14.1 C
Timișoara
vineri 24 mai 2024

„Am ținut miniștri la ușă, ca să le arăt că nu glumesc când a fost vorba de interesele timișenilor și ale timișorenilor” VIDEO

Interviu cu Alfred Simonis, candidatul Alianței PNL-PSD la președinția Consiliului Județean Timiș

— Domnule Simonis, ne aflăm aici, în cadrul emisiunilor „Banatul Azi live”, pentru a vorbi despre campania electorală, care, practic, a început de ceva vreme. Vom discuta pe larg despre candidatura dumneavoastră la șefia Consiliului Județean Timiș. Ținând cont de faptul că ați avut o poziție importantă în Statul Român, cea de președinte interimar al Camerei Deputaților, multă lume nu se aștepta să candidați pentru șefia județului. Destui spuneau că „Simonis nu se va coborî din sferele celeste ale puterii intrând într-o bătălie directă, complicată și care nu ar fi pe gustul domniei sale”. Iată-vă, însă, candidat, unul ce pare și hotărât, și asumat. Ce v-a determinat, până la urmă, să alegeți această opțiune și să candidați pentru președinția CJT?

— Cred că principalul motiv pentru care am luat această decizie, de fapt, principalele motive — fiindcă sunt mai multe — țin de nevoia de a schimba abordarea pe care județul Timiș a avut-o în raport cu Guvernele României în ultimii 32 de ani. Că de vreo doi ani încoace lucrurile funcționează la nivel guvernamental mult mai bine pentru Timișoara. Am făcut o analiză și în organizația locală a partidului, am făcut analiza experienței mele în opt ani de zile la Parlament, din care vreo șase ani am fost liderul grupului majorității din Parlament și de un an de zile președintele Camerei Deputaților. Am considerat că, având în vedere experiența acestor ani, expertiza acumulată în sistemul național de putere, care este fundamental pentru a debloca investiții, conexiunile făcute în București, toate acestea mă pot determina să candidez pentru președinția Consiliul Județean Timiș. Am înțeles că, dincolo de funcții (și ocup a treia funcție în statul român), dincolo de satisfacțiile personale din punct profesional sau de rangul poziției pe care o ocup, e nevoie să fac ceva și acasă. Prea mult timp am avut oameni politici locali care au spus că „Timișoara nu e buricul Pământului”, precum un fost deputat liberal de Timiș, și astfel am ratat construirea unui spital regional în Timișoara. Cei din Craiova s-au considerat buricul pământului și iată că acolo se construiește așa ceva. Politicienii timișeni au considerat că nu trebuie să se lupte pentru proiectele mari de infrastructură. Timișoara nu are centură. Are o bucată dintr-o centură, o bretea a cărei descărcare este undeva la 20 de kilometri de Timișoara și faci 30–40 de minute până intri în oraș. Când cobori la Remetea sau la Giarmata. N-are stadion, n-are sală polivalentă nu are nici măcar bazin de înot — când era moda bazinelor de înot, nici trenul ăla nu l-am prins. Și asta arată, evident, și un soi de nepăsare a autorităților centrale în raport cu Timișoara. Dar arată în primul rând și o delăsare și o incompetență crase a autorităților locale. Pentru că există municipii și județe în țara asta care, în anii ’90, au plecat de la zeci de locuri sub județul Timiș și sub municipiul Timișoara și, indiferent că au avut primari de la PSD sau PNL, ori de altă culoare politică, au reușit să progreseze și să aducă investiții la ei acasă. Cum au reușit ăia și noi nu am reușit? Evident că trebuie să vedem asta și cred că principalul motiv e că liderii politici pe care i-am avut nu erau de anvergură națională. Nu au avut influență, nu au știut să se bată. Și probabil că n-au avut nici idei foarte multe.

— Cu ocazia lansării oficiale a candidaturii ați amintit, într-adevăr, acest lucru. Anume că sunt județe în jurul nostru, mult mai mici și cu influență, inclusiv financiară, mult redusă în raport cu Timișul, dar care au reușit deja lucruri mult mai mari, chiar mărețe — centuri, șosele. De pildă, Aradul, care pe vremea domnului Falcă s-a închis foarte bine cu autostrada, are un stadion nou și elegant, „Francisc Neumann”, apoi Oradea, cu domnul Bolojan, care are deja șosele de centură, are șosele supraterane, poduri noi. Iată, vorbim de județe la jumătatea Timișului în primul rând numeric, ca populație, lăsând deoparte potența lor financiară. Asta vine în favoarea argumentului dumneavoastră, că noi 34 de ani am băltit pentru că nu am avut lideri politici autentici care să deschidă uși pe nicăieri.

— Corect. Vă întreb unde era, într-un clasament național, Aradul în raport cu Timișoara. Ne plăcea nouă mereu să spunem, aroganți fiind și cu piepturile umflate de fală, că Aradul este un cartier al Timișoarei.

— Cam așa era… chiar și fotbalistic vorbind!

— Aradul are șase descărcări pe centură, iar noi avem una sau două, care sunt la 20 kilometri de Timișoara. Unde era Oradea, în anii ’90, în raport cu Timișoara? Unde era Clujul lui Funar până în 2004 când a pierdut Funar alegerile. Unde era Clujul, capitala Ardealului, dar izolat complet în 2004? Toate acestea se întâmplau acum 15 sau 20 ani. Nu acum 130 de ani! Pe de altă parte, avantajele geografice și istorice pe care le-a avut Timișoara încă mai dăinuie. Acestea ar fi poziția geografică, universitățile și mediul de afaceri. Acești trei piloni au ținut cumva orașul în viață. Au făcut ca orașul totuși să rămână într-un top 10 sau 12 sau 15 la nivel național. Cumva inerțial. Dar administrația, indiferent de culoarea politică, nu a ținut pasul cu aceste trei atuuri. Liderii politici locali nu au avut anvergura necesară ca să facă mai mult. Eu știu că nu trebuie să mergi cu mâna întinsă la București. Nu se câștigă bani cu mâna întinsă la București. La București obții banii bătând cu pumnul în masă. La București obții banii răsturnând masa. Acolo, cine strigă mai tare obține bani. Ăla cuminte este tratat la „și alții”. Doi ani și jumătate sau trei ani și jumătate, când am început acest proiect, împreună cu Sorin Grindeanu, de a aduce bani în Timiș, am tot explicat colegilor noștri de la partid că de 32 de ani Timișoara contribuie cel mai mult la bugetul statului. Fără termen de comparație. Dacă ne raportăm la ultimii 34 de ani, Timișul și Timișoara au contribuit cu cei mai mulți bani la bugetul statului, după capitală. De vreo doi-trei ani e Clujul mai în față, dar dacă ne raportăm la 34 de ani, nu există termen de comparație. Și totuși, nu avem aici nicio investiție majoră din fonduri guvernamentale. Înțeleg metehnele. Unde avem voturi dăm bani. Nu mai merge așa. Că strategia asta a făcut să nu mai avem voturi timp de 34 de ani. Hai să schimbăm strategia! Hai să încercăm să facem o lege prin care cei ce contribuie să aibă și prosperitate! Trebuie să se întoarcă bani și acolo. Altfel nu vom face decât să creștem niște curente politice care sunt periculoase pentru România. Prin implicarea mea și a domnului Grindeanu am reușit să inaugurăm un aeroport la un an și o lună de când am spus că se va întâmpla asta. Deci nu facem doar schițe și desene, așa cum fac alții. Iată că s-a inaugurat. Iată că se finalizează centura de sud. Mai avem două luni de lucru la centura de sud. De la Remetea până la Șag. Și este în licitație centura de vest, de la Șag la Sânandrei. Se lucrează la descărcarea de la Sânandrei, se lucrează la autostrada Timișoara-Moravița în regim de drum expres. Începe licitația la institutul oncologic din Timișoara. Și săptămâna viitoare se va da și Hotărârea de Guvern pentru indicatorii de la stadion. Se aprobă și investiția de la stadion.
— Bun, vă propun să le luăm pe rând. Pentru că dacă ceva au avut de reproșat timișenii și timișorenii domnului Nica în acești patru ani a fost că, practic, el doar a povestit permanent despre stadion. Și să ne gândim că a avut guvernul alături de dânsul. Că PNL-ul a fost permanent în Guvern. Realitatea asta arată. Nica nu a reușit să demareze aceste obiective nici pe vremea domnului Câțu, nici pe vremea lui Ciucă, doi prim-miniștri liberali. Și ați spus ce înseamnă să ai o intrare la vârful puterii politice. Dânsul nu a reușit să înceapă nici măcar demolarea stadionului. Incredibil! Apoi e polivalenta. Auzeam de pe vremea domnului Robu, în al doilea mandat al său, că se va face. Dânsul nu a mai reușit să o construiască, pentru că a pierdut mandatul de primar. Dar domnul Nica a eșuat cu ambele obiective, de vreme ce stadionul și polivalenta sunt în sarcina Consiliului Județean Timiș.

— Nu vreau să întru în polemică cu domnul Nica și cu niciun contracandidat în această campanie electorală, deși eu sunt atacat permanent de adversarii politici. Consider că aceia care duc o astfel de campanie sunt cei care nu sunt capabili să arate rezultate. Pentru că după ce ai fost patru ani în funcția de președinte, totuși trebuie să vii să spui că ai făcut ceva. Să livrezi ceva. Domnule, am făcut ceva! Nu un rastel de parcat biciclete.

— Domnul Nica se va lăuda cu maternitatea. Doar că nici aceasta nu e cu totul funcțională.

— Nu e gata și nu e începută în mandatul domniei sale. E un proiect transfrontalier depus, din 2017, de Grindeanu. Dar nu are sens să mai discutăm ce nu s-a făcut. Totuși, un județ și un municipiu cu bugete însumate de șase-șapte sute de milioane de euro nu se pot mulțumi că fac un pasaj pietonal peste Bega sau că ridică o maternitate care e din fonduri europene. Ne bucurăm la orice realizare. Totuși, avem nevoie de niște proiecte de anvergură. De niște investiții masive, de o strategie coerentă. Adversarii politici ne atacă pentru că nu au în portofoliu niște realizări în acești ani de zile. Nu e nimic concret finalizat, nici în Timișoara, nici în județul Timiș. Nu îți trebuie neapărat o relație la București. Trebuie să-ți faci conexiuni. Să-ți impui punctul de vedere. Trebuie să impui respectul județului pe care-l conduci. Președinția Consiliului Județean Timiș și Primăria Municipiului Timișoara îți oferă putere, aceste demnități îți asigură o anvergură pe care nu ți-o oferă, cu tot respectul pentru cei de acolo, Consiliul Județean Olt. Simbolistica acestui oraș, acestui județ îți conferă o autoritate în sine dacă știi să joci. Dacă știi să îmbraci haina de președinte și mergi acolo cu demnitate. Dacă nu-ți place răspunsul primit de la centru, să știi să te bați pentru el ca să devină favorabil. Nu să se întâmple, cum ziceau unii că ar fi pățit Ilie Sârbu când i-a cerut lui Miron Mitrea să facă drumuri la Lugoj. Și Mitrea i-ar fi răspuns: „Îți fac drumul când îmi dai voturi”. Dacă eram acolo, îi răsturnam masa în cap. Eu chiar am făcut asta. Am ținut miniștri la ușă, ca să le arăt că nu glumesc când e vorba de interesele Timișului.

— Chiar așa ați procedat cu ei sau bravați acum, în scop electoral?

— Nu bravez, e purul adevăr. În acești trei-patru ani, cât am deținut funcții importante la vârf, am ținut miniștri la ușă în chestiuni importante pentru ei, până nu le-am rezolvat pe ale mele. Vorbesc de interesele județului Timiș și ale municipiului Timișoara, nu de ale mele, cele personale. Așa am modificat trei-patru legi pentru Dominic Fritz, ca să poată să finanțeze Capitala Culturală a Europei, în timp ce Alin Nica le sabota. Și era acuzat de Fritz că Nica îl sabota. Așa am modificat și susținut demolarea clădirilor de pe malurile Begăi, în momentul în care consilierii locali PNL trimiși de Nica protestau în fața buldozerelor, ca nu cumva să demoleze acele clădiri ilegale. Așa am făcut cu Colterm-ul, într-o ședință de pomină. Era nevoie urgentă de autorizația de funcționare a Colterm-ului, de sâmbătă până duminică. Pentru că, altfel, de luni Timișoara ar fi rămas fără agent termic. Așa am făcut în toți acești ani în privința proiectelor consiliului local, neanalizând cine câștigă și cine pierde. Eu sunt timișorean. Familia mea locuiește în Timișoara. Aici voi locui toată viața mea, indiferent de funcțiile pe care le ocup sau le voi ocupa. Într-un final, aici voi sta definitiv. Oameni buni, indiferent că ne votează niște oameni sau că nu ne votează, că facem stadioane sau spitale, autostrăzi, drumuri expres, beneficiem de ele ca timișoreni și timișeni. Vreau și eu să mă duc la aeroport, să mă duc mai ușor de la Moșnița până la Remetea sau până la Sânandrei. Vreau și eu autostradă, să merg să mă leg de Grecia pe la Belgrad, indiferent că vom câștiga sau nu puncte electorale, lucrurile astea implementate sunt un plus pentru fiecare timișean.

— E limpede că ne fac tuturor viața mai ușoară…

— Ne fac viața mai ușoară în primul rând nouă, timișorenilor, dar și celor din aceste localități din Banat.

— Apropo de domnul Fritz. Știu că l-ați susținut foarte tare, deși niciodată el nu a spus, cu subiect și predicat, de susținerea PSD Timiș. S-a ferit să recunoască din motive, cumva, explicabile. Acum spune că nu l-ați ajutat cu nimic și că „pegra PSD-istă vine la putere” și „feriți-vă să votați tandemul Robu-Simonis pentru că ați vota întoarcerea la anii ’90, la povestea cu dictatorul Ion Iliescu”. Mai un pic și va spune că domnul Iliescu va candida, și el, în Timișoara!

— Dacă suntem atenți la narativul construit de domnul Fritz, el nu spune nimic rău de mine. Vorbește de rău PSD-ul, dar de mine spune că am ajutat mult la atragerea de fonduri europene în județ și în municipiu și că am ajutat Primăria în toți acești ani, ceea ce chiar este adevărat. Doar că PSD-ul e rău. Asta face. Dar de mine nu spune ceva negativ. Culmea, după ce trei ani a spus că mulțumește celor care l-am sprijin și că PSD e altfel în Timiș. Abordarea mea este extrem de sinceră și va fi la fel, indiferent de cine câștigă alegerile. Eu vreau ca, din poziția pe care o ocup, să fac foarte mult bine oamenilor care m-au votat și județului în care locuiesc. Fiecare parlamentar ar trebui să facă așa ceva pentru regiunea lui. Problema Timișului și a Timișoarei a fost tot timpul această veche meteahnă de a ne certa între noi. Această problemă care nu e doar la nivel politic. Se ceartă între ei și cei din HoReCa. Am avut o întâlnire cu universitățile. Nici acolo nu e în regulă. Acum s-au mai reglementat lucrurile. Nu există o simbioză în niciun mediu local. Hai să stabilim care sunt proiectele indiferent cine câștigă sau pierde, astea trebuie făcute până la capăt! Teama ca nu cumva să facă Simonis ceva sau să facă celălalt altceva. Să nu cumva să taie o panglică. Hai să piardă Fritz banii de Capitală Europeană ca nu cumva să câștige voturi. Pentru că asta a urmărit Alin Nica. În vreme ce eu am modificat legile de pe o zi pe alta, ca să rămână banii în Timișoara. Nu vă supărați, Nicolae Robu a fost lansat în competiția electorală de Alin Nica, când era încă președinte PNL. Exact! „Ca să salvăm orașul de catastrofa Fritz”. Înțeleg că PSD e rău. Dar trei ani și jumătate, cât s-au votat proiectele USR, am socotit că erau proiecte în folosul orașului. Atunci nu a fost rău acest PSD. Când ne sunau pentru Timișoara Capitală Culturală, atunci nu a fost rău. Când a fost nevoie de sprijin pentru Colterm, PSD nu a fost rău. Când mă luptam pentru alocarea banilor pentru spitalul de copii, nu a fost rău. Acum, dintr-o dată, e rău? Hai să trecem și la domnul Nica. Păi domnul Nica era vicepreședinte PNL central la momentul la care s-a votat alianța electorală de guvernare dintre PSD și PNL. Și a votat pentru. A votat pentru lista comună de europarlamentare. Spunea că dacă PSD îl susține pe dânsul și pe domnul Robu, acceptă bucuros sprijinul PSD. Să vă dau citatul formulat de Alin Nica: „Este exclus ca PNL să-l susțină pe domnul Simonis la președinția Consiliului Județean Timiș. Dar dacă PSD-ul dorește să mă susțină pe mine și pe domnul Robu, acceptăm bucuroși. Și poate PSD primește în altă parte un alt județ”. Atunci era bun PSD, în viziunea domnului Nica. Nu mai era rău dacă îl susținea pe dânsul la conducerea județului. Am vorbit de bătăliile pe care le-am dus la București pentru proiectele Timișului. Am văzut că domnul Nica a fost extrem de dinamic în a merge și a-și salva funcția sa. S-a dus cu 15 primari peste Ciucă. Au bătut cu pumnul în masă, au stat până la 12 noaptea la sediul PNL din Modrogan, spunând că nu e bine să cedăm PSD poziția la președinția Consiliul Județean Timiș. Vă amintiți ca, în cei patru ani de când e președinte, să fi mers vreodată, la fel de autoritar, la fel de hotărât, la fel de înconjurat de o echipă pentru vreun proiect al județului Timiș?

— Din păcate, nu s-a văzut acest lucru. Avem același stadion vechi, nedemolat. De polivalentă nu se mai aude nimic, nici măcar nu știm în ce situație mai este proiectul cu pricina.

— Păi vedeți! Singurul moment în care a fost extrem de dinamic și bătăios a fost când își pierdea dânsul funcția. „Nu puteți să-mi luați mie funcția. Mergem și ne batem”. De ce nu v-ați bătut pentru stadion? De ce nu v-ați bătut pentru institutul oncologic? Pentru că era pierdut. De ce nu v-ați bătut pentru Lugoj? De ce nu pentru centuri? Sunt foarte multe lucruri de importanță pentru județ pentru care nu s-a bătut nimeni din actuala conducere a județului. Iertați-mă! Te bați numai când îți pierzi funcțiile? Nu ai credibilitate. PSD-ul e rău numai când nu te susține pe tine? Dar când cereai și făceai guvernări era bine? Când am întrebat niște primari de la PNL au spus că „partenerii noștri de la PSD nu sunt corecți”. Înainte cu o săptămână au împărțit banii de la Consiliul Județean, iar primarii PSD nu au luat niciun leu. Sau foarte puțin. Municipiul Timișoara a luat zero lei. Timișoara e aproape jumătate din județ ca populație. Ani de zile au luat zero lei și acum sunt brusc împreună. Patru ani s-au certat și a existat un conflict permanent între USR și PNL în Timiș. În prima săptămână după ce au semnat protocolul USR-PNL și au făcut poza aia în centru, pe o terasă, la un vin, după trei zile s-au certat pentru votul pentru viceprimari. A trebuit noi să votăm în pandemie cu Lațcău (nu că ne era simpatic)… Dacă timișorenii au hotărât că Fritz e primar și aproape majoritar (îi lipsea un vot în Consiliu Local, USR câștigase 13 consilieri din 27), cine suntem noi să spunem că nu suntem de acord? Era și pandemie, pe deasupra. Am hotărât că e normal să-i lăsăm să conducă, că i-au ales timișorenii. Asta e democrația. Ai pierdut, feliciți câștigătorul și îl sprijini cu ce poți să implementeze programul de guvernare. Asta am făcut în acești ani. Și de asta sunt așa de încurcați — pentru că nu prea au ce să spună. Tot așa, niciun primar din județ nu poate să spună că a încercat să-mi dea un telefon și nu i-am deschis o ușă.

— Domnule Simonis, e timpul să abordăm câteva idei importante din agenda dumneavoastră electorală. Vorbim de un stadion, care nu e doar o chestiune de civilizație sau de valorizare în sine a orașului. Priviți cum arată cel de la Craiova, de pildă. Un stadion nou înseamnă, până la urmă, o chestiune de onorabilitate, de perspectivă în viitor. De faptul că vei putea construi în jurul lui o echipă de fotbal de prima ligă. Pe vremea lui Iancu se construise o comunitate umană specială. Acei 30.000 de copii, tineri, ingineri, profesori, care veneau la meciurile importante, nu erau doar niște privitori. Reprezentau un fenomen social. Or, dacă nu ai un stadion, nu vei avea niciodată nici spirit de comunitar, nu vei avea nici mândria unei echipe care să însemne ceva pentru memoria așezării, cum a fost Poli Timișoara. La fel stau lucrurile și în lipsa unei săli polivalente. Nu poți chema pe nimeni la Timișoara să țină spectacole de anvergură. Am vorbit cu oameni ce lucrează în domeniul artistic. Nu poți chema mari artiști ai lumii nici dacă ai avea milioane de euro să-i plătești. Nu ai unde să-i duci, să se manifeste, că te faci de rușine. Când, în opinia dumneavoastră, vom vedea aceste două mari obiective, în cazul în care veți câștiga alegerile, finalizate?

— Aș spune de la început că edificarea acestor investiții nu e doar o chestiune de civilizație. E și o chestiune de drepturi și obligații. Se pare că Timișoara și Timișul au avut doar obligații față de guvernele țării timp de 34 de ani, anume de a trimite bani și de a investi în alte zone ale țării, încât să dezvoltăm armonios România. Și eu, ca român, nu sunt deranjat că nu lăsăm regiuni istorice ale României în noroaie. Ca principiu. Dar nu putem investi toți banii Timișului și ai celor trei-patru motoare economice ale României doar într-o zonă, și aici deloc. Pentru că, astfel, tocmai noi, cei care am fost primii și producem cei mai mulți bani la nivel național, riscăm să ajungem să fim depășiți de cei în care am investit banii noștri. Este de neacceptat. Trebuie o armonizare a acestor cheltuieli raportat chiar la 34 de ani de democrație. Înțelegem că, de câte ori se dau bani de la guvern, județele bogate primesc mai puțin pentru că au banii lor la dispoziție. Dar cât mai merge asta? Nu ai nicio investiție din fonduri guvernamentale, cât de mică, în Timișoara sau în Timiș. Revenind la întrebarea dumneavoastră. Stadionul are termen de execuție de 30 de luni, din care opt luni de proiectare. E foarte probabil ca Guvernul României să vină la Timișoara cu o ședință de guvern dedicată problemelor Timișoarei. Și să dea aici Hotărârea de Guvern prin care să aprobe indicatorii. Asta înseamnă că, în mod normal, în trei ani ar trebui să fie construit și finalizat. Partea grea a trecut. Am obținut finanțarea. Următorul obiectiv, după ce terminăm cu stadionul, este să trecem prin toate comisiile proiectul cu sala polivalentă, care este mult mai ieftină. Dar important este să avem consens asupra locului unde se ridică.

— Când ar putea începe lucrările de construire a institutului oncologic? Este o altă poveste care ține de mai mult de 20 de ani, o așa-zisă lucrare începută, dar nici azi finalizată. Iar în Banat avem o incidență crescută a diferitelor tipuri de cancer. E o necesitate acest institut. Care e situația lui? Pentru că și acesta va costa foarte mult.

— Timișoara medicală suferă foarte mult. Lipsa de infrastructură modernă face ravagii. Doar spitalul județean este într-o situație mai bună. S-au investit foarte mulți bani, în ultimii doi-trei ani, acolo. S-a adus aparatură modernă, inclusiv la spitalul „Victor Babeș” sau la cel de copii.  Urmează institutul cardiovascular și cel de mari arși, la care se lucrează în ritm susținut. Am reușit să aducem aparatură medicală și investiții în sistem, dar mai durează câțiva ani până sunt toate gata. Institutul oncologic a fost probabil cel mai complicat obiectiv de impus bucureștenilor. Dincolo de mafia locală din domeniu — îmi permit să spun acest lucru —, care nu și-a dorit niciodată acest spital pentru că acele clinici private care tratează astfel de boli sunt foarte profitabile și un astfel de institut, de asemenea amploare, le-ar luat mult din profituri, au existat și alte piedici. A fost un efort susținut să nu se facă așa ceva. Și am văzut asta până în ultima clipă, în ideea ca institutul să fie sabotat. E o investiție de peste 200 de milioane de euro. Una din cele mai importante din țară cu excepția celor din București. Va avea 280 de paturi, cu heliport. În prezent, acea clădire aflată în ruină, de pe Calea Torontalului, reprezintă panorama eșecului clasei politice timișorene de peste trei decenii. Vă mai spun că mai avem în lucru investiții de 4,5-5 miliarde de euro în anii următori pentru Timiș. E un record absolut — chiar peste Cluj. Dar, chiar și cu aceste investiții uriașe, nu recuperăm întregul decalaj față de județele care ne-au luat-o înainte. Noi facem centura de ocolire a orașului, în timp ce la Oradea se vorbește deja de a doua centură ocolitoare, de un al doilea inel. Cam aici suntem, din păcate, acum.

— Bun. Domnule Simonis, sunt convins că știți că oamenii locului nu mai au răbdare. Dați câteva termene, de finalizare concretă a acestor obiective, în cazul în care veți fi ales președintele Consiliului Județean Timiș.

— Spitalul Oncologic va fi gata la final de 2026. Stadionul „Dan Păltinișanu”, în 30-36 de luni. Polivalenta nu este o lucrare așa de ambițioasă. Dacă ne vom mișca rapid, anul acesta, ar trebui să fie gata în doi ani și jumătate.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Alte subiecte :

Citește și :