Povestită de un gugulan pățit, după o întâlnire care se pare că l-a atins la corason, și-apoi la… portofel.

Astăzi am fost la cumpăraturi, după ce am pus în coș tot ce aveam nevoie, m-am îndreptat spre casă să plătesc. Așteptând la rând observ că o doamnă din fața mea se uita la mine insistent… Gândind că mă cunoaște de undeva, am întrebat-o:

– Scuze, ne cunoaștem?

– Nu, dar semeni foarte mult cu fiul meu!

Am rămas mască!

– Ok…, și am zâmbit.

– A plecat acum o lună…

Pur și simplu nu știam ce să fac sau să spun. Dar la un moment dat îmi zice:

– Știi, dacă aș fi putut, te-aș fi îmbrățișat.

M-a surprins și i-am răspuns „mulțumesc!”

Am continuat coada și, înainte de a plăti, ea cu căruciorul plin de mărfuri îmi spune:

– Îți pot cere o favoare?

M-am gândit că îmi cere bani, dar îmi spune în șoaptă:

– Poți să spui „Ciao, mama!” când plec?

Am rămas iar șocat și am spus „da”.

În timp ce pleca, i-am zis ce mi-a cerut… cu lacrimi în ochi.

Îmi vine apoi rândul, pun pe tejghea produsele, iar casiera îmi spune totalul: 950 lei.

– Cât?!?

Și-mi răspunde:

-Doamna care tocmai a plecat a spus „Plătește fiul meu tot”… (Fiu’ Ploii)

Sursa: https://resita.ro