La bombardamentul mediatic din presa locală timișoreană din această săptămână, inițiat de către domnul profesor universitar doctor Marilen Pirtea, deputat PNL de Timiș și rector al Universității de Vest din Timișoara, cu privire la repararea ”rușinii naționale” (”Este o ruşine naţională, atât pentru Ministerul Educaţiei, cât şi pentru dascălii din şcoli (sic!), faptul că cei care au iniţiat eliberarea ţării de sub dictatura comunistă, revoluţionarii Timişoarei nu se mai află în niciun capitol al istoriei recente predate în învăţământul preuniversitar”), cuprins de interes patriotic local și național, am purces să lecturez reparatorul proiect de lege. În el se propune ”Introducerea în curricula școlară de liceu a cursului «Istoria Revoluției de la Timișoara din 1989 și a schimbării de regim din Decembrie 1989 în România»”.
Legea are 3 articole, dar în fiecare dintre articole apare această denumire a ”cursului” (îl voi cita, în continuare, doar cu primul cuvânt, Istoria..) atât de lungă, încât nu are cum să nu te irite pe parcursul lecturii atente și să nu te întrebi: ce va să zică cu schimbarea de regim? Se referă de bună seamă la schimbarea regimului comunist! Dar de ce nu-i zice pe nume? Şi cu ce s-o fi schimbat? Oare nu era mai simplu de spus căderea regimului comunist, căci asta au vrut revoluționarii ”timişorenii eroi, care au realizat (sic!) Revoluţia pe străzile însângerate (sic!) ale Timişoarei”?
Dar să luăm pe rând cele 3 articole. Cu formulări greoaie, la limita, chiar sub limita gramaticii corecte a limbii române, textul stufos al scurtei legi este dificil de înţeles, dar merită citite cele 29 de rânduri, cu lacrimi de plâns sau de râs, după percepţia fiecăruia.
La articolul 1, alineatul 1, citim că “Prezenta lege are ca obiect de reglementare Introducerea (sic!) în curricula şcolară de liceu a cursului Istoria….”, dar la alineatul 2 ”Istoria…” va trebui să facă parte din ”trunchiul comun de discipline”, completându-se astfel, nici mai mult, nici mai puțin, Legea educației naționale din 2011.
Devenită din curs, disciplină, ”Istoria…” așa va rămâne și în articolul 2 al legii, unde aflăm că ”programa școlară, manualele, materialele didactice şi metodologiile specifice” se elaborează de către ”Ministerul Educației în colaborare cu reprezentanții organizațiilor de revoluționari, ca o contribuție consultativă, Fundația Națională a Revoluției din Decembrie 1989, (cu sediul la Timișoara), alte organizații timișorene ale revoluționarilor din Decembrie 1989, cu Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 (cu sediul în București), sau cu oricare alte instituții asociative reprezentative pentru revoluţionarii din Decembrie 1989”. Nu cred că a rămas vreuna pe dinafară, sunt toate, chiar dacă unele au sediul “la” şi altele “în”! Nu e puțin un talmeș-balmeș de asociații, nu se doreşte, oare, împăcarea oportunistă a tuturor caprelor şi verzelor? Nu-i va fi ușor ”ministrului educației să aprobe prin ordin” ce va ieși după aceste “consultări” şi “contribuţii consultative”.
Alineatul 2 al articolului 2 se adresează ”cadrelor didactice” (ah, ce îmi place această denumire veche, de sorginte sovietică!) ce vor preda ”Istoria…”. Pe lângă manuale, metodologii și materiale didactice, ele vor putea ”beneficia de pregătire profesională și cursuri de perfecționare de specialitate în cadrul cursurilor universitare specializate”! Curată exprimare, gândul îmi zboară imediat către Universitatea de Vest, deja înalt “specializată” în predarea adevărului despre revoluția de la Timișoara.
Am ajuns la articolul 3, final, care prevede, cum este normal și firesc, termenul la care ”Ministerul Educaţiei va elabora Ordinul de ministru privind decizia de introducere a disciplinei, dar și cu programa școlară, manualele, materialele didactice, metodologiile specifice”: ”maxim 6 luni, ori maximum până la începerea anului școlar 2022/2023”!!!! Mă gândesc că ilustrul legiuitor a luat în considerare faptul că asociațiile, organizațiile, institutele și fundațiile să aibă între ele ceva posibile dificultăți de comunicare, să nu mai spunem că după aceea și ministerul, cu metodologiile, cu manualele, cu programa…e mult de lucru, este minunat că termenul de aplicare este stipulat imperativ!
Articolul 3 este o perlă de topică gramaticală pe dos, este cireașa de pe tortul proiectului de lege! Sper că nu în această formă legea cu ordinul, programa, ”Istoria…” (le înșir pe toate care apar în îmbârligatul articol compus dintr-o singură frază) va fi ”adoptată și punlicată de Ministerul Educației”! Ați citit bine stimați cititori, ”punlicată”! Bine, se putea o greșeală și mai mare, cu o conotație mai vulgară…Așa se încheie ultimul rând al unei legi plină de intenții bune, dar scrisă atât de neglijent, încât nu poți să nu te gândești la un substrat demagogic, grăbit oportunist, în a prinde prim planul mediatic în zilele aniversării Revoluției Române.
”La împlinirea a 32 de ani de la zilele Revoluţiei de la Timişoara din 1989, trăim cu stupefacţie într-o realitate post-adevăr…”. Iată cum, uneori, gura parlamentarului român cu har de legiuitor adevăr grăiește.
Sorin Pescariu
P. S. Citatele au fost extrase din proiectul de lege şi declarațiile însoţitoare ale domnului profesor universitar doctor deputat Marilen Pirtea, rectorul Universităţii de Vest Timișoara.
