Credința a fost pentru mulți români un scut în fața valului de amărăciune adus de pandemie. Oameni au găsit sprijin în preoți care le-au fost și duhovnici, și sfătuitori. Unul dintre ei este părintele Radu Rus din Oradea. Știe cât de periculos e virusul și mai știe că trebuie să creadă în medicină așa cum crede și în Dumnezeu. S-a vaccinat pentru că doar așa putem opri pandemia.
Părintele Radu Rus slujește la Biserica cu Lună din Oradea de doar câteva luni. A ajuns să fie repede îndrăgit de enoriașii săi, pentru că în aceste vremuri grele a avut o vorbă bună pentru fiecare. Le-a ascultat temerile și necazurile și i-a călăuzit să-și regăsească tăria.
Radu Rus, vicar eparhial: „Trăim vremuri foarte complicate și foarte delicate. E nevoie pentru a ne regăsi în peisajul acesta tulbure, pentru a ne regăsi echilibrul și așezarea, e nevoie de credință, pentru din credință ne vine speranța și nădejdea de mai bine, de fiecare dată”.
Preotul spune că dramele generate de această pandemie l-au marcat profund. Vorbește cu durere despre povestea unei mame și a fiului ei, ambii infectați cu noul coronavirus. Au plecat amândoi la spital și aceea a fost ziua în care s-au văzut pentru ultima dată. Fiul a pierdut lupta cu virusul chiar de ziua mamei lui.
Radu Rus, vicar eparhial: „Fiul care-și pierde viața chiar în ziua de naștere a mamei lui, fără ca ea să știe, erau internați în saloane separate. Mama află în final, singurul fiu, am sunat-o ca să o încurajez, să ii spun o vorba de alinare, atât cât se poate alina omul în astfel de clipe grele, și care mi-a oferit o lecție de viață.
Nu știu dacă ar fi reușit să rămână într-un echilibru al vieții fără această încredere că merge copilul ei într-o viață mai bună. Așa mi-a și spus: am convingerea și încredințarea că Dumnezeu l-a vrut mai aproape de el decât a fost în lumea aceasta. Și dacă Dumnezeu mi l-a dăruit atunci când mi l-a dăruit, am încredințarea că s-a întors la Dumnezeu și îi este bine acolo.”
Pandemia ne-a răpit multe, spune părintele Rus, dar nu și speranța.
Radu Rus, vicar eparhial: „Rămâne echilibrul pe care ți-l aduce credința și speranța că dincolo de orice ajutorul lui D-zeu în viețile noastre rămâne, este unul constant, chiar dacă sunt momente în care ni se pare că nu simțim prezența lui Dumnezeu în viețile noastre. (…) Am fost martor al suferinței generale a comunității de credincioși, care nu și-au putut trăi credința plenar, n-au mai putut participa la slujbele bisericii și am fost martor al unor drame personale legate de dispariția unor persoane dragi din familiile enoriașilor noștri”.
Sursa: Digi24
