De ce lactatele românești nu sunt dorite pe piața europeană? Românii, şocaţi de ce au vazut la fermele din Austria

1877

O delegaţie de fermieri crescăori de vaci din România a fost zilele trecute într-o vizită la ferme „bio” din Austria, iar ce au vazut acolo le-a lăsat un gust amar.

Cei 21 de producători, membri ai Asociației Fermierilor Utilizatori de Automate pentru desfacerea laptelui crud din România, au revenit în țară lămuriți pe deplin de ce lactatele românești nu sunt dorite pe piața europeană: ar demonstra ce înseamnă brânza făcută cu lapte de vaca scoasă la pășune și, implicit, ar da peste cap afacerile străinilor care acum păcălesc consumatorii cu fel și fel de arome menite să mascheze calitatea slabă a laptelui, culmea, produs în Alpi.

”Luna trecută am propus membrilor noștri dacă vor să facă un schimb de experiență cu fermierii din Austria pe ceea ce înseamnă produsul de fermă sau mai precis pe lanțul scurt. Am reușit să ne adunăm 21 de fermieri și am hotărât să plecăm în martie pentru că este o lună mai lejeră pentru noi, că nu începem lucrările de primăvară. Prima oprire a fost la Camera Agricolă a Austriei unde ne-a fost prezentat specificul agriculturii austriece. De departe cea mai interesantă experiență pentru fermieri a fost atunci când am mers să vizităm trei ferme de familie: una specializată pe obținere de lapte și iaurt ce ajungea în școli, una pe obținerea de brânzeturi maturate și o fermă de creștere a oilor de lapte și procesarea laptelui în iaurt și rulouri de brânză cremoasă”, a declarat Cristian Lungu, președintele Asociației Fermierilor Utilizatori de Automate pentru desfacerea laptelui crud din România.

În ceea ce privește vizitele pe care le-au făcut, deși fermele din Austria sunt foarte mici ca dimensiune vizavi de fermele din România, sunt foarte bine organizate, autoritățile lucrează foarte bine și există o înțelegere la nivelul acestora față de problemele specifice care există într-o fermă de animale.

”Comparativ cu fermele noastre au foarte puțin pământ și baza furajeră o asigură puțin cu exagerări în administrarea gunoiul de grajd. Cel mai probabil conținutul de azot în lapte este destul de mare. Administrând o cantitate mare de gunoi de grajd pe pajiștile care sunt cosite apare si excesul de azot în lapte ce poate fi văzut doar în analizele de lapte. La ei bălegarul de grajd constituie îngrășământul de bază, coroborat cu acțiunea de supraînsămânțare obțindu-se astfel producții foarte bune la hectarul de iarbă. Acolo hrana principală a vacilor de lapte este constituită din iarbă și concentrate, spun ei 2 kilograme pe cap de animal, destul de puțin din punctul meu de vedere având în vedere că animalele stau închise 12 luni pe an. Nu ni s-a spus deloc dacă folosesc premixuri, dar eu sunt sigur că în concentrate au și ceva premixuri pentru că animalului care stă în stabulație 12 luni, cu o perioadă scurtă de păscut îi trebuie foarte multe vitamine și minerale, ori animalele arătau foarte bine în grajd”, a spus Cristian Lungu.

Prima fermă pe care ”automatiștii” din România au vizita-o a fost cea a familiei Strobl din localitatea Mondsee, din landul Slaburg. Aici se produce lapte și iaurt pentru hrana școlarilor și preșcolarilor. Zilnic în cadrul liniei de procesare se ambalează peste 2.000 de pahare de lapte și iaurt bio.

”Nu sunt convins, dar nu cred că se admite la nivel de Uniune Europeană produs bio cu arome, tocmai pentru că la baza producerii aromelor stă un produs chimic. Ni s-a dat spre degustare un iaurt cu căpșuni care avea câteva fructe, dar aroma de vanilie era pur și simplu o aromă, nicidecum un baton de vanilie. Iaurtul pe care l-am degustat era chiar mai slab calitativ decât un iaurt produs în România de o mare firmă procesatoare. Am rămas surprinși că austrieci dau copiilor alimente pe care nu ar trebui să le mănânce nici adulții. Fermierii noștri i-au oferit austriacului un pahar de iaurt și o sana românească iar în momentul în care a gustat iaurtul românesc cuvintele i-au rămas în gât austriacului, dar a încercat să-și mascheze încântarea schițând un zâmbet scurt, fără să facă vreo remarcă la adresa produsului românesc”, povestește Cristian Lungu.

Fermierii români au rămas surprinși de faptul că fermierul respectiv, care avea 30 de vaci, părea că nu are un flux continuu de producție a lactatelor. Mai mult, în făbricuță, dacă la noi este obligatoriu ca unghiul de la perete cu podeaua să nu fie de 90°, ci pe semi-rotund pentru ușurarea curățeniei, la austrieci, pereții formau un unghi de 90°.

O altă fermă vizitată de crescătorii români a fost cea a austriacului Eisl, care a ocupat funcția de ministru al Agriculturii pentru landul Salzburg timp de 16 ani. Fermieri români au remarcat faptul că în decursul celor 16 de ani de mandat, fermierul austriac a reușit să agonisească o adevărată avere acolo.

”Fermierul acesta aveam 130 de oi din rasă germană specializate pe producția de lapte. În interiorul adăpostului era amplsată și sala de muls. Putem să recunoaștem că standardul de viață al oilor era foarte ridicat, la fel și standardul de viață al fermierului. Este greu de crezut că acest standard de viată ridicat era obținut de pe urma celor 130 de oi, chiar dacă laptele obținut era procesat și transformat în produse de înaltă calitate, adresate consumatorilor cu venituri mari. Am degust și aceste produse și am rămas dezgustat de calitatea pe care o tot lăuda. Se pare că o parte din colegii noștri care au degustat produsele din fermele austriece au avut ceva probleme de sănătate, semn că așa zisele produse bio au și altceva în ele”, a ținut să precizeze fermierul Cristian Lungu.

Atunci când au vizitat cea de treia fermă, românii au rămas cel puțin surprinși de faptul că linia de procesare prezentată părea cel puțin incompletă, nici explicațiile minimaliste oferite de producător nu i-au convins pe români că în realitatea brânza maturată era obținută conform spuselor fermierului austriac.

”Al treilea fermier pe care l-am vizitat spunea că are în jur de 30 de vaci, din a căror producție de lapte obține niște roți de cașcaval care avea o maturare de 6-12 luni, am rămas surprins că ceea ce ne-a prezentat ca tehnologie, mai bine zis utilajele de procesare nu erau toate prezente acolo”, a precizat Lungu.

Gunoi de grajd amplasat la nici 10 metri de linia de procesare

În timp ce ministerul Mediului îi obligă pe fermieri români să respecte o serie de reguli stricte atunci când vine vorba de amplasarea platformei betonate pentru gunoiul de grajd, în Austria lucrurile nu sunt chiar atât de stricte.

”În toate fermele vizitate ne-a surprins faptul că platforma betonată era foarte aproape de linia de procesare. La noi, cei de la Mediu ne spun că trebuie să avem o platformă betonată departe de zona de acces și departe de a influența orice activitatea umană și cu obligativitatea de a avea un canal de scurgere, într-un bazin. Aici nu am văzut așa ceva, ci mai mult decât atât, am văzut un canal care se formează și care se scurge într-un râu. Din acest punct de vedere sigur nu se respectau normele de mediu. Un bălegar pentru a putea fi administrat în singuranță pe pajiște trebuie să stea la fermentat cel puțin 6 luni dacă i se pune o substanță care să grăbească procesul de fermentare. Acolo se administrează foarte mult bălegar și singur nu cred că se respectă normele de mediu și nici cantitățile pentru că altfel nu ar avea cum să cosească pajiștea de 4-5 ori pe an”, își arată indignarea ilfoveanul.

Președintele Asociației fermierilor cu automate de lapte a ținut să precizeze că, la recomandarea specialiștilor, în România, gunoiul de grajd se administrează odată la 4 ani, pe când în Austria gunoiul de grajd se administrează de fiecare dată când pajiștea se cosește, adică de 4-5 ori pe an.

Laptele în Austria se colectează cu un furtun direct din tanc

La fel ca în România, laptele produs în ferme fără unități de procesare este colectat cu mașina fabricilor care cumpără materia primă. Nimic suprinzător aici decât faptul că laptele se colectează cu un furtun direct din tancul de răcire, fără să fie cuplat la vană.

”Am surprins și momentul în care mașina care colectează laptele a venit la agro-pensiunea în care am fost cazați. Un băiat tânăr a venit rapid și a deschis o cutie unde era furtunul de la mașină și spre surprinderea noastră în loc să-l cupleze la vana tancului, a aruncat furtunul în bazin așa cum l-a luat de la mașină. De precizat că furtunul nici măcar nu era de culoare albă așa cum prevăd normele europene. După ce a luat tot laptele, a aruncat furtunul în mașină și a plecat. Trebuie să precizăm faptul că această mașină venea din altă fermă, iar acolo bacteriile nu pot fi împrăștiate dintr-o fermă în alta așa cum ni se spune nouă? Probabil noi suntem mai catolici decât Papa”, a remarcat ilfoveanul.

Fermierii nu au contracte cu medicii veterinari și autoritățile vin în control de 3 ori pe an

În timp ce fermieri români sunt obligați prin lege să aibă contracte cu medicii veterinari pentru fermele de vaci de lapte, în Austria este suficient ca fermierul să urmeze un curs și să fie autorizat să facă singur tratamentul necesar animalelor din fermă.

”Atunci când l-am întrebat pe unul dintre fermieri dacă are contract cu un medic veterinar, ne-a spus că nu are nevoie de așa ceva la el în fermă. Fermierul austriac este cel care face tratamente animalelor din fermă. În timp ce controalele medicilor veterinari la ei în fermă lipsesc cu desăvârșire. Pentru că fermele pe care noi le-am vizitat aveau și procesare, numărul de controale efectuate de autorități se limitează la 3: un control sanitar-veterinar pentru partea de procesare, un control pentru faptul că produc bio și un control oficial al APIA. Astea sunt toate controalele autorităților, nu ca la noi când avem fermieri pe care îi ”vizitează” DSV-ul și de 3 ori într-o săptămână”, își arată indignarea fermierul român.

Fermierii austrieci nu au formă juridică

Fermierii vizitați nu aveam formă juridică, erau doar persoane fizice în ciuda faptului că se ocupau și cu partea de procesare. Nici măcar nota de plată pe care fermieri români au avut-o de plătit pentru cazare nu era una fiscalizată, nu au primit o factură, ci o notă de plată prin care au fost înștiințat de suma datorată.

”Fermieri nu sunt obligați să emită bonuri fiscale și probabil că plătesc impozit în funcție de ce declară ei către autorități. Observația mea este că acolo fermieri nu sunt considerați din start infractori așa cum se întâmplă la noi. Autoritățile iau de bună ceea ce declară ei, dar cel mai probabil atunci când sunt prinși cu minciuna foaia se schimbă și sunt drastic sancționați. La noi fermierii sunt considerați de autorități infractori din start”, a mai spus Lungu.

Produsele românești concurează cu cele austriece

Ca o concluzie generală, toți producătorii români de lapte care au avut prilejul să descopere micile ferme din Alpi au revenit în țară cu impresia faptului că austriecii se feresc de ei, semn că se tem de competiția pe care ar putea-o aduce laptele românesc pe piața austriacă.

”Chiar dacă încă nu am ajuns la nivelul lor de diversificare și valorificare a producției, noi, toți fermierii care am participat la această vizită de documentare am înțeles faptul că laptele românesc este de cea mai bună calitatea, tocmai pentru că fânul obținut sus la munte aduce un plus de savoare produselor. Nu suntem noi cei mai dezvoltați, nu avem nici foarte multe produse certificate bio, dar cu siguranță avem produse tradiționale de înaltă calitate care pot concura de la egal la egal cu cele din Europa, cu toate piedicile legislative care sunt impuse chiar de autoritățile din România”, a declarat Cristian Lungu, președintele Asociației Fermierilor Utilizatori de Automate pentru desfacerea laptelui crud din România.

Sursa: agrointel.ro

LĂSAȚI UN MESAJ