Poetul Petru Chira nu obosește să persifleze prostia și îngâmfarea

139

Puțină lume ce trăiește în Timișoara sau prin împrejurimi poate spune că nu au auzit de Petru Chira și de măiestrele sale slove în grai bănățean. Iar acei, puțini ce nu știu de versurile sale sunt în pierdere. Acestea sunt în cele mai multe cazuri în puține cuvinte, dar extrem de șlefuite, mici perle de înțelepciune pline de umor.

Poetul Petru Chira, deși este un veteran al epigramelor, domeniu în care a excelat timp de multe decenii. Dar nu trebuie uitat că este um om de cultură ce a dat interesante parodii dar și poezii clasică lirică, sonete în frumoasă limbă literară ori în grai bănățean, tipărite în presa periodică cât și la emisiuni de radio.

Șirul de publicații ce i-au găzduit versurile este greu de pomenit în totalitate. De la vechile „Urzica” și „Drapelul Roșu” până la mai actualele „Pardon” „Renașterea Bănățeană” „Epigrama” sau „Tribuna Satului” a descrețit frunțile cititorilor iubitori de umor cu semnificațiile din și dintre rânduri.

Petru Chira este membru fondator al cenaclului „Ridendo” din 1980 dar și al Uniunii Epigramiștilor din România.

Așa cum a mărturisit recent la aniversarea sa de 83 de ani într-un grup restrâns de amici a scris și texte pentru piese muzicale mai ales romanțe. Dar s-a ferit de muzica folclorică. Consideră că nu poate imita ce deja a dat autorul necunoscut (poporul) cu zeci sau sute de ani înainte.

Momentul aniversar la împlinirea celor 38 de ani ( cum insistă să se prezinte deși lucrurile stau cam invers) a fost simplu dar plin de încărcătură emoțională. Omul de radio Mihai Anghel, directorul postului timișorean, a scos în evidență colaborarea fructuoasă de-a lungul timpului cu veteranul poet din Chișoda. Pe lingă calitățile de scriitor au fost aduse în fața asistenței date mai puțin cunoscute.

La rândul său poet dar și vecin și amic de versificație cu mai vechiul Chira, George Lână a povestit despre cum e să fii consătean cu un epigramist. Cum se duelează în versuri. Și cum e să împarți gloria literară într-un sat destul de mic pentru doi titani.

De altfel cu ceva vreme în urmă cei doi au și împărțit un volum de epigrame în comun. Dialogul versificat este la fel de savuros de recitit și acum după decantarea dată de timpul ce a trecut.

Singură problemă rămasă între cei doi amici de litere este deja cvasi-rezolvată. Peste ani când se va căuta pentru Chișoda un nume al unui personaj de seamă dilema se va rezolva simplu.

Așa cum a spus un hâtru plin de inspirație, satul s-ar putea numi simplu și poetic „Chiralina”. Sau poate de ce nu chiar „Chira-Lâna”.

La moment aniversar se cuvine a scoate în evidență o altă caracteristică a poetului. Pe lângă versurile ce-l definesc o latură a caracterului său dârz este crezul său antibolșevic ce toată viața i-a cam adus necazuri. Dar nu a abdicat niciodată să persifleze pe cei din clasă politică nici atunci când era foarte complicat să scrii printre rânduri dar nici acum când material de râs se găsește la fel de mult.

LĂSAȚI UN MESAJ