Război civil tăcut în România?

539

Pot să încep editorialul meu de astăzi cu cel mai disperat vers din imnul nostru național? Ei bine, cred că îndemnul din acest vers traduce exact situația României lunii iulie din anul 2018: „Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă!”.

Iar acest „acum”, vă rog să mă credeți, nu înseamnă nici ani, nici luni, nici săptămâni, nici măcar o zi! Acest disperat „acum” înseamnă doar ore. Înțelegeți că mă refer la amenințarea ce plutește peste România cu privire la o posibilă ordonanță de urgență cu privire la amnistierea unor fapte de corupție. O amnistiere ce nu îl albește doar pe Liviu Dragnea, ci și o întreagă legiune de mega-hoți din tot eșichierul politic ce a pustiit România.

La ora la care scriu acest editorial, pericolul acestei ordonanțe a fost amânat pentru ziua de joi. Televiziunile dezbat, de fapt pariază, dacă ordonanța va fi asumată sau nu. Nu sunt Tata Omidul să ghicesc cum va fi, dar aș pune pariu că o asemenea ordonanță nu va fi dată acum. Pe ce mă bazez? Pe un calcul atât de simplu încât mi se pare ciudat că nu a fost observat până acum: recursul în procesul lui Dragnea nu avea loc atât de repede încât el să fie atât de grăbit. În aceste condiții, mai degrabă, mă tem că și Tăriceanu, și Toader joacă o comedie abilă ce le va servi ca alibi atunci când vor fi coapte condițiile emiterii unui asemenea act. Fiindcă, îmi cer scuze că îi dezamăgesc pe analiștii politici, nu cred că Tăriceanu este foarte interesat de funcția de la Cotroceni în condițiile în care președintele României va fi asemenea unui jucător de tenis fără mâini.

Așa că, înainte de a specula când va fi emisă ordonanța cu pricina, mi se pare mult mai important să vedem cum de s-a ajuns unde suntem acum. Adică într-un moment politic în care cei de la putere nu mai au aproape nicio frică să calce totul în picioare.

Momentul zero al acestui dezastru politic se află, evident, în formarea USL-ului. O genială mișcare a PSD-ului care nu doar și-a discreditat principalul partid de opoziție pentru o lungă perioadă, dar și a adus în bazinul său electoral votanți nepesediști care, și acum, îl urăsc pe Băsescu.

Al doilea moment, de data aceasta aritmetic, este absenteismul la ultimele alegeri. Analiza mesajelor publice din România ultimilor ani a trecut sub tăcere cea mai subtilă campanie de presă a postului tv Antena 3: discreditarea politicului. Cu consecințele ce le-am văzut la urne.

În fine, neobservabilă și, deci, greu de dovedit, deprofesionalizarea serviciilor secrete. De fapt, tot mai accentuata pulverizare a serviciilor secrete care, în ultimii 10 ani cel puțin, au devenit anexe ale partidelor politice. Ceea ce, practic, a aruncat România într-un semirăzboi civil tăcut.

LĂSAȚI UN MESAJ