Parc Central sau teren viran al nimănui? De ce nu iubesc edilii natura Foto – Video

158

Timișoara orașul florilor și al parcurilor. Vă sună cunoscută această zicere? Oare câtă îndreptățire mai are această vorbă acum la câteva decenii de când era un adevăr de necontestat. A rămas o simplă vorbă sau mai are vreo brumă de adevăr.

Cei mai tineri, ce au mai umblat prin lume, se întreabă cu întemeiată curiozitate, dar și candoare ce parcuri, de unde atâtea flori. Pe aiurea au văzut parcuri, poate și mai multe și mai aranjate decât pe la noi. E greu să convingi pe cineva de o anumită junețe că aici la noi în urbe chiar au fost multe parcuri frumoase și întreținute.

În plin centru încă mai ocupă un loc special, un parc ce își relevă tot mai greu farmecul de odinioară. Numit chiar așa „Parcul Central” aidoma unora mult mai vestite. Sau pe un alt nume „Parcul Scudier”. Aici ar trebui cheltuiți circa 1,7 milioane de euro pentru o renovare. Ce nu se întrevede că s-ar termina.

A avut cam de toate. Erau mici fântâni arteziene ce mai răcoreau aerul încins, avea și câteva statui. În fața monumentului ostașului român era chiar și un platou suficient de arătos pentru evenimente oficiale de comemorare. Iar aleea personalităților atrăgea prin „felia” de istorie servită celor curioși.

De ce vorbim la trecut de toate aceste facilități oferite de parc? Pai de peste un an nimeni nu mai are acces acolo.

La finalul lunii mai 2017, a început cu mare pompă un șantier de reabilitare a parcului. Au fost promisiuni mari. Daca cineva naiv ar fi plecat urechea la cântecul de sirenă al edililor putea crede că aici va fi o minunăție. Prima măsură a fost de a înconjura totul cu un gard ca la un lagăr de concetrare pentru a bloca orice acces. O altă măsură a fost de a răscoli terenul ca la o arătură adâncă de toamnă. Iar de aici a dispărut orice urmă de elan al muncitorilor. Lucrătorii au dispărut și ei ca în ceață.

Lucrarea avea termen de finalizare un an. Adică în luna mai 2018. Sau măcar primele zile din iunie. Termenul a trecut de mult. Iar după cum arată șantierul nu sunt șanse prea mari de finalizare într-un viitor apropiat.

Cetățenii indignați se întrebă cu îndreptățire de ce nu a fost închisă doar o jumătate de parc. Iar la finalizare ar fi putut fi demarată cealaltă bucată. Multă lume scurta din drumurile zilnice prin parc pe la umbră. Acum este imposibil așa ceva. Nu a fost lăsată nici o alee pentru cei ce sunt grăbiți. Trebuie să ocolească multe sute de metri.

Cu vreo doi ani în urmă a făcut mare vâlvă un sondaj aruncat pe mediile sociale unde oricine putea răspunde la întrebarea dacă se dorește un parc de tip englezesc sau de tip vienez. Sigur că nimeni nu a explicat temeinic și cu exemple vizibile și ușor de înțeles ce înseamnă una sau alta din variante. Cetățenii, în entuziasmul lor au răspuns după imaginația fiecăruia. Acum și-ar dori un parc chiar și după un model mai banal și autohton, dar să fie ceva.

Fostul parc acum este doar un teren viran înconjurat de un gard dărăpănat. De tot locul părăsit răspunde un paznic zelos care are ca principală îndatorire să alunge câte un posibil curios ce ar dori să facă câteva fotografii. Pe lângă această sarcină mai crede în îngustimea lui mintală că este un fel de staroste al spațiului verde și spune vorbe grele de ocară oricui ar îndrăzni să-i deranjeze siesta din cabina lui de plastic alb.

Promisiunile au fost mari. Deocamdată la mai mult de un an de la demararea „lucrării” încă nu se vede nimic.

S-au promis fel de fel de minunății: un amfiteatru pentru manifestări artistice, un foișor pentru muzică ambientală sau de fanfară. Ar fi trebui aduși arbuști exotici de o „frumusețe deosebită”. Cei răbdători încă așteaptă. Dintre cele promise ar mai trebui pomenite niște mese de șah pentru nevăzători. Șahiștii ce-și petreceau aici momente de destindere ar fi mulțumiți și cu fostele lor mese așa simple cum au fost.

„Printre arborii noi ce vor fi plantați în Parcul Central se numără și bradul roșu de coastă, Sequoia sempervirens, sequoia din Apuseni, sequoia giganteteum, Cedrus Deodara, brad albastru-argintiu, Picea pungens, Hopsii, Metasequoia sp sau conifere Chamaeciparis nootkatensis „Pendula”, Calocedrus Decurrens, Cornus Controversa Variegata, Ostrya carpinifolia sau Fagus Sylvatica Riversi ”.

Sună ca un fragment de teză scrisă la silvicultură de un student tocilar? Sau ca un extras de atlas botanic?

Nici una nici alta. Era doar promisiunea extaziantă a unuia din edili, foarte convins că dacă spune vorbe mari cu aparență de limba latină parcul se va face de la sine.

LĂSAȚI UN MESAJ