară activitatea ocolului. Drăgilă crede că șeful de ocol, Ghiocel Meda ar putea fi protejat de anumite grupuri de interes, pe care nu a dorit să le nominalizeze.

„Precizez cetățenilor comunei noastre că în urma constatării salariului nesimțit al domnului inginer Meda, dar și a multor altor chestiuni care au afectat bunastarea si bunul mers al lucrurilor in comuna noastra, am cerut in sedinta de ieri demisia domnului Inginer sef de ocol, demisie pe care a refuzat sa si-o dea, iar apoi am propus demiterea dumnealui. Având doar votul comunei Slatina Timiș, pe lângă al nostru, și susținerea domnului primar de la Forotic, nu am reușit să obținem o majoritate. Lucrurile, însă, nu vor rămâne așa, în data de 10 septembrie, în ședința AGA a Ocolului Silvic Banatul Montan, voi repune pe ordinea de zi demiterea domnului Meda și ocuparea funcției prin concurs, și nu prin numire, chestiune implicit politică. Profesionalismul și integritatea sunt unicele fundamente pe care se poate clădi o structura solidă, viabilă, în beneficiul cetățeanului și cu respect față de natură, iar daca acest lucru nu va fi posibil in formula actuala, nu vom înceta a căuta cămin primitor proiectelor noastre, care nu au niciodata nicio agendă ascunsă.

Domnului inginer Meda i-am cerut eu personal, în ședinta Consiliului de Administrație a Ocolului Silvic Banatul Montan desfășurată ieri să-și dea demisia pentru acest revoltator salariu pe care singur și l-a stabilit, dar si pentru alte chestiuni, mult mai grave, cum ar fi doborârea a circa 300 mc de lemn în pădurea primariei Lapusnicu Mare, pe care îi lasa sa se sufoce de aproape un an, o risipă și un atentat la toate principiile pentru care comuna pe care o reprezint a intrat în aceasta asociere. Nu în ultimul rând, i-am cerut domnului Meda demisia pentru faptul că a luat bani de la cetățeniii comunei noastre pentru marcat lemn de foc în proprietăți si nu emite autorizatie pt transportarea lemnului plătit. Dat fiind faptul că dumnealui nu a avut decența să își dea demisia pentru cele enunțate de mine, dar și multe alte probleme subliniate de reprezentanții comunei Slatina Timiș și Forotic, am propus demiterea dumnealui din funcția de șef de ocol. Halucinant, nu am obținut suficiente voturi, ceilalți membrii din CA abținându-se sau votând împotrivă. Va precizez ca cea mai mare sustinere a primit-o domnul Meda din partea domnui Bortes insusi si din partea reprezentantui comunei Carasova, care au rămas imuni la toate neregulile sesizate de noi, justificându-și atitudinea prin faptul că nu s-au identificat mari probleme în urma controalelor din ultima perioadă. În speranța ca în Adunarea Generală a Asociațiilor vom găsi mai multă receptivitate, vă precizez că nu va fi suficienta demiterea domnului Meda pt incetarea fenomenului lacomiei in aceasta poveste, ci va fi esentiala ocuparea functiei de sef de ocol PRIN CONCURS, si nu prin numiri politice. 10 septembrie, data sedintei AGA, ne va lămuri dacă „salariul nesimțit” al domnului Meda a fost o consecință a vechilor metehne de care dumnealui nu s-a putut dezvăța, sau e o consecință a faptului ca în asociația comunelor care am constituit acest ocol există prea multe interese și e vitală pentru aceste interese numirea unui șef de ocol dator celor care l-au pus pe funcție”, încheie în forță primarul comunei Lăpușnicu Mare, Mihaela Drăgilă.

Șeful de ocol, Ghiocel Meda: „Am o indemnizație brută de 7700 lei, care generează un net de 4500 lei”

Șeful de ocol, Ghiocel Meda, afirmă că salariul său nu are nicio legătură cu sumele vehiculate în social-media. Meda afirmă că suma cu care este remunerat lunar ar fi de numai 4500 de lei net, la un venit brut de 7700 lei. „Salariul pe luna iunie, la care se face trimitere, conține și unele regularizări salariale , după cum urmează: spor de risc calculat pentru 11 luni, în sumă de 20.212 lei, spor de conducere calculat pentru 11 luni, în sumă de 24.252 lei; indemnizația de grad profesional calculată pentru 11 luni, în valoare de 10.972 lei. Arăt că aceste sume nu au fost încasate în fiecare lună, și nici cuprinse în statul de plată din lipsă de fonduri, fiind calculate în luna iunie pentru perioada august 2018 – iunie 2019. Împărțind aceste sume la 11 luni, obținem aproximativ 3000 lei net lunar, suma celor trei sporuri indicate mai sus, ceea ce rezultă într-un venit total net lunar de aproximativ 7500 lei”, explică Meda.

Ca o concluzie am putea spune că înfiinţarea acestei regii autonome silvice – Ocolul Silvic Banatul Montan a reprezentat o iniţiativă a primarului municipiului Reșița, Ioan Popa, după cum afirma la momentul înființării chiar inginerul Ghiocel Meda, șeful ocolului în cauză. Organismul își propunea gospodărirea fondului forestier al unităţilor teritorial-administrative, de peste 7.000 de hectare, un exemplu preluat de primarul municipiului Reșița, Ioan Popa, după modelul Baden-Baden.

Doar că se poate ca nu toate bunele practici de peste mări și țări să poată fi implementate cu brio la Reșița sau în Caraș-Severin. Dar asta ne va spune, cel mai probabil, Ioan Popa, după ce va studia cu atenție (sperăm) acest subiect sensibil al OSBM-ului.
Sursa: reper24.ro

Vreţi să vă mutaţi din România? O ţară superbă din Europa caută cu disperare imigranţi care să vină să se stabilească la ei pentru că nu mai au muncitori

Arpad Kiss
-
0
Vreţi să vă mutaţi din România? O ţară superbă din Europa caută cu disperare imigranţi care să vină să se stabilească la ei pentru că nu mai au muncitori

În vreme ce majoritatea ţărilor încearcă să scape de imigranţi, Portugalia încearcă să îi atragă ca măsură de a reduce declinul populaţiei.

„Avem nevoie de mai mulţi imigranţi şi nu vom tolera niciun discurs cu tentă xenofobică”, a declarat în mai prim ministrul Antonio Costa, atrăgând aplauze din partea publicului, scriu cei de la South China Morning Post.

Portugalia a fost primul stat care şi-a anunţat disponibilitatea de a prelua imigranţi de la bordul navei de salvare Lifeline, care se află în apropierea coastei italiene încă de pe 21 iunie.

Potrivit unor studii citate de autorităţi, Portugalia are nevoie de 75.000 de noi de rezidenţi anual pentru a menţine la un nivel stabil forţa de muncă, ajunsă azi la doar 10.4 milioane de oameni.

De-a lungul anilor ce au urmat crizei din 2008, peste 300.000 de portughezi au plecat în căutarea unui loc de muncă mai bun, cei mai mulţi fiind tineri absolvenţi.

În perioada 2015-2018, Potugalia a primit 1.552 refugiaţi ca parte a programului de relocare propus de Uniunea Europeană.
Sursa: businessmagazin.ro

Marele trofeu Cerbul de Aur 2019, câştigat de italianca Eliza G

Arpad Kiss
-
1
Marele trofeu Cerbul de Aur 2019, câştigat de italianca Eliza G

Cântăreaţa italiană Eliza G a fost recompensată, sâmbătă seară, cu marele trofeu al concursului de interpretare internaţional din cadrul Festivalului Cerbul de Aur 2019, organizat la Braşov.

Eliza G, pe numele real Elisa Gaiotto, este o cântăreaţă şi compozitoare italiană cunoscută pe scena internaţională pop, în special în America Latină şi Europa, potrivit site-ului oficial al evenimentului. Începând cu 2009, anul lansării primului single, „Summer lie”, a devenit cunoscută în Spania, Elveţia, Marea Britanie, Franţa, Monte Carlo, Egipt şi numeroasele sale apariţii au avut un succes remarcabil în Italia, Grecia, Canada, Coreea de Sud, Brazilia şi Chile. Al doilea single de succes a fost „Love is unbound”. Piesa „The way”, mixată în studioul lui David Guetta din Paris, a fost bestseller în Europa, cu peste 10.000 de exemplare în presale. Videoclipul oficial a atins peste 2 milioane de vizionări. În 2018, Eliza G a prezentat „Ninety”, un album cu zece piese, coveruri ale unor hituri interpretate de Spice Girls, Backstreet Boys, TLC, Destiny’s Child, Cardigans, No Doubt şi alţi artişti, în aranjamente inedite pop electronic, bossa nova, samba, rock, reggae şi note acustice. Le-a interpretat în avanpremieră în Spania, Italia, Egipt, Elveţia şi Marea Britanie şi apoi a lansat oficial albumul, în aprilie 2019.

A apărut recent, în aprilie, în concursul TV „The Voice Italy” şi a ajuns până la semifinale, unde a cântat „Altro che favole”, primul său single în italiană, lansat de Universal Music.

La Festivalul Cerbul de Aur 2019, Eliza G a concurat cu piesa românească „Creioane colorate” (Feli).

Marele trofeu Cerbul de Aur 2019 a fost însoţit de un cec în valoare de 25.000 de euro.

Premiul I, în valoare de 15.000 de euro, l-a primit austriaca Sara De Blue, care a concurat cu piesa românească „Ce are ea” (Delia).

Premiul al II-lea, în valoare de 10.000 de euro, i-a fost atribuit lui Ralfs Eilands, din Letonia, care a interpretat în concurs piesa românească „Apa” (Loredana).

Premiul al III-lea, în valoare de 5.000 de euro, a revenit cântăreţei Monika Marija, din Lituania, care a concurat cu melodia „Mă ucide ea” (Mihail).

Premiul publicului, în valoare de 2.500 de euro, i-a fost acordat lui Florin Răduţă, care a interpretat în concurs piesa românească „Dragostea rămâne” (Andra).

Premiul presei acreditate la festival, în valoare tot de 2.500 de euro, i-a revenit Syuzannei Melqonyan, din Armenia. Aceasta a interpretat în concurs piesa românească „Pe aripi de vânt” (Delia).

De asemenea, premiul pentru cea mai bună interpretare a unei piese româneşti, în valoare de 2.500 de euro, a fost atribuit cântăreţului australian Alfie Arcuri, care a concurat cu hitul lui Smiley „Acasă”.

Concursul de interpretare internaţional a avut 12 finalişti: Tamara (Georgia), Ralfs Eilands (Letonia), Veronica Liberati (Italia), Florin Raduta (România), Anna Odobescu (Moldova), Alfie Arcuri (Australia), Renate (România), Cynthia Verazie (Cipru), Eliza G (Italia), Syuzanna Melqonyan (Armenia), Monika Marija (Lituania) şi Sara De Blue (Austria).

Loredana, Vasile Şirli, care a compus timp de 28 de ani muzică originală pentru Disneyland Paris, celebrul Ricky Dandel, artista belgiano-franceză Victor Laszlo şi cantautorul italian Erminio Sinni au fost membrii juriului care a decis câştigătorii Festivalului Internaţional „Cerbul de Aur” 2019.

Pe lângă gala de premiere, cea de-a treia zi a festivalului a mai inclus un recital susţinut de Corina Chiriac pentru a marca împlinirea a 40 de ani de la primul show de televiziune color românesc, „Eu sunt Corina!”, realizat de Tudor Vornicu şi echipa sa.

De asemenea, Viktor Lazlo a părăsit masa juriului pentru a urca pe scena Cerbului de Aur, într-un microrecital. Una dintre piese a fost dedicată iubitei fiului său care şi-a pierdut viaţa în atentatele teroriste de la Paris din 2015.

Seara va fi încheiată de un concert al lui Ronan Keating, starul irlandez care a vândut zeci de milioane de albume ca artist solo şi membru al trupei Boyzone.

Cea de-a 19-a ediţie a Festivalului „Cerbul de Aur” a debutat joi seară, în Braşov, şi aduce pe scena din Piaţa Sfatului mari artişti ai muzicii din România şi din străinătate.

Anul acesta, echipa Televiziunii Române a pregătit un format cu două zile de concurs, o gală de premiere şi evenimente adiacente. Festivalul se va încheia duminică, cu un spectacol folcloric ce va reuni muzica populară tradiţională românească şi prelucrări de actualitate ale acestui gen muzical.

Festivalul Cerbul de Aur este transmis în direct şi în exclusivitate, pe TVR 1, TVR HD, TVR Internaţional, TVR Moldova şi platforma TVR+, de la ora 21.00.

Anul trecut, marele trofeu Cerbul de Aur a fost câştigat de Inis Neziri, o interpretă albaneză în vârstă de 17 ani.

Festivalul Internaţional Cerbul de Aur a debutat în anul 1968, iar cea mai recentă ediţie a fost organizată în 2018, la împlinirea a 50 de ani de la lansare. De-a lungul anilor, acest prestigios festival a găzduit apariţii şi recitaluri ale unor vedete precum Diana Ross, Amália Rodrigues, Julio Iglesias, Dalida, Sheryl Crow, Tom Jones, Juliette Greco, Vaya con Dios, Coolio, Barbara, Christina Aguilera, Cliff Richard, Kenny Rogers, Ricky Martin, Kelly Family, Patricia Kaas, Gilbert Becaud, Josephine Baker, Toto Cutugno, Enrico Macias, Boy George, James Brown, Kenny Rogers, Ray Charles, UB 40, Scorpions, Pink, Sheryl Crow, James Blunt, Amy Macdonald, Nicole Scherzinger şi mulţi alţii.
Sursa: Mediafax

În agricultura românească se pot obține salarii ca în IT

Arpad Kiss
-
0
În agricultura românească se pot obține salarii ca în IT

​Știați că salariul unui angajat român din agricultură poate ajunge la nivelul venitului unui IT-ist? Un tractorist pregătit să lucreze cu mașinile agricole specifice noii tehnologii poate primi, lunar, 2.000 de euro. Adică de cinci ori mai mult decât salariul minim brut pe economie sau de două ori mai mult decât salariul mediu brut, scrie fermierinromania.ro.

Un șef de fermă agricolă poate câștiga 3.500 de euro lunar, potrivit unui studiu publicat de World Vision România. Cu toate acestea, domeniul agricol se confruntă cu deficit de forță de muncă.

Agricost, cea mai mare fermă din sud-estul Europei, situată în Insula Mare a Brăilei, găsește cu greu forță de muncă, în ciuda faptului că salariul mediu brut al companiei ajunge la 1.000 de euro lunar, 560 – 570 de euro/lună net, iar 100 de muncitori, anual, beneficiază de o vacanţă de câteva zile împreună cu soțiile, într-o destinaţie din Europa, plătită de angajator, atrage atenţia directorul general al societăţii, Lucian Buzdugan. Anul trecut, la Agricost, şase combine în care s-a investit un milion de euro nu au lucrat, deoarece nu s-au găsit muncitori.

„Din dorinţa de a crea condiţii cât mai bune salariaţilor, avem un sistem de hrănire de tip catering, în sensul că toată lumea primeşte la caserolă hrana foarte bine dozată, foarte bine calculată din punct de vedere energetic, din punct de vedere proteic, din toate punctele de vedere. Se primesc trei feluri de mâncare într-o igienă perfectă. La aceeaşi oră, toată lumea primeşte masa, indiferent unde se găseşte – că e în mijlocul câmpului, că e lângă fermă. Masa o asigurăm gratis. Anual, circa 120 de salariaţi cu funcţii de conducere petrec o vacanţă pe banii companiei şi, de asemenea, o sută de muncitori merg în vacanță, la cerere. În cazul lor, firma suportă şi costul soţiilor. Până acum, cererea lor a vizat Ierusalimul, cu Mormântul Sfânt, după care au cerut Grecia, la Muntele Athos, iar de anul acesta ne-au cerut Roma. Cei o sută de muncitori sunt aleşi în fiecare an la propunerea şefului de fermă, prin rotaţie”, a explicat Lucian Buzdugan, citat de Agerpres. Agricost are aproximativ 800 de angajaţi.

Cu toate aceste facilităţi, ferma are deficit de personal calificat. „Încercăm să motivăm oamenii şi, cu toate acestea, anul trecut am avut şase combine care nu au lucrat. Am investit un milion de euro în şase combine care au stat fără să lucreze, pentru că nu am avut forţă de muncă. În acelaşi timp, anual, avem nevoie de cel puţin 35 de oameni, pentru că în fiecare an câte o staţie de procesare, deshidratare și uscare a furajelor verzi intră în funcțiune”, a declarat directorul general al Agricost. În următorii ani, vor fi date în funcţiune alte cinci fabrici de uscare a lucernei la Agricost.

Creșterea nivelului calificării este esențială

În România există două probleme majore care afectează sectorul agricol. Pe de o parte, îmbătrânirea demografică accentuată în mediul rural, specific activităților agricole, asociată cu un nivel de pregătire redus în domeniu și neadaptat noilor condiții de muncă din agricultură, conforme cu noile tehnologii. 97% dintre fermieri nu au pregătire în domeniul agricol (studiul World Vision România), iar mai mult de 40% au peste 60 de ani, conform Comisiei Europene. Satele sunt îmbătrânite și părăsite, în special, de tineri. Studiul World Vision România arată că nouă români pe oră pleacă din țară, unul din doi tineri declară că vrea să plece și unul din cinci este deja plecat. Pe de altă parte, în România există încă bariere puternice de mentalitate. Un sondaj al World Vision România arată că o treime dintre români este tributară ideii potrivit căreia agricultura este rezervată oamenilor mai puțin instruiți sau aproape deloc. În același timp, învățământul profesional şi tehnic agricol s-a menținut, vreme de aproape trei decenii, la cea mai joasă cotă din punctul de vedere al actului educațional. Și aceasta în pofida potențialului ridicat al României, care deține o suprafață de 13,9 milioane de teren agricol, potrivit Eurostat (locul șase în Europa).
Sursa: Hotnews

Armata germană caută să recruteze pasionați de jocuri video

Arpad Kiss
-
0
Armata germană caută să recruteze pasionați de jocuri video

Armata germană își caută militari printre pasionații de jocuri video. A amenajat chiar și un stand la cel mai mare târg european de profil, Gamescom, la Koln.

Militari cu experiență au îndemnat gamerii să testeze simulatoare de zbor cu elicopterul sau instrumente de antrenare a agilității. Cu toate astea, le-au explicat foarte clar tinerilor că, în cazul armatei, nu mai este vorba de un joc. Și i-au exclus din start pe cei care au spus că vor o carieră militară pentru că le plac armele.

Armata germană este interesată de gameri pentru a-și dezvolta divizia de luptă contra criminalității informatice. Și serviciile secrete germane au fost la târg în misiune de recrutare, precum și producători auto sau mari firme din IT.
Sursa: Digi24

Poliția a folosit tunuri cu apă şi gaze lacrimogene pentru a dispersa protestatarii

Arpad Kiss
-
0
Poliția a folosit tunuri cu apă şi gaze lacrimogene pentru a dispersa protestatarii

Poliţia franceză a folosit sâmbătă tunuri cu apă şi gaze lacrimogene pentru a dispersa protestatarii antiglobalizare în oraşul Bayonne, situat în apropierea staţiunii Biarritz (sud-vestul Franţei), unde sâmbătă a început summitul G7, transmite Reuters.

Un elicopter al poliţiei a supravegheat zona unde s-au strâns demonstranţii, dintre care mulţi purtau măşti.

Anterior, mii de activişti antiglobalizare, separatişti basci şi ‘veste galbene’ franceze au participat la un marş paşnic de-a lungul frontierei dintre Franţa şi Spania, cerându-le liderilor ţărilor din G7 reuniţi la Biarritz măsuri concrete pentru soluţionarea principalelor probleme globale.
Sursa: AGERPRES

Bărbat reținut după ce a încercat să violeze o fată de 11 ani

Arpad Kiss
-
0
Bărbat reținut după ce a încercat să violeze o fată de 11 ani

Un bărbat de 40 de ani, din Dumbrăveni, judeţul Sibiu, acuzat că şi-a bătut concubina în timp ce se aflau în vizită la vecini, apoi s-a dus acasă unde a încercat să o violeze pe fiica acesteia, în vârstă de 11 ani, a fost reţinut.

Potrivit unui comunicat transmis de Poliţia Sibiu, o femeie a sunat la 112 spunând că iubitul ei îi constrânge fiica de 11 ani să întreţină relaţii sexuale cu el.

„Femeia a sesizat Poliţia oraşului Dumbrăveni despre faptul că în timp ce se afla în locuinţa concubinului său, un bărbat de 40 de ani, din Dumbrăveni, acesta încearcă prin constrângere să întreţină raport sexual cu fiica sa minoră, în vârsta de 11 ani. La faţa locului s-a deplasat un echipaj din sistemul de ordine şi siguranţă publică, în imobil fiind identificaţi minora şi bărbatul de 40 de ani. Atât apelanta cât şi fiica sa au fost conduse la sediul poliţiei, unde minora în prezenţa mamei sale a negat orice formă de agresiune asupra sa”, spune Luciana Lazăr, purtătorul de cuvânt al Poliţiei Sibiu.

În aceste condiţii, femeia a hotarât să se întoarcă în casa concubinului său, împreună cu fiica sa.

Trei ore mai târziu, însă, femeia a sunat din nou la 112 reclamând că a fost agresată de concubin.

Potrivit cercetărilor, scandalul dintre cei doi iubiţi a început în timp ce se aflau într-o vizită la vecinii, unde bărbatul ar fi agresat pe femeie, lovind-o cu palma peste cap. Ulterior, acesta s-ar fi dus singur acasă, unde, profitând de faptul că fiica iubitei sale era singură, iar mama nu putea interveni, ar fi încercat să întreţină relaţii sexuale cu copila.

„În acelaşi timp mama minorei care se întorsese acasă a auzit-o pe fiica sa strigând după ajutor astfel că apelează 112 şi solicită de urgentă intervenţia politiei. Poliţiştii sosiţi în scurt timp la fata locului pătrund în interior după ce mama minorei le-a deschis uşile şi deşi împrejurările erau evidente, minora a minţit în prima faza organele de poliţie şi pe mama ei spunând că bărbatul nu a încercat să o violeze. După ce revin în locuinţa bărbatului, bărbatul a agresat-o din nou pe concubina sa, lovind-o cu pumnii şi palmele. Minora intervine între cei doi si încearcă aplanarea conflictului şi apelează 112. De această data minora relatează cele petrecute în realitate, inclusiv cu privire la încercarea acestuia de a o viola, precizând că prima dată a minţit întrucât a fost ameninţată de către presupusul agresor să nu spună nimănui despre cele petrecute”, a mai spus Lazăr.

În urma cercetărilor efectuate, poliţiştii au decis reţinerea agresorului pentru tentativă de viol şi violenţă în familie, urmând ca sâmbătă să fie prezentat instanţei cu propunere de arestare preventivă.
Sursa: Mediafax

Unde se construieşte primul aeroport al noului secol

Arpad Kiss
-
0
Unde se construieşte primul aeroport al noului secol

Braşovul este singurul judeţ din ţară în care se construieşte un aeroport în ultimii 50 de ani, contractul pentru realizarea terminalului de pasageri fiind semnat de Consiliul Judeţean, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Preşedintelui Consilul Judeţean Braşov, Adrian Ioan Veştea, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, că aeroporul din Braşov este o „aşteptare veche” a locuitorilor din judeţ.

„Este o aşteptare veche a braşovenilor. Suntem primul judeţ în care, după 50 de ani, în România se construieşte un aeroport, cu eforturi proprii. Este extrem de necesar. Braşovul este cel mai important judeţ din punct de vedere turistic. Suntem în top ca şi destinaţie turistică, suntem singurul judeţ care nu avem nici măcar 1 km de autostradă.

Sperăm ca până la final de 2020 să reuşim finalizarea infrastructurii, iar din anul 2021 să începem operarea aeroportului, dacă nu apar complicaţii în viitoarele proceduri de achiziţii”, a declarat Veştea.
Contractul pentru obiectivul „Aeroportul Internaţional Braşov-Ghimbav Etapa a III-a Proiectare şi execuţie lucrări de construcţii şi instalaţii Obiectul Terminal de pasageri” a fost semnat miercuri, după ce CNSC a respins contestaţia depusă de o firmă.

Contractul are o valoare de peste 145 de milioane de lei, iar asocierea celor trei firme, cu care s-a semnat contractul, are la dispoziţie 12 luni, trei pentru realizarea proiectului tehnic şi nouă luni pentru execuţia propriu-zisă a lucrărilor de construcţii şi instalaţii pentru Terminalul de pasageri al Aeroportului Internaţional Braşov – Ghimbav.

„Aerogara va fi construită pe trei niveluri, cu o arie desfăşurată de 11.780 mp, după o soluţie arhitecturală realizată de celebrul arhitect braşovean Dorin Ştefan”, au anunţat reprezentanţii CJ Braşov.
Sursa: Mediafax

Cât de vienez mai este parcul Central al Timișoarei?

Titus Bălan
-
0
Cât de vienez mai este parcul Central al Timișoarei?

Parcul Central, ce s-a vrut și ce a ieșit. În loc de parc vienez, locul e raiul nepăsării și al lucrărilor de mântuială.

Timișoara purta cândva ca un titlul de mare noblețe supranumele de orașulul florilor sau orașul parcurilor. Poate că era o doză de făloșenie specifică locurilor dar dublată și de un adevăr incontestabil. Orașul, mai puțin Cetatea, a fost întotdeauna un rai verde. Cartierele destul de răzlețe aveau între ele multe locuri verzi. grădini sau chiar vii. Și azi se mai păstrează în memoria comună numele de cartierul Viilor. Azi nu mai arată deloc așa dar viile de aici au îndestulat populația locală cu un vin destul de bun pentru cei ce nu aveau pretenții prea mari. În Cetate din rațiuni de spațiu restrâns nu prea era loc de mici spații verzi iar de parcuri nici nu putea fi vorba.


Mehala ori Maierele au fost întotdeauna pline de grădini de legume și flori printre casele destul de rare. Chiar și după sistematizarea urbană de după jumătatea secolului al XX-lea s-au păstrat aliniamentele străzilor cu case ce alternau cu grădini de tot felul. Până acum câteva decenii locuitorii din cartiere destul de centrale aveau rânduri de flori și câte unul sau doi pomi fructiferi în curte dar și la stradă. Iar gospodarii practici mai suplineau nevoile zilnice și cu câteva șiruri de ceapă ori de tomate. În timp obiceiurile s-au mai pierdut în favoarea apucăturilor mai urbane.

În jurul fortificațiilor militare era un spațiu deschis impus de regulile ostășești pentru a se putea la nevoie apăra mai ușor zona militarizată. Era așa numita Esplanadă unde nu se putea construi nimic. După Revoluția de la 1848-49 a devenit evident că sistemul de apărare cu ziduri de cetate a devenit desuet în fața noilor mijloce de luptă cu tuniri moderne cu bătaie foarte lungă. Asediul unei fortificații întărite era o tehnică militară de mult apusă ce era proprie unor secole trecute.

Zidurile întărite și spațiul liber destul de generos din jurul lor (Zona Non Aedificandi) împiedicau dezvoltarea orașului, astfel că autoritățile locale au făcut demersuri pentru a defortifica fortăreața. Demersurile au început în anul 1859. La cerea municipalității, prin ordinul din 10 noiembrie 1868 al împăratului zona liberă a fost redusă de la 500 de stânjeni (948 m) la 300 de stânjeni (569 m), astfel suburbiile s-au putut apropia de cetate. Totuși, conform regulilor impuse, suburbiile trebuiau să aibă străzile radiale față de centru ca să se poată controla activitatea din afară în cazul unui atac. Chiar și traseele căilor ferate trebuiau să respecte această măsură.

La 5 noiembrie 1872, pe baza hotărârii magistratului orașului au început demersurile pentru defortificare, în urma cărora s-a permis străpungerea zidurilor alături de porți pentru a ușura accesul în cetate. În 1891 primarul Carol Telbisz a reluat cererea de defortificare, cerere aprobată prin decizia din 23 aprilie 1892 prin care era ridicat caracterul de fortificație al Timișoarei. Deși tratativele cu autoritățile privind răscumpărarea terenurilor și construcțiilor din proprietatea autorităților militare au durat până în 1905, acordul de principiu exista, astfel că demolarea zidurilor a început încă din 1898.
Prin defortificare orașul a obținut o suprafață de 138 460 m2, circa 26 milioane de cărămizi, din care 19 milioane au fost vândute cu 20–24 coroane/1000 de bucăți, iar restul a fost folosit pentru fundațiile diverselor clădiri administrative. Se pare că a fost o afacere profitabilă. Costurile integrale ale demolărilor au fost acoperite din recuperarea și valorificarea materialelor.

Pe una din aceste locuri virane nou reintrate în circuitul municipal a fost înființat unul din primele parcuri ale orașului. Locul a servit ca cimitir atât civil cât și militar al celor răpuși de valurile de molime ce au lovit orașul mai cu seamă în secolul al XVIII-lea. Osemintele au fost mutate în cimitirul din nordul Cetății iar locul a devenit grădină publică. Au fost plantați dar și aduși arbori și traseate alei locul devenind principalul loc de promenadă al celor ce locuiau în centru. Parcul Central „Anton Scudier” poartă numele celui ce a avut ideea de a trasforma vechiul cimitir în parc.

Dar secolele s-au perindat și azi parcul arată reînoit și bine amenajat. Asta doar la o privire grăbită și neatentă. Dar în realitate se pune întrebarea cît de vienez a mai rămas parcul Central la Timișoarei?
Cu vreo trei ani în urmă, edilii locali au încercat un fel de vot popular sau plebiscit (că sună mai democratic) despre starea viitoare a Parcului Central. În toatre mijloacele media umbla la liber o întrebare adresată oricui. Tot timișoreanul, dar nu numai, era întrebat dacă Parcul Central ar trebui să arate după un model vienez ori după unul englezesc. Bună întrebare, și-au zis cetățenii, chiar dacă nici cinci la sută nu s-au sinchisit să afle în ce constau diferențele dintre cele două stiluri. Și nici nu și-au pus întrebarea dacă mai există o a treia sau a „n”-a cale. Unii chiar au răspuns la sondajul fără fundamentare.

Gata de mari isprăvi, autoritățile locale au bătut palma cu ceva firme de construcții ori de peisagistică și au dat banii. Prima măsură a fost cea de a înconjura întregul parc cu un gard și de a pune niște paznici vigilenți să taie frunze la câini. După care au continuat lucrările ce nu mai puteau fi obsevate de nimeni. Nu fiincă ar fi fost gardul prea înalt ori ermetic, ci pentru că nu se prea întâmpla mai nimic pe șantier.
Totul a început în prag de vară la 1 iunie 2017. Cetățenii deja își frecau mâinile cu gândul la parcul vienez ce-i va întâmpina peste un an. Iluzii deșarte.

Termenul inițial de finalizare a fost hotărât la un an. A trecut anul, și nu se dădea nici un semn că cineva s-ar grăbi să finalizeze ceva. E drept că au mai apărut ba câte un muncitor cu o lopată, ba câte un escavator ce mai scurma molozul rezultat din decopertatrea vechilor alei. S-a muncit cu un entuziasm sublim, cam odată la săptămână se mai mișca câte o piatră pe șantier. Colac peste pupăză, a mai venit în septembrie 2017, celebra furtună ce a devastat întreg orașul. Ce pretext mai bun de a tergiversa lucrările și de amâna totul până la primăvară. Așa, târâș-grăpiș, a mai trecut o primăvară, apoi o vară caniculară din cauza căreia nu s-a făcut mai nimic.

A venit și toamna 2018 ce, în loc de roade bogate, a adus noi amânări de termene de finalizare. Cetățenii s-au obișnuit să ocolească cele opt hectare de parc inutilizabil. Nimeni nu le dădea nicio speranță sau măcar o explicație de ce nu se putea închide parțial ori pe bucăți parcul pentru a putea fi măcar folosite aleile ce traversează pe două diagonale fostul parc devenit tăpșan. Între timp firma constructoare își număra cele de 7,7 milioane de lei ce le-a căzut ca o pleașcă. Adică aproximativ 1,6 milioane de euro.

A mai fost lansat un termen de finalizare foarte optimist. Aprilie 2019 urma să fie limita de timp acceptată de municipalitate. Sigur că nu a fost respectată nici această dată.

Cu eforturi mărețe, în această vară (iulie 2019) a fost terminat Parcul Central, ce a revenit la numele de „Anton Scudier”.

„Cum arată?” se întrebau sutele de curioși care au dat năvală să vadă minunea. Concluzia generală este sintetizată de un domn în câteva cuvinte.
– „E binișor. Merge. Dacă vedeam așa ceva la Pătârlagele ziceam că e ceva deosebit. Dar de la Timișoara aveam pretenții mult mai mari!”
„De fapt ce s-a făcut aici este o igienizare și întreținere normală ce ar trebui făcută ritmic măcar la doi-trei ani”, crede un alt vizitator. „Și eu am condus șantiere în tinerețe, așa că știu ce spun. Așa ceva se putea termina în patru-cinci luni cu bani mult mai puțini”.
Obiectiv vorbind, parcul arată destul de bine dacă nu te apleci asupra detaliilor. Dar acestea denotă heirupismul și uneori calificarea aproape de limita inferioară a celor care s-au ocupat de proiectarea, dar și de execuția lucrărilor de revitalizare. Nu a existat o viziune unitară. Majoritatea aleilor au fost asfaltate. Dar altele au fost pavate cu dale galbene de gresie. Sigur că nu mai are importanță că acea piatră este suficient de friabilă și, în general, se evită folosirea în spații deschise. Unele postamente de piatră ce susțin stâlpi de lemn sunt acoperite cu dale din imitație de marmură ce nu-și au locul aici. Tot din seria de exemple negative ar fi situația fără explicație a cutiilor electrice ce stau deschise larg de parcă ar fi o atracție turistică. Un copil ar putea fi cu siguranță victimă a tâmpeniei ridicate la rang de profesionalism.

Monument Ostașului din centru a fost parțial renovat. Mai ales la baza postamentului, ce a fost, de asemenea, cârpăcit cu marmură gălbuie sintetică. Asta, în condițiile în care tot pavimentul de marmură albă din jur a dispărut fără urmă, în loc să se folosească la înlocuit bucățile lipsă din postament. Mai sus nu a îndrăznit nimeni să urce și să smulgă buruienile ce cresc în voie pe statuie.
Toate coșurile de gunoi debordează de conținut. Semn că de la inaugurarea cu fast nimeni nu a mai călcat pe acolo ca să mai dea cu mătura. Mesele și băncuțele pentru șah sunt total acoperite de ce lasă în urmă ciorile din parc. Nimeni nu dorește împușcarea păsărilor, dar un furtun cu apă și o mătură nu ar strica din când în când.

Fântânile ornamentale, în schimb, sunt la locul lor și chiar funcționează. Spațiile pentru flori sunt amenajate cu gust și destul de bogate la aspect.
Un alt punct ce lasă un gust amar este celebra alee a personalităților. Se dorea un spațiu în care să fie concentrate figurile celor ce au luptat, visat sau construit ceva pentru acest oraș. Sunt ingineri, militari, scriitori ori savanți imortalizați în bronz. Dar, soclurile statuilor sunt pe cale să-și piardă plăcile ornamentale. Unele cad, altele sunt legate cu o fâșie de plastic. La altele se poate băga mâna printre plăci și suportul interior. Culmea nepriceperii și a profesionalismului îndoielnic al celor care se ocupă de monumente este că la unul din busturi plăcile sunt ținute laolaltă cu o bandă adezivă din hîrtie ca cele folosite de zugravi. Nu ar strica un minim de respect pentru aceste personalități ce au dus faima orașului departe.

Unde este statuia generalului Scudier dacă tot i s-a redat acest nume?

Dacă tot a fost numit parcul după ctitorul său, generalul Anton von Scudier, poate nu era lipsită de sens studierea opiniei celor ce au cerut reamplasarea statuii acestuia în parc.

Militarul a fost din 1869 comandant militar al cetății Timișoara. De la 26 iunie 1871 și până la 1 noiembrie 1878 a fost comandant militar general al Banatului, însărcinat cu desființarea frontierei militare a Banatului spre Regatul Ungariei și cu introducerea administrației civile. Nu pentru merite militare, ci pentru că a fost un bun organizator și administrator și al treburilor civile, cetățenii au considerat că merită o statuie. Parcul Central a fost înființat în anul 1880, iar în anul următor a fost ridicată și statuia generalului. Se povestea atunci că ar fi fost din aur. E doar o simplă exagerare. De fapt, a fost turnată din fontă, iar mai apoi poleită cu un strat subțire de aur.

A rezistat pe locul său până în toamna anului 1918 când s-a prăbușit imperiul. Atunci, în haosul generalizat a fost și statuia devastată de revoltații vremii. O bună bucată de vreme pe soclu a funcționat un orologiu public.
Așa a ajuns Timișoara să aibe din nou un parc Scudier, dar fără statuia generalului Scudier.

Parcul se vrea a fi vienez, dar nici prea multe nu are în comun cu acel stil. Măcar un lucru apreciază unanim cei ce trec prin parc. Nu au fost tăiați prea mulți copaci vechi și a mai rămas o mică fărâmă din farmecul parcului de odinioară.
Dacă s-ar ajunge la o soluție normală și cu ruinele fostului ștrand, și s-ar finaliza pista pentru role, poate și aici ar fi un punct de atracție permanent. Așa este doar un parc de trecere grăbită dintr-un loc în altul. Doar șahiștii vin arare ori, dar nu zăbovesc prea mult din cauza mizeriei cu care sunt întâmpinați.

Măcar inscripția de pe monument ar putea avea loc undeva în acest parc: „În amintirea comandantului imperial regesc baron Antoniu Scudier, însuflețitul sprijinitor al intereselor artistice, de comunicație ale orașului, începătorul plantațiunilor. Drept recunoștință ridicat în 1881 de cetățenii orașului liber regesc Timișoara.”

1...3.0993.1003.101...6.413Pagina 3.100 din 6.413
© Newspaper WordPress Theme by TagDiv