La despărțirea de Vasile Mardare, cel mai boem trubadur al vremurilor postmoderne

543

Finalul lunii aprilie a adus trecerea la Domnul a unui mare și neînțeles artist al muzicii folk. La doar 47 de ani, Vasile Mardare s-a stins așa cum i-a fost și cariera. Brusc, fără nicio explicație și fără nicio părere de rău.

După un concert la Giurgiu, i s-a făcut rău. Infarct. Inima lui mare a cedat. Drumurile nesfârșite spre concerte, mii de kilometri prin țară, săptămânal, modul de viață și pasiunea cu care a trăit i-au fost fatale.

Puțini știu, dar, timp de 14 ani, din 2004 și până în februarie a.c., el a locuit la Timișoara!

A fost desemnat Artistul folk al anului 2013, în cadrul Premiilor ForeverFolk. A obținut 48,11% din voturi, urmat de legendarii Nicu Alifantis (40,82%) și Mircea Baniciu (11,06%)! Tot atunci a câștigat și premiile pentru cel mai bun album (”Eu și prietenul meu”) și cea mai bună piesă (”Am să te iubesc”).

S-a născut la Botoșani, la 29 decembrie 1970. Descoperit de Adrian Păunescu pe când era doar un copil, a debutat în 1984, la 13 ani, în Cenaclul Flacăra. În 1991, continuă în Cenaclul Totuși Iubirea, urmașul ”Flacărei”.

Atât de mult a crezut Păunescu sr. în el încât doi ani l-a ținut la el acasă, la București!

În cei peste 30 de ani de activitate a lansat piese precum „Păpușarii”, „Țiganca la semafor” , „Iarna-n Ardeal”, „Aceeași floare”, „Din doi în doi”, „Miorița împotriva ciobanului”, „Romanță de toamnă” sau „Ninge fără tine”.

A compus versuri și muzică, a interpretat, a orchestrat, a asigurat sonorizare. Și-a creat și un mic studio de înregistrări, acasă, pe strada Silistra a Timișoarei, acolo unde i-a fost casa până când, de Valentine’s Day-ul din acest an, a decis să se mute undeva prin Ilfov. Lăsându-le în urmă pe Gabi, logodnica, și Cristina, fiica abia intrată în adolescență.

”Plecat de foarte tânăr din Coțușca Botoșanilor, intrat în lumea mare a folkului ca reșițean, la Cenaclul Flacăra, a colindat mereu, căutându-și liniștea peste tot, și în Germania, și în casa Păunescu de la București, și în Elveția, și la Calafat, și la Giurgiu, și la Timișoara, și la Corbeanca, în toate locurile unde a locuit, a cântat sau a muncit. N-a găsit-o niciodată” (Andrei Păunescu).

A fost înmormântat sâmbătă, în cimitirul de pe strada Stuparilor din Timișoara.

LĂSAȚI UN MESAJ