Va avea Banatul de câștigat cu candidații actuali?

2149

La aproape trei decenii de la momentul Decembrie 1989, românii sunt chemați din nou la urne. Cu cateva zile în urmă a început, oficial, campania electorală la nivel local.

În Timiș, se anunță una dintre cele mai liniște, de nu cumva cea mai anostă campanie de alegeri a primarilor și consilierilor locali și județeni dintre toate câte au fost de la revenirea la sistemul democratic de vot. Cine sunt principalii actori ai acestei bătălii politice și care ar fi mizele „jocului”, ne propunem să comentăm în rândurile care urmează.

Înainte de toate însă, ar fi bine să vedem unde ne aflăm, în momentul de față, în ceea ce privește încrederea electoratului din Timiș în principalii actori politici care doresc, unii dintre ei, fie să rămână la putere, fie, ceilalți, să acceadă în fruntea instituțiilor de putere și administrative locale.

După toate  sondajele de opinie apărute înaintea începerii campaniei electorale, românii sunt mai nepăsători ca oricând în privința acestor alegeri locale, gradul de nemulțumire în aleșii locali fiind la cel mai jos nivel de după 1989! Timișul, e limpede că nu putea juca o altă „partitură” la acest capitol, cu atât mai mult cu cât, deși este – potrivit tuturor statisticilor centrale și locale – cel mai bogat județ din România, el a fost ” fraierul” de serviciu al tuturor guvernărilor centrale în raport cu ce a primit înapoi din bogăția oferită cu larghețe bugetului național.

De ce s-a întâmplat acest lucru în toți acești 27 de ani în relația Timișului (Timișoara, în fapt, fiind locomotiva economiei românești, în ultimul pătrar de veac !) cu Bucureștiul?
Răspunsul e mai limpede decât cel mai azuriu cer de pe vreo coastă a Mediteranei în plină vară! Din cauza joasei calități a politicienilor săi din tot acest timp, și mă refer aici cu precădere la „aleșii” locali preferați prin vot liber exprimat de către timișeni în cele trei decenii scurse de la Revoluția din ’89. Mai ales după anii 2000, toți liderii administrației locale s-au ascuns, fără jenă, uneori, după faldul acoperitor, pentru ei, al prejudecății instalate adânc în mintea bănățenilor, că „noi, săracii am vrea să facem multe cu banii voștri, dar nu ne lasă guvernul de la București!”.

Firește că, în esență, niciun premier al României din 1990 încoace nu s-a omorât cu firea să ofere ceva solid Banatului în schimbul sumelor atrase la bugetul central de la noi, însă, la fel de adevărat este că nici nu a avut cu cine trata bărbătește în toti acești ani, când a venit vorba de vreun ales local mai de Doamne ajută! De ce? Pentru că Timișul, Banatul în toată splendoarea sa!, n-a avut așa ceva în toată această perioadă! Domnii Ciuhandu, Ostaficiuc, Ilie Sârbu, Robu, Bojin, prin urmare, au jucat tot timpul la alibi în relația cu Centrul, fie din teamă față de liderii lor politici de la București, fie din calcul politicianist, fie, pur și simplu, pentru că n-au fost în stare să se impună în fața premierilor și președinților din anii din urmă!

Exemplul Clujului, care a dat până și un prim-ministru, pe lângă o liotă de miniștri prin mai toate guvernele din fruntea României din ultimii 15 ani, este elocvent în raport cu Timișoara și exprimă implacabil de ce aleșii nostri au eșuat lamentabil la acest capitol.    Ce avem acum, în această nouă campanie electorală la nivel local? Mă tem că  recolta” e la fel de slabă ca și precedentele!

Astfel, domnul Robu, candidatul liberal care are toate șansele din lume să câștige un nou mandat în fruntea Primăriei Timișoara, va continua, probabil, să fie un bun administrator al trebilor obștii, însă rămâne un om politic slab și ineficient în termenii pragmatismului politic actual! A demonstrat-o cu asupra de măsură în cei patru ani de mandat, perioadă în care s-a descurcat onorabil cu proiectele de investiții locale, însă nu a avut nicio trecere în ochii liderilor politici centrali. Nici măcar în fața celor din propriul partid, atunci când PNL s-a aflat la guvernare! Dovada cea mai clară este că administrația condusă de el nu a reușit să câștige bunăvoința Centrului în privința niciunuia dintre marile proiecte promise în precedenta campanie locală, din 2012. Anume, un stadion nou, o sală polivalentă nouă, centura de sud și lista poate continua bine-mersi.

Cât despre principalul său contracandidat la Primăria Timișoarei, doctorul Florin Bîrsășteanu, e cam greu să faci cine știe ce previziuni, câtă vreme senzația multora este că nu prea crede nici el în șansa de a deveni primar. Parlamentar cu câteva inițiative interesante (Legea privind interzicerea fumatului, de pildă, la care a fost unul dintre inițiatori), Bîrsășteanu  reprezintă un partid, PSD, care nu a reușit, niciodată, în acești ultimi, aproape, 30 de ani de democrație, să se apropie, măcar, de fotoliul de primar al Timișoarei. Prin urmare, șansele sale de a-l învinge pe Robu sunt destul de mici, mai ales în lipsa unui tur doi, însă, senzația este că nici nu face prea multe în această privință!

Dincolo, la Consiliul Judetean Timiș, bătălia electorală pare, teoretic, ceva mai animată, măcar prin prisma candidaților care contează în acest „balet” politico-electoral. Astfel, creditat cu prima șansă sa devină președintele CJT, dupa data de 5 iunie, ar fi candidatul PSD Timiș, Sorin Grindeanu. Pentru că are în spate un partid politic care domină prin primarii săi județul, Grindeanu este, practic, obligat să câștige „trofeul” cu pricina, altfel, riscul ca el să piardă președinția filialei locale a PSD fiind unul apreciabil. Mai ales că a reușit să-l elimine de pe prima poziție la demnitatea amintită pe actualul încă președinte al CJT, Titu Bojin, care din pesedist de-o viață, după propria-i mărturisire, s-a văzut zburat, la propriu din PSD, de aripa Grindeanu!

De unde a ajuns, tocmai în UNPR, un partid aflat într-o amorțire vecină cu „moartea” după dispariția din fruntea sa a faimosului și caricaturalului general Oprea! Ce și cât va reuși Bojin să strângă, mizând exclusiv pe notorietatea sa de vechi politician pesedist, dar și lipsit de sprijinul primarilor acestui partid, e greu de spus! Probabil, undeva spre 7-8 procente, suficient cât să încline balanța în favoarea unuia sau altuia dintre candidații la funcția de președinte. Poate chiar, speră el, în favoarea sa!

Dincolo, la liberali, candidatul la șefia județului este fostul pedelist de frunte Alin Popoviciu. Un personaj de telenovelă, prieten cu mai toți foștii lideri controversați ai dispărutului PDL, de la Elena Udrea la Blaga și retur! Liberal de modă nouă, coborât din paginile nemuritorului Caragiale, Popoviciu trage și el speranțe că – printre dosare la DNA –  și alte acareturi de prin curtea sa bogată, va deveni președinte la județ!

Una peste alta, concluzia mai degrabă amară ar fi că, și după ziua de 5 iunie, indiferent de cine va conduce administrațiile locală și județeană, cu acești „bravi” candidati menționați mai sus, „vom fi iarăși ce-am fost și mai mult decât atât”, adică viteji la noi acasă și invizibili în raport cu Centrul! Cu alte cuvinte, deși regiunea și locuitorii săi merită infinit mai mult în raport cu tot ceea ce au primit în acest ultim pătrar de veac, Banatul va avea, și după aceste alegeri locale, lideri mult sub cota și prestigiul pe care și le-a câștigat singur, de atâta amar de vreme!

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ