În 1986, la Timișoara avea să se deschidă Parcul Pionierilor. Astăzi îl știm ca Parcul Copiilor. Era unul din locurile de joacă pentru multe generații de copii. Iar până prin anii 2000, unul din atracţiile parcului era trenuleţul cu motor diesel, care trecea prin „tunelul groazei”.

La mijlocul anilor ’80, municipalitatea a amenajat un parc pentru „şoimii patriei” şi „pionierii” timişoreni. Pentru acele vremuri din România, Parcul Pionierilor era relativ bine dotat, deşi mare parte din jocuri erau rudimentare. La realizarea lor şi-au adus însă contribuţia multe din intreprinderile din oraş, fiecare cu ce a putut. Erau leagăne, balansoare, tobogane, mese, bănci, bare, trambuline, labirinturi, gropi cu nisip, caruseluri şi multe altele.

Arhitectul Mihai Donici, care le vremea aceea lucra la intreprnderea Autoturisme, a fost însărcinat să alcătuiască un colectiv, pentru amenajarea parcului.

„La Autoturisme fiind, în Timișoara, o colegă de liceu, Lia Jula, m-a contactat pentru a întocmi un colectiv de proiectanți, de specialiști, care să lucreze la Parcul Pionierilor. Am luat legătura cu cinci colegi, arhitecți și designeri, pentru a face parcul. Foarte interesant e că era o perioadă în care investițiile social-culturale erau interzise. Nu erau bani pentru așa ceva. Și atunci ideea era să se apeleze la toate fabricile mari din Timișoara, care trebuiau să suporte din costurile lor realizarea de jocuri absolute originale. Acest colectiv a produs proiecte pentru cel puțin o sută de locuri de joacă din parc”, a declarat arhitectul Mihai Donici.

Traseu de peste un kilometri

Principala atracție a parcului era trenuleţul cu motor diesel, care trecea prin „tunelul groazei”. Trenulețul avea linii înguste, iar traseul cuprindea tot parcul. Mai exact avea o lungime de un kilometru și 100 de metri. Trenuleţul funcţiona cu un motor diesel. La pornire şi în timpul mersulului suna cu un tractor. Designul i-a aparținut arhitectului Mihai Donici, iar trenulețul a fost construit în atelierele de reparții ale CFR.

„Acest trenuleț era făcut de Regionala CFR după toate regulile. Și după 1989 a fost în administrarea și responsabilitatea CFR. Nu puteai să te joci cu siguranța copiilor și a pasagerilor, astfel că toată responsabilitatea, atât a execuției, cât și a întreținerii ulterioare a aparținut CFR-ului. Eu am propus această cale ferată, pentru că era cumva tradițional în toate parcurile de joacă de afară. Am fost în documentare pe vremea aceea și în Ungaria. Era o locomotivă de mină care a fost recarosată sub formă de tren al viitorului, cu vagoane originale. Nu voiam să fac o replică la acele modele de trenulețe cu aburi”, a mai spus Mihai Donici.

De-a lungul anilor trenulețul a avut mai multe aspecte, dar a și fost revopsit de câteva ori.

Trenulețul a sfârșit la fier vechi

Traseul trenuleţului a cuprins şi un tunel cu surprize. S-a numit „tunelul groazei” şi reprezenta punctul culminant al itinerariului. Toţi copiii aşteptau cu sufletul la gură intrarea în tunelul întunecat, unde erau întâmpinaţi de dragoni şi monştri din ceară.

După Revoluţie, parcul a fost cuprins încet, dar sigur de rugină. Siguranţa copiilor era în pericol din cauza stării precare a utilajelor.

Inevitabilul s-a întâmplat în 2004, când în urma unui accident datorat instalaţiilor vechi şi depăşite, un copil şi-a pierdut viaţa.

Trenuleţul a dispărut, probabil cineva a făcut un ban ducându-l la fier vechi. Acum, nostalgicii își mai aduc aminte de acele vremuri prin postări de fotografii pe rețelele de socializare.

„La toate postările astea a apărut un mic fenomen: <Și eu!>. <Și eu m-am plimbat cu trenulețul>. E generația care l-a prins și care își amintește de el. Din păcate, nu știu cine a dat această dispoziție – era administrația Ciuhandu, în loc să fie întreținut, reparat, completat, s-a luat hotărârea brutală de a-l desființa. Să faci un kilometru de cale ferată în ziua de astăzi e destul de scump și implică și responsabilitățile de rigoare. Chiar nu înțeleg de ce s-a luat această măsură radicală„, a adăugat arhitectul Mihai Donici.

Parcul a fost închis, s-au eliminat toate jucăriile, iar apoi s-a redeschis ca parc pentru promenadă. A urmat rebranduirea printr-un proiect european în valoare de două milioane de euro, care a dat parcului un aer mai occidental. Planul parcului a fost făcut de o firmă din Germania. Parcul rebotezat „Ion Creangă“ a fost redeschis în anul 2012.

Designerul Daciei 500 Maxi

În perioada în care a lucrat la Autoturisme, Mihai Donici a realizat designul pentru mașina Dacia 500 Maxi, o varianăt mărită a “Lăstuunlui”, care însă nu a mai apucat să intre în fabricație.

De asemenea, Mihai Donici este autorul a peste o sută de proiecte de arhitectură. Printre proiectele sale se află Biserica Martirilor din Popești-Leordeni, ridicată deasupra canalului în care a fost aruncată cenușa martirilor Revoluției din 1989. A lansat conceptul de etnosculptură în anul 2012, prin expoziția „Înainte de Brâncuși“, la Galeria Triade și Muzeul de Artă Târgu Jiu.

Sursa: https://adevarul.ro/