Românii între „Ciuma roşie” şi „Icterul galben”

115

Pentru propaganda #rezist şi pentru mulţi activişti liberali, PSD (Partidul Social Democrat) ar fi ciuma roşie. Pentru adevăraţii oameni de stânga, PNL (Partidul Naţional Liberal) e, cel puţin de câteva luni, de când cu realegerea „marelui lider”, a dictatorului de la Cotroceni, un sinistru icter galben (icterul e întotdeauna galben!). „Icterul galben” vine de la puterea capitalului, a aurului? Cine să aibă dreptate? Şi unii, şi alţii? Nici unii, nici alţii?

În mod natural, cu antecedentele sale comuniste, PSD susţine un stat egalitar, cu o dimensiune socială pronunţată. A mărit în ultimii ani salarii şi pensii. În dauna investiţiilor în infrastructură, educaţie, cercetare — în general, în economie. Aleşii PSD îşi datorează majoritar mandatele, locale şi naţionale, pensionarilor şi funcţionarilor statului. Funcţionarilor unui stat obez, dominat şi controlat de Ministerul de Interne, de Ministerul de Justiţie — cu judecătorii şi procurorii săi, mai ales cu DNA-ul impus din exterior — şi de serviciile secrete fără număr. Un stat obez, recesiv socialist, servit prioritar de Ministerul de Finanţe la întocmirea fiecărui buget. Cu pensii speciale la cheie. Recent au fost mărite şi salariile medicilor şi asistentelor. Dar nu şi cele ale profesorilor, ale educatorilor. Educaţia, cheia progresului pe toate planurile al întregii ţari, a rămas a cincea roată la căruţă. Ca să nu mai vorbim de cultură, de ani buni pe cale de dispariţie în mod organizat. La fel ca politica externă a României, de multă vreme inexistentă. Ministerul de Externe e bun doar de plasat ofiţeri, neveste, copii, familii întregi, amante. Cu imense costuri nejustificate.

„Icterul galben” depinde de factorul extern, care intervine în alegeri prin serviciile secrete, mai ales prin STS, prin SIE, prin SRI, fără de care nu se poate câştiga nici o competiţie electorală. În primul rând cea prezidenţială. Controlul extern e cel mai slab la alegerile locale, cu excepţia oraşelor mari, ele însele o pradă vizată din pricina bugetelor atrăgătoare. „Icterul galben” poate guverna trei luni, cum s-a văzut cu recentul guvern liberal al lui Ludovic Orban, chiar dacă are în Parlament doar un sfert din aleşi. Traseismul turbat, „dronele” (cf. Sorin Roşca Stănescu) sunt la ordinea zilei. Se ocupă „băieţii”, mânuiţi de scamatorii externi şi ajutaţi de media controlată prin acoperiţi (cunoscuţi de toată lumea). Poate în curând vor guverna şi cu 5% reprezentare parlamentară, progresul nu poate fi oprit and the show must go on!

Programul de guvernare al „Icterului galben” e unul neoliberal, în fapt, ultraliberal, cel al statului minimal, al marelui capital care abuzează statul, al multinaţionalelor. Klaus Iohannis, un modest profesor de fizică, îmbogăţit dubios, „neoliberal”, se crede sincer un profet al ultraliberalismului fără piedici sociale (ciuma roşie). Sau poate nu se crede nimic dar execută brutal, simplist, întocmai şi la timp orice comandă externă. Împreună cu CSAT-ul său, cu guvernul său, cu DNA-ul său, cu Rareş Bogdan-ul său (un fel de pitic politic sau bufon al regelui) şi cu instrumentalizatele, „externalizatele” sale servicii speciale. Constituţia e o prostie de dânşii (ciuma roşie) inventată. Dacian Cioloş, o altă gură a comenzii externe, a şi anunţat că vor schimba Constituţia, dacă nu cumva o vor desfiinţa de-a dreptul.

Vechii liberali care îşi mai aminteau, fie şi foarte superficial, de istoria României, de dinastia Brătienilor, de „prin noi înşine”, „Răzgândeanu” şi „Căcărău” (foşti preşedinţi ai partidului), au fost aruncaţi peste bordul PNL-ului. Prin fuziunea cu PDL, partidul securiştilor dedulciţi la globalism, la internaţionalism capitalist, din vechiul PNL n-au mai rămas decât sigla şi câteva marionete disciplinate, ca „Sică Mandolină”, Ludovic Orban, şi Alina Gorghiu, cu ADN-ul corespunzător. „Răzgândeanu” s-a mai răzgândit o dată şi a lăsat PSD-ul în ofsaid, afară din Palatul Victoria. „Căcărău” a mai câştigat o dată la poker sau la ruletă şi şi-a plasat nevasta comisar european.

Dictatorul prea simpluţ de la Cotroceni doreşte pur şi simplu desfiinţarea PSD, „Ciuma roşie”. I-o fi promis ceva în acest sens lui George Soros sau Angelei Merkel? Sau i s-a cerut asta expres şi aberant? Un ordin ca atâtea alte ordine absurde venite din birouri care habar n-au ce e cu România dar îşi urmăresc cu ferocitate intrarea în cont a rentelor, „privatizarea” şi controlul întregii economii româneşti. Vom şti mai mult în lunile următoare. Clasa politică românească e azi praf şi pulbere, iar o altă clasă politică, serioasă, responsabilă şi competentă, nu are de unde să iasă. Aparent, românilor le mai rămâne doar să emigreze sau să ia, ca altădată, sub turci sau sub Habsburgi, calea codrului.
Sau astfel se asfaltează o autostradă pentru USR, pentru Dan Barna, Moise Guran, Nicuşor Dan, Clotilde Armand şi ceilalţi? Tinerii din România au sau nu dreptul la un partid al lor? Ce vor face aceştia şi eventualii lor patroni cu partidul (neomarxist sau progresist?) e o altă problemă. Programul lor politic şi economic e deocamdată necunoscut, practic inexistent. Să fie bine şi la vară cald, jos ciuma roşie etc. nu e de-ajuns. Iar tinereţea în sine arată bine pe afiş, dar nu ţine loc de program. Anticipatele lui Iohannis (ideea USR, de fapt!) ne vor clarifica pe toţi.

În ciuda celor 45 de ani de comunism distrugător şi în ciuda celor 30 de ani de tranziţie haotică mascându-i ticălos, complice, interesat pe noii ocupanţi ai ţării, lumea românească e în continuare, în masă, tradiţională, „medievală” (cf. Mircea Vulcănescu — Spre un nou medievalism economic), creştină, „tribală”, având în centru familia şi clanul, credinţa şi neamul. Nici „Ciuma roşie” şi nici „Icterul galben” nu s-au obosit să înţeleagă cum trăiesc, cine sunt şi ce-şi doresc alegătorii pe care pretind că-i reprezintă. Unii s-au născut la estul României, ceilalţi la vestul României, dar poporul României se află undeva la centru, furat, maltratat, obligat să-şi caute, azi ca şi ieri, soluţii dincolo de politică.

LĂSAȚI UN MESAJ