Simion Dănilă şi ştirile despre Nietzsche, azi

70

Ultima carte a lui Simion Dănilă se ocupă de „receptarea lui Nietzsche în România”, dar şi despre felul în care Simion Dănilă, cel mai important traducător a lui Nietzsche, a descoperit „itinerariile” gânditorului în lumea sa. Carmen Sylva, ne arată Simion Dănilă, este „prima cititoare a lui Nietzsche în România”. Pe prima pagină a cărţii, Simion Dănilă publică, în traducerea lui, poezia Nietzsche, de Carmen Sylva. „Carmen Sylva şi Nietzsche ar fi putut să se cunoască personal, crede Simion Dănilă, căci au fost, la un moment dat, la un pas unul de altul (la Genova, în martie 1883), ştiau multe unul despre celălalt şi se apreciau reciproc, datorită unui prieten comun: pianistul şi compozitorul Augustin Bungert…”. Eruditul Simion Dănilă nu se dă înlături de a judeca psihologia regală: o face cu buna înţelegere a reginei şi a gânditorului: „Între constrângerile impuse de eticheta Curţii şi spiritul ei liber, de artistă, Elisabeta s-a regăsit fericită în opera dionisiacului Nietzsche, pendulând, ca Zarathustra, printre lighioanele sale, vulturul şi şarpele, între cer şi pământ, aspirând şi ea la un dans dezlănţuitor, ca al mistralului îndrăgit de sihastrul de la Sils Maria”. Un capitol important al cărţii, Prezenţe româneşti la Weimar, este un studiu de… geografie culturală. „Ştiaţi că, ne atrage atenţa Simion Dănilă, aşa cum avem în Banat o „Mică  Vienă”, există şi un „Mic Weimar”? Astfel era numită, în perioada interbelică, Jimbolia, cea mai mare comunitate bănăţeană de germani (11.000), pentru tumultuoasă viaţa culturală a ei, pe care o susţineau numeroşi scriitori, compozitori, artişti plastici, traducători, gazetari, istorici şi mulţi alţii”. Cum despre Jimbolia lui Petre Stoica, a lui Mihail Avramescu şi a lui Marcel Tolcea vom scrie pe larg cu altă ocazie, trebuie să amintim aici despre trecerile prin Weimar ale lui Simion Dănilă: cum, la prima călătorie, din 1983, Nietzsche nu avea loc în bibliotecile din oraşul lui Goethe şi Schiller, în 2001, la revenire, „lucrurile se schimbaseră mult”: „La Arhiva Goethe şi Schiller am avut acces la manuscrisele nietzscheniene, iar la renumita Herzogin Amalia Bibliothek — la ediţiile princeps şi la cele ulterioare ale operei lui Nietzsche, ca şi la numeroasele cărţi din biblioteca personală a acestuia, cele mai multe cu importante adnotări ale lui”.

Un capitol deosebit de important este consacrat „relaţiei” dintre  Nietszsche şi Cioran, ştiindu-se, altfel, despre „întâlnirile” lui Cioran cu Nietzsche. Ştiindu-se, dar nu prea multe, arată profesorul Dănilă.

Erudiţia, dar şi spiritul scormonitor al lui Simion Dănilă ne pun în faţa unor cărţi — a unor studii necesare pentru înţelegerera lumii de azi. Lângă excepţionalul volum Omenescul, preaomenescul Nietsche, să mai scriem că Simion Dănilă a terminat Facultatea de Filologie, Secţia română-germană, la Timişoara şi a rămas la Belinţ — sat din apropierea Lugojului — până astăzi. Satul e ofertant, dacă ne amintim că prima anchetă a Institutului social Banat-Crişana are loc, în 1932, la Belinţ. Liderii au refuzat să înceapă ancheta la Timişoara fiindcă densitatea culturală a capitalei Banatului era mică: satul  Belinţ putea oferi mai mult. Profesor la Belinţ, Simion Dănilă a  realizat antologii de poezie germană, din teatrul german, dar mai ales a tradus din Nietzsche. Primele şapte volume din opera lui Nietzsche au pus în valoare un germanist erudit care, după burse numeroase în Germania, a devenit un specialist important în înţelegerea „fenomenului Nietzsche”.  Satul (comuna) în care locuieşte i-a oferit şansa profesorului de română de a realiza cercetări de dialectolog. Călătoriile prin străinătăţi l-au legat de arhivele importante, unde a descoperit documente esențiale pentru geografia literară a României. Specialist în „transcriere fonetică”, a realizat, împreună cu Ioan Viorel Boldureanu,antologii de poezie dialectală „bănăţeană”.

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ