Lactobar era un brand apărut pe la sfârșitul anilor ‘60, mai întâi în București, apoi în mai toate marile orașe. După cum îi spune și numele, principalele produse erau cele pe bază de lactate: lapte, lapte bătut, iaurt sau chefir. Era, de fapt, un alt tip de fast-food, foarte îndrăgit în perioada comunismului, care, la Timișoara, se găsea în centrul orașului, în locul în care se află astăzi restaurantul McDonald’s. Un antropolg culinar timișorean a înregistrat brandul la OSIM și vrea să îl readucă în prim-plan, așa că va deschide un Lactobar original în orașul de pe Bega.
Lactobarul era un fel de autoservire cu produse preparate și păstrate în vitrine cu becuri radiante, avea și preparate pentru mic dejun sau pentru un prânz ușor, respectiv ouă, ochiuri, omletă, mămăligă cu brânză și smântână ori orez sau griș cu lapte. Nu lipseau nici produsele de patiserie, totul fiind servit la niște mese înalte, fără scaune.
Antropologul culinar Caiusmerșa, care dorește să reînvie Lactobarul, spune că, deși percepția era că a fost un brand românesc, lucrurile nu stau chiar așa.
“Lactobarul nu este un brand românesc, brand care ne-a plăcut nouă foarte mult. Da, Lactobarul a apărut cu mult timp înainte să ne apucăm noi să facem lactobar pe la București, Timișoara și prin alte orașe mari. Am văzut în Australia, am văzut în Anglia, la început de secol, au apărut ideea de Lactobar, Milky Bar, care exista și până și în Polonia. Despre asta este vorba la lactobarul românesc. Noi l-am preluat și l-am considerat că a fost lansat de Ceaușescu care a vrut să schimbe și el un pic toată culoarea Horeca de pe vremea aceea. Da, în memoria românului este un brand românesc,este un brand vechi care de fapt înseamnă pentru mine și pentru foarte mulți patiseria românească. Au fost gusturile noastre de atunci”, spune Caius Merșa.
Lactobarurile au dispărut după Revoluția din 1989. De dragul atragerii nostalgici și lor, s-a mai încercat în ultimii ani deschiderea unor afaceri de tip lactobar la Oradea și Cluj, însă ele nu aveau prea multe în comun cu adevăratul concept.
Caius Merșa a înregistrat brandul la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, iar acum lucrează la concept și la meniu. Nu trebuie însă să uităm gusturile care l-au consacrat, crede Caiu Merșa.
“Noi, atunci, când eram înfometați până peste măsură și când primeam un iaurt de 2 lei, când îți permiteai să mergi în centru, ziceai că era cel mai bun de pe lume. Asta cu gustul de atunci care a fost extraordinar, nu a fost extraordinar pentru că știm ce s-a întâmplat atunci. Știm care au fost problemele, știm tot ce a fost, eram înfometați. La omul flămând îi place orice, trebuie să aducem gustul de aici, gustul mioritic. Lucrurile noastre pe care le avem noi aici, pentru că le avem și trebuie să le facem. Nu e iaurtul ăla cel mai bun”, spune Caius Merșa.
Caius Merșa dorește ca noul Lactobar să fie deschis până la începutul anului viitor când la Timișoara sunt așteptați să sosească turiști pentru programele din cadrul proiectului Capitala Culturală Europeană.
“Ceea ce aș vrea eu să fac din el este acea patiserie românească pe care o avem. Am adorat și ador în continuare lactatele la sticle de sticlă, la ambalajele de sticlă și asta îmi doresc înapoi. Și dacă este vărsat, în regulă, nu este ambalat, îl aduc în carton, îl aduc într-o pungă, aș vrea să-l pun într-o sticlă de sticlă și să servesc într-o sticlă. Borcanul de iaurt, borcanul de sana, de lapte bătut, sticla de lapte. Astea sunt niște embleme ale gustului care mi-au rămas în cap și care sigur vor veni înapoi”, spune timișoreanul.
Caius Merșa este pasionat de artă, fotografie și bucătărie. Este absolvent al Facultății de Arte din Timișoara. În 2020 a participat la un cunoscut show de gătit, la un post național de televiziune. În prezent face și cercetare culinară la un centru de antropologie din cadrul Universității de Vest. Mai mult, își face doctoratul în istoria, hermeneutica și filozofia bucătăriei românești, primul de acest fel din România.
