18.1 C
Timișoara
luni 29 aprilie 2024
Acasă Blog Pagina 2171

Un tânăr beat și fără permis a provocat un accident rutier, dar ce a urmat întrece orice închipuire

0

Un accident rutier a avut loc în comuna Cornea, Caraș-Severin, provocat de un șofer beat și fără permis. La un moment dat, șoferul autoturismului, un tânăr de 24 de ani, a pierdut controlul volanului și a ieșit violent în decor.

În urma accidentului a rezultat rănirea pasagerului din dreapta și avarierea mașinii, însă tânărul de la volan, probabil cu gândul la pușcărie, în loc să sune la 112, a decis să-l scoată pe pasagerul rănit din dreapta și să fugă cu el. El a luat și plăcuțele mașinii, ca să nu poată fi rapid identificat.

Cei doi au fost găsiți după câteva ore, la aproape 20 de kilometri distanță de locul accidentului, în altă comună.

Polițiștii au chemat imediat ambulanța pentru pasagerul rănit.

„Polițiștii Serviciului Rutier efectuează cercetări în cadrul unui dosar penal, după ce în cursul acestei dimineți, în jurul orei 07.00, un tânăr de 24 de ani, din județul Maramureș, ar fi condus un autoturism pe DN 6, iar în dreptul km.401, în localitatea Cornea, ar fi pierdut controlul autoturismului, în urma accidentului rezultând rănirea pasagerului, un bărbat de 58 de ani, tot din Maramureș. La testarea cu aparatul etilotest a tânărului de 24 de ani, a rezultat o alcoolemie de 0.90 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la spital în vederea recoltării de mostre biologice pentru stabilirea alcoolemiei. De asemenea, din verificările efectuate, s-a stabilit că acesta nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule”, potrivit IPJ Caraș-Severin.
Sursa: observatornews.ro

„Viaţa e altceva decât o sumă de instincte sau puful unor recompense iluzorii”. Interviu cu criticul și istoricul literar Grațiela Benga

Graţiela Benga este istoric şi critic literar, cercetător ştiinţific la Institutul „Titu Maiorescu”, Filiala din Timişoara a Academiei Române. A publicat mai multe volume de autor, printre care Reţeaua. Poezia românească a anilor 2000 (2016), Victor Vlad Delamarina. Monografie (2017), Cu cărţile la vedere. O privire asupra literaturii marginilor (2015), Eliade. Căderea în istorie (2005) ş.a. Este autoarea ediţiilor critice Victor Vlad Delamarina, Scrieri. Poezii, proză, corespondenţă (2016) şi Virgil Birou, Scrieri (2019). A publicat numeroase articole, studii și eseuri în „Orizont”, „Philologica Jassyensia”, „Poesis International”, „Studii de ştiinţă şi cultură”, „Viaţa românească” etc. A fost distinsă cu Premiul Naţional „G. Bacovia” pentru Reţeaua. Poezia românească a anilor 2000 (2016); Premiul pentru critică literară şi eseu, acordat de Filiala din Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România (2016); Premiul revistei „Orizont” pentru critică literară (2015); Premiul Literar al Filialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor (2005).

Robert Șerban: „Din cauza unor sforării, critica literară a pierdut din autoritate”, mi-a spus criticul Bogdan Crețu. Exagerează mai tânărul coleg? Chiar trag sfori criticii?

Grațiela Benga: Aş fi vrut să am argumente cu care să-l contrazic pe Bogdan Creţu pe o temă care mă întristează. Nu am. Oricine e atent la câmpul literar vede cu ochiul liber că autoritatea magnetizantă pe care critica literară o răspândea până pe la începutul anilor ’90 s-a disipat. Nu a dispărut cu totul, dar deteriorările dispozitivului ei nu puteau avea alt rezultat decât un produs vulnerat. Cred că sunt mai multe fenomene care au determinat deficitul de autoritate al criticii literare actuale. Răsfirarea din online, unde purtătorii de adevăr (inclusiv într-ale literaturii) sunt la tot pasul şi peste măsură de gureşi, e unul dintre ele. Defazajul metodologic şi obiectul inadecvat al discursului critic se adaugă şirului. Intrigile constituie o altă cauză. Să fim bine înţeleşi: criticul nu e o instanţă infailibilă. Ca tot omul, e supus erorii. Dar când transformă nerezonabilul în rezonabil, în mod repetat şi abil direcţionat, când îşi izolează gândirea şi o fereşte de verificarea prin întâlnirea cu altul, când cultivă o supuşenie dezonorantă înseamnă că se află deja în zona subteranelor. E pe un teritoriu dăunător nu doar pentru literatură, ci şi pentru natura sa umană — fiindcă îşi şubrezeşte rădăcinile etice. Pe scurt, Robert: nu ştiu cum trag sfori unii critici (aici subliniez deteminantul, faţă de generalizarea ta), însă, la cât de straniu şi polarizată arată lumea literară, mă îndoiesc că nu e mişcată, din afara scenei vizibile, şi de păpuşari pricepuţi să manevreze sfori. De fapt, criticii oglindesc şi ei policromia societăţii româneşti, cu toată agitaţia alunecoasă a culiselor ei. Nici mai mult, nici mai puţin.

R.Ș.: Pentru cine mai scrie criticul literar cronici și recenzii de carte? Mai există cititori care-și „reglează” lecturile după recomandările din revistele literare?

G.B.: Îţi spun pentru cine scriu eu cronici de carte. Pentru cine caută o îndrumare a gustului, fără să pretind că opţiunea mea e perfect coaptă. Pentru cine are nevoie să îşi exerseze, prin conectare şi comparare, relaţia cu cartea şi cu lumea pe care ea o deschide. Pentru cine simte trebuinţa de a verifica intensitatea subjugării sau, dimpotrivă, înciudarea provocată de o poveste. Pentru cei care, citind, îşi pun întrebări şi rămân interesaţi, totodată, de interogaţiile altora. Scrisul e o invitaţie la dialog — inclusiv cu mine însămi, în procesul formulării gândurilor pe marginea unei cărţi. E şi o formă de orgoliu, care îţi poate da brânci în curse primejdioase. Dacă mai există cititori? Există. Mulţi, puţin? Depinde la ce punct de referinţă te raportezi.

R.Ș.: O dată cu evoluția tehnologiei, multe meserii vor dispărea. Computerele vor înlocui, spun futurologii, medicii diagnosticieni (există, deja, computere de 4–5 ori mai exacte în stabilirea unui diagnostic — pe baza analizelor medicale — decât un medic). Ce, cine crezi că va înlocui meseria de critic literar?

G.B.: Cred că, aşa cum o cunoaştem astăzi, critica de întâmpinare va dispărea încet-încet. Poate va fi înlocuită de câteva cuvinte pe twitter sau de 10 litere într-un hashtag. Poate va lua o formă pe care nu ne-o închipuim astăzi, iar criticul, chiar şi sprijinit de analize cantitative sau modele computaţionale, va fi substituit cu totul de cine-ştie-ce algoritm, derivat din religia datelor. Un pic altfel vor sta lucrurile cu istoria literară, pe care nu o văd în pericol de dispariţie. Transformată? Desigur. E o întreagă dezbatere cu privire la ştiinţele umaniste în lumea academică de astăzi. Poate vom discuta despre asta cu altă ocazie.

R.Ș.: Vreau să o facem. Să ne întoarcem din istorie, în contemporaneiate. Care este compromisul literar pe care l-ai făcut și de care îți aduci aminte… clipind des?

G.B.: Uite, clipesc de două ori, dacă tot nu a apărut gestul acesta din partea altcuiva, la timpul potrivit. Îţi povestesc îndată. Scena e reală, iar rezultatul ar fi de-un comic derizoriu, dacă n-o fi mai degrabă rost de plâns amarnic. În urmă cu câţiva ani, am fost într-un juriu care, la una dintre secţiuni, căuta cu lupa o carte suficient de bună încât să merite premiul. Erau producţii slabe, deşirate la toate capetele. Am propus să nu acordăm premiul cu pricina, dar am aflat că regulamentul şi chichiţele administrative nu lăsau această opţiune. În final, am semnat procesul-verbal. Mi-a tremurat mâna şi am râs nervos, dar în final am aşternut o semnătură debilă. Jalnic, de-a dreptul.

R.Ș.: Cu cartea cărui scriitor ai greșit verdictul și de ce?

G.B.: Acu-i acu’. Vei crede că mă răsfăţ ca o elevă care, scoasă la tablă, îşi ascunde spaimele după un zâmbet pe care l-ar vrea candid şi îi iese cam nătâng. Sunt sigură că am dat-o în bară, însă acum nu-mi aduc aminte când şi unde. Ce pot să-ţi spun este că, atunci când am nimerit cu oiştea-n gard, a fost din cauza unui simţ care s-a tocit la un moment dat sau a mânuirii stângace a instrumentelor la îndemână. Cât o fi fost, prăpădul nu s-a lăsat declanşat de vreun cod de pornire tastat din afara întâlnirii mele cu cartea. Oricum, mă voi gândi serios la întrebarea ta şi-ţi voi da un răspuns limpede, cu toate datele ratării.

R.Ș.: De ce nu scrii și despre cărțile proaste? Nu trebuie criticul literar să fie neîngăduitor cu grafomanii și literatura de slabă calitate?

G.B.: Am scris şi despre cărţi proaste. E adevărat, mult mai puţin frecvent decât despre altele, cu doze variabile de reuşită. Cum sunt un soi de cronicar literar part-time, marea parte a străduinţelor mele se petrece pe alte paliere şi necesită alt tip de lecturi. În timpul pe care încerc să-l drămuiesc cât pot de bine nu încap şi cărţi execrabile. Dacă profesia de cronicar literar nu ar fi însoţită de altele (pentru că nimeni nu poate trăi din cronicăreală), altfel ar sta lucrurile. Dar mai e ceva: neîngăduinţa despre care vorbeşti se poate vedea nu numai în tăietura largă din urma bisturiului, ci şi în incizii laparoscopice. În sugestii. Sau chiar în tăceri. Ştii, explica Daniel Mendelsohn cum gândirea criticului intră într-un proces ce dezvăluie mecanismele de dezvoltare a raţionamentelor, dar şi modalităţile de operare a gustului estetic. Ceea ce criticul trebuie să reflecte în paginile sale ar fi mai degrabă o lecţie de gândire critică, decât să impună un verdict. Să ofere o judecată semnificativă, care să trimită gândul mai departe. Cam aşa văd şi eu lucrurile. Sau, cel puţin, încerc.

R.Ș.: E dificil să fii femeie în lumea literară românească? Sau, fiind o lume dominată (numeric) de bărbați galanți și curtenitori, cum sunt artiștii, e simplu?

G.B.: E mai uşor decât era în urmă cu 100 de ani, e mult mai greu decât ar putea să fie. Hai să vedem nişte exemple recente. În 1 iulie 2020, Institutul Cultural Român a lansat pe YouTube „Platforma discuţiilor literare”. A invitat scriitori, critici şi istorici literari, editori, care să vorbească despre fenomenul literar românesc şi tendinţele culturale europene. Printre cei cincisprezece invitaţi nu apare nici măcar un nume feminin. Nici unul — când sunt scriitoare care cunosc în profunzime piaţa ideilor şi fenomenelor literare actuale: Ioana Pârvulescu, Simona Popescu, Ruxandra Cesereanu, Sanda Cordoş, Andreea Răsuceanu. Am dat doar câteva nume, aproape la întâmplare, însă acestea ar fi putut fi însoţite de multe altele. Mai departe: au fost gale naţionale de poezie fără nici o scriitoare invitată, când literatura română contemporană cuprinde poete recunoscute pe plan internaţional, traduse în mai multe limbi de mare circulaţie şi cărora li s-au decernat premii prestigioase. Altceva: manualele — când ar trebui să îi familiarizeze pe elevi cu o literatură care să-i trezească şi cu care să se identifice, pentru a le trezi apetitul de lectură — nu includ scriitoare. E o problemă gravă aici, fiindcă umanitatea e redusă la o rădăcină parţială. Nu judec toate aceste disproporţii din perspectiva cotelor de gen (criteriu total inadecvat într-o discuţie despre literatură), dar, pe de altă parte, cred că e incorect ca scriitoare cu opere convingătoare să fie lăsate în umbră, în favoarea unor autori repetitiv gonflaţi. Aşadar, lucrurile nu stau bine. Am asistat de multe ori la evenimente organizate de instituţii unde scena era, constant, ocupată exclusiv de domni care se pricep, întotdeauna, la toate. Inclusiv la literatură, deşi unii nu s-au ocupat niciodată de ea, iar alţii au pierdut orice contact cu metabolismul literar contemporan. Se închină mistic în faţa unor nume, ridică în slăvi rebuturi şi distrug pagini valabile, cu un discurs lăcrimos-discreţionar care nu admite replică. Frisonant. În timpul acesta, vedeam printre spectatori doamne ale căror preocupări profesionale le-ar fi îndreptăţit să expună un punct de vedere pertinent. Nu absolutist. Pertinent. Dar sunt ţinute în tăcere, că doar şi Telemah a trimis-o pe Penelopa în odaia ei, spunându-i că de cuvântări în spaţiul public se îngrijesc bărbaţii. E Odiseea, monşer, aşa că să nu o punem la îndoială. Avem o tradiţie în a face judecăţi de suprafaţă pentru a legitima o situaţie confortabilă. Dacă ar citi Odiseea cu atenţie, ar vedea ce face Penelopa din tăcerile şi ţesătura ei. Ei bine, în România sunt încă multe locuri care funcţionează pe axiomele autoîndreptăţirii, nu pe principiile efortului solidar, ale competenţei şi ale eticii. Bărbaţii galanţi şi curtenitori despre care vorbeşti, Robert, ascund nu o dată un misoginism mai mult sau mai puţin difuz. Sigur că sunt şi contra-exemple. Există şi spaţii în care precumpănesc dialogul autentic şi argumentele solide, nu autarhismul nucleelor de putere intrate în tradiţie. Când găsesc aceste perimetre împrospătate, trag aer în piept cu nesaţul celui abia scăpat de înec. E mare nevoie de regândirea paradigmei lui a fi împreună în umanitatea noastră. O regândire în profunzime şi în echilibru.

R.Ș.: Obișnuiți cu solitudinea, scriitorii nu prea s-au plâns de recluziunea din timpul pandemiei. Mai toți au scris, au citit, au privit pe geam, au visat. Ce cărți de recomandat şi altora ai descoperit în primăvara asta? La ce cărți ai scris în izolarea impusă de starea de urgență?

G.B.: Profesia pe care o am m-a făcut să trec de multe ori prin perioade de izolare. Am nevoie de solitudine, iar tăcerile îmi sunt esenţiale pentru aşezarea unor gânduri nelămurite. Nu duc dorul zgomotului şi furiei străzilor. La începutul pandemiei, mi-am permis câteva zile sabatice. Plăceri vinovate, din registre diferite (deşi oarecum legate prin acroşajul succesului), au fost Outliers, cartea lui Malcolm Gladwell, şi The Medici. Godfathers of the Renaissance, a lui Paul Strathern. Pe urmă m-am scuturat şi m-am reapucat de treabă, hăbăucă din cauza programului dat peste cap, care gravitează mereu în jurul nevoilor altora. Aşa că m-am trezit frumuşel dis-de-dimineaţă, când nici cocoşul încă nu cântase, să prind un pic de linişte. Şi m-am dus la somn când am apucat, tot la ore nesănătoase. Acum, dacă îmi ceri recomandări, aş spune că nimic nu se potriveşte situaţiei actuale ca Ilf şi Petrov. Să ne întoarcem, măcar în treacăt, la foiletoanele lor şi să privim apoi spre purtătorii de adevăruri etanşe, sau spre cei mereu preocupaţi de conspiraţii şi miracole. Cât despre cartea la care lucrez, uite, intru şi eu în mulţimea gălăgioasă a celor care vorbesc despre proiecte în derulare şi zic că am aproape o sută de pagini din ceea ce (sper) va fi următorul titlu trimis unei edituri. Mai am însă mult de lucru şi nu ştiu dacă va ieşi ceva căruia să-i dau vreodată bunul de tipar. Deocamdată, mă tot întreb dacă nu m-am pripit apucându-mă de ea, după care îmi trimit un zâmbet ironic în timp ce amestec gemul de piersici şi-mi zic că o voi scoate, cumva, la capăt.

R.Ș.: Ce poate învăța un om tânăr citind literatură? La ce-i folosește?

G.B.: Îi foloseşte la exerciţiul gândirii critice şi creativităţii, la forjarea capacităţilor de comunicare, la întărirea rezilienţei şi antrenarea adaptabilităţii. La formarea conştiinţei culturale şi sociale. Adică îi foloseşte la o bună parte din competenţele şi calităţile necesare în secolul XXI, după cum le-au determinat specialiştii de la „World Economic Forum”. Ce poate învăţa? Că viaţa e altceva decât o sumă de instincte sau puful unor recompense iluzorii. Că are şansa să treacă prin mai multe biografii prin cărţile pe care le citeşte, pentru că fiecare îi deschide o lume, îi schiţează cărări, îi sporeşte capitalul de întrebări şi resursele de posibile răspunsuri. Învaţă că, pe lângă exprimare, cuvântul înseamnă făptuire.

Interviu realizat de Robert Șerban

Accident cumplit: două persoane decedate. DN.7 blocat pe un sens de mers

0

Accident rutier pe DN7, în dreptul localităţii Julita, Comuna Vărădia de Mureş, în care au fost implicate un autocamion cu prelată şi un autoturism.

Accidentul care s-a produs în jurul orei 16.15, este al doilea accident grav petrecut în cursul zilei de duminică, primul având loc pe A1, înainte cu 1 km de vama Nădlac.

În autoturism se află patru persoane, doi adulți și doi minori. Adulți, bărbați, sunt încarcerați și inconștienti.

La accident intervine un echipaj de descarcerare şi un echipaj SMURD al Secției Bârzava, un echipaj SAJ si elicopterul SMURD, iar în sprijin a fost trimis si echipajul SMURD Terapie Intensivă Mobilă a Detașamentului de Pompieri Arad.

Ambele victime au fost descarcerare, din pacate sunt decedate. Celor doi minori, două fete, de 12 și 13 ani , sunt conştiente, cu multiple traumatisme, li s-au acordat îngrijiri medicale de către SMURD Bârzava.

Una a fost preluată de către elicopterul SMURD, stabilă cu multiple traumatisme, a doua a fost preluată de către SAJ Lipova, în stare gravă dar conștientă si va fi preluată de către echipajul SMURD TIM al Detașamentului de Pompieri Arad „la intâmpinare”.

Se circulă alternativ, DN 7 deblocat parțial pe un sens de mers.

Sursa: ghidularadean.ro

Nelu Tătaru ia în calcul noi restricții

Ministrul Sănătății a declarat, că, în funcție de evoluția epidemiei, ar putea fi reintroduse noi restricții privind funcționarea teraselor.

De la ultima informare transmisă de Grupul de Comunicare Strategică, au fost înregistrate alte 767 noi cazuri de îmbolnăvire cu coronavirus.
La ATI, în acest moment, sunt internați 286 de pacienți.
Nelu Tătaru a spus că măsurile de relaxare introduse în starea de alertă au fost agreate şi de patronatele din sectorul HoReCa, iar proprietarii teraselor trebuie să le respecte.

„În funcţie de evoluţie, vor fi şi anumite restricţii. Noi nu vrem să fie restricţii. Noi vrem ca toată lumea să conştientizeze şi să respecte acele norme.

Când am făcut acele măsuri de relaxare, le-am făcut însoţite şi de un ordin de ministru, comun cu ministrul de resort, care prevedeau şi acele norme de funcţionare şi desfăşurare.

Toată lumea şi le-a asumat, inclusiv acei agenţi economici care deschid în acel sens afacerile, dar rămâne să le şi respecte. În condiţiile în care nu vor fi respectate, vor fi şi controale mai înteţite în următoarea perioadă”, a declarat ministrul Sănătăţii, potrivit Mediafax.

Tătaru: Pe litoral sau Valea Prahovei, regulile nu prea se mai respectă
Nelu Tătaru și-a exprimat „preocuparea” faţă de nerespectarea măsurilor de protecţie sanitară pe litoral, dar şi în staţiunile de pe Valea Prahovei.

El a declarat că situaţia din staţiunile româneşti „ar trebui să îi preocupe pe cei care se întorc în oraşele lor şi văd că acolo creează transmiteri comunitare accentuate”.

„Mă preocupă. Ar trebui să îi preocupe pe cei care se întorc în oraşele lor şi văd că acolo creează transmiteri comunitare accentuate. Ne uităm că avem mai multe judeţe care înainte aveau un număr mic, Argeş, Dâmboviţa, Prahova, Buzău, Brăila, Galaţi. Sunt oraşe, sunt judeţe care au marcată o creştere accentuată în ultima perioadă, dar vedem că sunt şi locuri, cum este litoralul sau Valea Prahovei, unde acele reguli nu prea se mai respectă”, a afirmat Tătaru.
Sursa: observatornews.ro

O femeie a trecut cu mașina prin parapet și s-a răsturnat într-o râpă

Un accident rutier în care a fost implicată o singură mașină a avut loc, duminică, că pe DN 66, în afara localității Merișor din județul Hunedoara.

Potrivit polițiștilor, din cauza neadaptarii vitezei de deplasare, într-o curbă deosebit de periculoasă semnalizată prin indicatoare rutiere, o femeie in vârstă de 55 de ani din localitatea Țicleni, județul Gorj, a pierdut controlul direcției de mers și a intrat in coliziune cu un parapet de metal după care a ieșit in decor și s-a răsturnat.

În urma accidentului a rezultat rănirea unui bărbat în vârstă de 59 de ani, din orașul Târgu Cărbunești, județul Gorj, ce se afla in autoturism pe scaunul din dreapta față. Acesta a fost transportat la spital, în vederea acordării de îngrijiri medicale.

În cauză, polițiștii au întocmit dosar de cercetare penală pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

Sursa: romania24.ro

Un băiețel de 6 ani a murit în timp ce se juca în casă cu frații lui

0

Tragedie în Oradea, după ce un băiețel în vârstă de 6 ani a murit înjunghiat în zona inimii. Împrejurările în care s-a produs nenorocirea sunt neclare, însă mama micuțului spune că fiul ei ar fi căzut într-un cuțit, în timp ce se juca în casă cu frații lui.

Copilul a ajuns la spital în stop cardio-respirator.
Medic: Timp de o oră s-a încercat resuscitarea, dar nu s-a reuşit.
Alarma a fost dată la 112 vineri seară, când o femeie a sunat disperată anunțând că băiețelul ei ar fi căzut într-un cuțit aflat pe masă, în timp ce se juca în casă împreună cu frații săi.

Micuțul a fost transportat la Unitatea de Primire a Urgenţelor de la Spitalul Județean, însă medicii nu l-au mai putut salva.

„Copilul a ajuns în stop cardio respirator, a fost resuscitat. Imediat după ce a ajuns, se bănuia că un vas mare a fost secţionat şi după o jumătate de oră a intrat din nou stop cardio respirator. Timp de o oră s-a încercat resuscitarea, dar nu s-a reuşit”, a declarat duminică, pentru Bihoreanul, dr. Hadrian Borcea, şeful UPU – SMURD Bihor.

Împrejurările în care s-a petrecut fapta sunt, deocamdată, neclare, acestea urmând să fie anchetate de poliţişti şi de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

În cauză a fost deschis un dosar penal, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă.
Sursa: observatornews.ro

Vacanță de coșmar: Un turist diagnosticat cu COVID-19 a decedat

Drama unei familii de asistenți medicali din Craiova a început la mare, unde se aflau în concediu împreună cu copiii, pentru câteva zile.

În aceeași zi în care a început să se simtă rău, bărbatul a fost testat pozitiv şi imediat a fost internat la Spitalul de Boli Infecţioase din Constanţa.

După mai bine de zece zile de spitalizare, Florin Cazacu a murit din cauza infecției severe cu COVID-19.
Florin Cazacu, asistent medical la Spitalul de Neuropsihiatrie din Craiova, era la mare când a început să se simtă rău. Bărbatul de 45 de ani nu avea comorbidităţi.

În aceeași zi în care a început să se simtă rău, bărbatul a fost testat pozitiv şi imediat a fost internat la Spitalul de Boli Infecţioase din Constanţa. Soţia sa, şi ea asistent medical, dar şi cei doi copii au fost şi ei testaţi pozitiv la COVID-19.

Lavinia Cazacu, asistent medical la Spitalul de Boli Infecţioase din Craiova, a hotărât să-şi ia copiii şi să vină acasă. După o zi de spitalizare, cei trei s-au izolat la domiciliu şi au aşteptat, zilnic, veşti bune de la Constanţa, scrie adevarul.ro.

Însă ele nu au mai venit. După mai bine de zece zile de spitalizare, bărbatul a murit pe secția ATI a spitalului din Constanța.
Sursa: Digi24

Darius a murit nevinovat, strivit într-un Logan condus de prietenul lui beat. Mașina a intrat cu viteză într-un stâlp

0

Darius a sfârșit la numai 18 ani, într-un cumplit accident produs pe un drum din Copșa Mare, în Sibiu. Nenorocirea a avut loc sâmbătă dimineață, după ce mașina condusă de prietenul lui, Răzvan, a intrat cu viteză într-un stâlp.

Sâmbătă dimineață, la ora 4.00, Darius (18 ani), Marius (22 ani) și Răzvan (19 ani) se aflau într-un Logan care circula pe un drum din Copșa Mare când, pe fondul „vitezei neadaptate și al conducerii sub influența alcoolului”, șoferul a pierdul controlul volanului și a intrat cu mașina într-un stâlp.

„Pe Strada Principala din satul Copșa Mare, comună Biertan, un localnic în vârstă de 19 ani a condus un autoturism și, pe fondul vitezei neadaptate și al conducerii sub influență alcoolului, a pierdut controlul direcției de deplasare și a intrat în coliziune laterală cu un stâlp de susținere a rețelei electrice aflat pe partea stânga a sensului de mers”, a transmis Poliția Sibiu, sâmbătă dimineață.

În urma impatului teribil, Darius, care se afla pe locul din dreapta șoferului, a murit pe loc.

Marius, pasagerul din stânga spate, a fost rănit și transportat în stare gravă la spital conștient.

Răzvan nu a fost rănit, dar, la testarea cu etilotestul, rezultatul a arătat o concentrație de 0,63 mg/l alcool pur în aerul expirat.

El este acum cercetat penal pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă, respectiv conducere sub influența alcoolului.

Potrivit Ora de Sibiu, șoferul a împlinit 19 ani chiar în ziua tragediei.
Sursa: observatornews.ro

Peste 760 de cazuri noi de coronavirus, 780 în Timiș

0

Noi date îngrijorătoare privind pandemia! 767 de cazuri noi de infectare cu coronavirus au fost raportate duminică de Grupul de Comunicare Strategică. Nici în Timiș situația nu este mai bună. De la debutul pandemiei, au fost înregistrați 780 de bolnavi.
În Arad sunt 786 de pacienți care au contactat Sars-Cov-2,iar în Caraș-Severin 145.

Au decedat 2.026 de români, în spitale din Argeș, Buzău, Caraș-Severin, Dolj, Galați, Gorj, Iași, Maramureș, Olt și Sibiu.

Până astăzi, 19 iulie, pe teritoriul României, au fost confirmate 37.458 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19). Dintre persoanele confirmate pozitiv, 25.042 au fost externate, dintre care 22.617 de pacienți vindecați și 2.425 de pacienți asimptomatici, externați la 10 zile după depistare.
Totodată, până în prezent, 935 de pacienți cu test pozitiv au fost externați la cerere.

Alegeri în America : între naţiune şi imperiu

0

Americanii, spre deosebire de unele naţiuni europene şi ele foste imperii, au prostul obicei să-şi asasineze preşedinţii sau să încerce destituirea lor (impeachment) în timpul mandatului. Au fost asasinaţi : Abraham Lincoln (în 1865), James Garfield (în 1881), William McKinley (în 1901) şi John F. Kennedy (în 1963). S-a încercat destituirea prin procedura de impeachment cu Andrew Johnson (în 1868), Bill Clinton (în 1998) şi, recent, Donald Trump (în 2019). Richard Nixon a demisionat în 1974 ca să evite impeachment-ul. Nici un preşedinte american n-a murit de moarte naturală în timpul mandatului său.

Alegerile din noiembrie 2016 nu au reuşit să dea Americii un preşedinte acceptat de toată lumea. Mulţi dintre suporterii lui Hillary Clinton, activiştii şi liderii Partidului Democrat nu au recunoscut şi nu recunosc nici astăzi, la aproape patru ani, victoria lui Donald Trump, magnat imobiliar, producător şi vedetă de televiziune. Trump nu a fost recunoscut timp de aproape patru ani ca adevăratul preşedinte al SUA nici de media mainstream – Washington Post, New York Times, CNN, ABC, MSNBC etc. – şi nici de o parte importantă a reţelelor sociale. A fost, în schimb, susţinut de Fox News, cea mai puternică televiziune din America.
Nici Wall Street-ul, Silicon Valley, GAFAM (Google, Apple, Facebook, Amazon, Microsoft), giganţii tehnologici care sunt azi coloana vertebrală a SUA, Hollywood-ul, pe lângă sponsorii Partidului Democrat, miliardarii oligarhi susţinători ai clanului Clinton, ai lui Barack Obama nu şi l-au însuşit pe Donald Trump ca preşedinte legitim. Nici Partidul Republican, pentru care până la urmă Trump a candidat, nu a fost în întregime convins că acesta este preşedintele său. Alegerea lui Trump de la finele anului 2016, neaşteptată, surprinzătoare, împotriva establishment-ului imperial de mult constituit, a bulversat probabil ireversibil America. Alegerea de altfel celebrului Donald Trump contra favoritei absolute Hillary Clinton, după ce Trump îi umilise grav pe contracandidaţii săi în alegerile primare, baroni de drept ai Partidului Republican (printre care Jeb Bush, Ted Cruz, Marco Rubio), a fost începutul haosului în care se găseşte America de peste trei ani, până la „revoluţia culturală” (de fapt, o contrarevoluţie a barbariei) în curs. O revoluţie culturală de culoare în care sunt net majoritari albii…

În aproape patru ani de trumpism, imperiul american a fost zguduit din temelii. Fără să renunţe la dominaţia mondială, deşi nu a mai declanşat până acum nici un nou război major, cu excepţia, poate, a amestecului în Siria şi Libia, preşedintele Donald Trump s-a declarat partizanul lui „America First”. Sloganul „America First” a fost imediat contrazis de sloganul „Make America Great Again !”, adică acelaşi imperiu dominant şi dominator, în vreme ce a susţinut suveranismul, protecţionismul, naţiunea. Dar Donald Trump nu s-a oprit la un paradox sau o contradicţie. Le-a înmulţit în toate direcţiile cu o energie ieşită din comun. Mai ales în relaţiile cu principalul său partener şi concurent economic, China. Dar, foarte recent, a atacat şi Germania şi Franţa, laolaltă cu UE, pentru taxele normale instituite de acestea pentru GAFAM.

Cu toate că nu va recunoaşte niciodată, America îi datorează Chinei perpetuarea puterii sale economice globale din ultimii 20-30 de ani. Tot aşa cum America le-a datorat mare parte din dezvoltarea şi creşterea sa după 1945 protectoratelor sale (Germania, Japonia, Italia) şi Coreei de Sud după Războiul Coreei de la începutul anilor ’50. Atâta doar că fostele protectorate au reuşit treptat să se elibereze de ocupaţia „protectoare” americană, iar China a făcut, cu preţul unui efort colosal al poporului chinez, cel mai mare şi mai rapid transfer de tehnologie din istorie, mai ales noile tehnologii, şi a devenit cea mai industrializată ţară, „uzina lumii”, astăzi inconturnabilă.

Românii, cei mai mulţi, populaţia tăcută, s-au bucurat sincer la alegerea lui Donald Trump în 2016. Pentru că o detestau la fel de sincer pe Hillary Clinton, cea care conducea Departamentul de Stat (Ministerul de Externe) în timpul preşedintelui Barack Obama şi l-a menţinut la Cotroceni pe Traian Băsescu împotriva unui referendum popular pierdut categoric de preşedintele impostor-marionetă. E adevărat că în 2012 pe Traian Băsescu l-a menţinut în funcţie şi cancelarul german, Angela Merkel, şi astfel, Băsescu şi România au devenit slugă la doi stăpâni. Mai târziu, acelaşi Băsescu, cel menţinut în funcţie împotriva votului popular, încă din februarie 2014 (aşa s-a spus atunci), împreună cu Noua Securitate (Florian Coldea), cu expertul în neant Vasile Dâncu şi reprezentantul deep state-ului american la Bucureşti, ne-a potcovit cu Klaus Iohannis – un fel de Vladimir Putin faţă de Elţin, dar român, care-i garantează imunitatea celebrului Petrov. Cu toată echipa lui „globalistă”, antisuveranistă, de la Eduard Hellvig, Emil Hurezeanu, Rareş Bogdan, la Sandra Pralong, Mădălina Dobrovolschi, Ludovic Orban, Lucian Pahonţu, Raluca Turcan etc.

Aproape toate pericolele pentru America vin din interior. Primul mare pericol este cel al secesiunii. Ruptura de azi dintre democraţi şi republicani, cu state democrate, albastre, şi state republicane, roşii, e aproape paroxistică. Dacă va fi ales preşedinte Donald Trump, democraţii pot face secesiune, şi invers, dacă vor câştiga democraţii, „progresiştii” (neocomunişti, de fapt), neomarxiştii, statele republicane, sub presiunea evangheliştilor, a fundamentaliştilor, ar putea să nu mai răspundă la comenzile federale. Datoria de peste 28 000 de miliarde de dolari e un alt pericol abisal. Mai poate fi onorată această datorie ? E greu de crezut. Poate doar prin tipărire de bancnote fără acoperire, prin care datoria e pusă în spinarea tuturor, inclusiv a partenerilor economici, China, de exemplu, creditor major al SUA. Criza Covidului, oricum ai judeca-o, criza economică deja în desfăşurare, politica financiară turbulentă, şomajul de masă, instabilitatea socială, conflictele identitare agravate şi războiul politic intern exacerbat de anul electoral se constituie în acceleratori ai haosului.

Aflată la „răspântia imperiilor”, România, de pe vremea Daciei, a fost mereu călcată de imperii, începând cu cel Roman şi continuând cu Imperiul Bizantin, „mileniul tăcut” al românilor, când, de fapt, făcea parte integrantă, liber consimţită, din imperiul cu capitala la Constantinopol. Au venit apoi Imperiul Otoman, cel Habsburgic în Transilvania, Imperiul Ţarist şi apoi cel sovietic după cel de-al doilea război mondial. După anul 2000 au sosit să ne „elibereze”, „au cerut pământ şi apă”, imperiul european, condus de Germania, UE, şi cel american, NATO.
Alegerile americane din noiembrie 2020 sunt de o importanţă crucială pentru România, aşa cum sunt, de altfel, şi pentru Germania, pentru Polonia şi pentru UE în general, pentru Asia, unde s-a mutat centrul de greutate economică al lumii, şi pentru America de Sud. Ele sunt însă, poate, mai puţin importante pentru americanii de acasă (cum ar putea Donald Trump sau Joe Biden, republicanii sau democraţii, să influenţeze marea criză ?!) şi pentru cei mai apropiaţi aliaţi ai Americii (Marea Britanie, Canada, Australia şi Noua Zeelandă). Pentru că foarte mulţi specialişti citesc în evoluţia recentă a Americii o foarte probabilă cotitură istorică pentru toată planeta.

Petru Romoşan