Orice ar spune unii, nașii SUA au fost masonii

684

O evidenţă de nimeni negată : dintre cei 56 de semnatari ai Declaraţiei de Independenţă a Statelor Unite ale Americii, 50 au fost masoni!

Ziua naţională a S.U.A. ne oferă prilejul de a glosa puţin în jurul rolului Masoneriei în crearea acestei mari naţiuni. Ca iniţiativă în absolută premieră istorică, ar fi de amintit aici faptul că Marele Maestru Provincial, Daniel Coxe, a fost cel dintâi care a militat pentru federalizarea coloniilor. E drept, pentru a face front împotriva indienilor. Ideea a fost preluată de un alt celebru mason, Benjamin Franklin, care cerea, în 1752, un plan de confederare în faţa francezilor agresivi şi invadatori. (O atitudine care se va schimba radical, fiindcă, aşa cum vom vedea în cele ce urmează, Franţa va deveni aliatul principal al coloniilor!). 1752  este şi anul în care al doilea artizan al independenţei, George Washington, a fost iniţiat în loja din Fredeksburg, iar Biblia pe care a jurat ca iniţiat este Biblia pe care, de la el, jură toţi preşedinţii Statelor Unite la învestitură.

Însă legătura cea mai cunoscută dintre Masonerie şi crearea S.U.A. este, fără îndoială, „incidentul” cunoscut sub numele de „Tea Party”. În 16 decembrie 1773, nişte inşi mascaţi în indieni au aruncat în ocean încărcătura de ceai de pe trei vase englezeşti ancorate în raza portului Boston. „Indienii” erau toţi membri ai lojei „Sfântul Andrei” şi ieşiseră dintr-un loc cu nume predestinat: taverna „La Dragonul Verde cu Armele Masoneriei”.

Printre cei mai influenţi masoni bostonieni era şi acelaşi Benjamin Franklin, viitor redactor al Declaraţiei de Independenţă şi viitor ambasador plenipotenţiar în Franţa între 1776 şi 1785, când a reuşit să obţină un ajutor crucial din partea regelui Ludovic al XVI-lea. În primul rând este vorba despre Tratatul din 1778 ce va lega Franţa de insurgenţi printr-un document la care masonii au avut, din nou, un rol decisiv.

Dar Franţa a mai făcut un dar neprețuit Statelor Unite, peste mai mult de un veac, în 1884. Celebra Statuie a Libertăţii care străjuieşte portul New York şi este, de fapt, un simbol al Americii, aparţine sculptorului mason francez Bartholdi. El s-a inspirat dintr-un desen ce apărea pe coperta lunarului „Le Franc-maçon”: o femeie cu o torţă în mâna dreaptă şi cu un manuscris în stânga. Bartholdi i-a dăruit statuii chipul mamei sale şi a înţeles, în profunzime, deviza ce însoţea, pe copertă, figurarea alegorică — „Lumină călăuzitoare, nu torţă!”. Fiindcă, spun specialiştii în simbolismul masonic, statuia poate fi înţeleasă şi ca o reprezentare a Adevărului la care au acces, evident, doar cei iniţiaţi.

Speech-ul pe care l-a rostit Marele Maestru William Brodie, cel care a pus prima piatră de soclu, în 5 august 1884, s-a referit şi la acest tâlc al celei mai celebre opere de artă masonice din lume.

1 COMENTARIU

  1. Şi dacă nu erau masoni?Evenimentele nu ar mai fi avut loc? Masoneria venea după ce individul era o personalitate cunoscută.Iar declarația de independență a scris-o Thomas Jefferson.

LĂSAȚI UN MESAJ