Ilie Sîrbu crede că sportul timișorean mai are șanse să redevină ce-a fost odată!

61

Una din marile ,,făloșenii” ale bănățenilor a fost sportul. De-a lungul timpului a dat nenumărate ocazii de bucurie intensă tuturor drukerilor ce au rezonat cu efortul sportivilor din arenă. Din păcate acele vremuri au apus cam de mult.

Chiar și cei mai optimiști se hrănesc doar cu amintirile cupelor și performanțelor trecute.

Situația deși este foarte critică încă se mai pot face o seamă de lucruri ce ar putea îndrepta situația.

– Timișoara a fost cunoscuta pe timpuri până acum un deceniu în urmă drept un adevărat pol al sportului românesc. Ba chiar în unele domenii chiar aici la noi au fost puse bazele acelui sport. Nu mai putem vorbi de pildă despre polo care nu mai exista deloc. Handbalul trage să moară, baschetul nu se simte prea bine. La fel și fotbalul. Chiar și rugby-ul care a fost fala ultimului deceniu începe să scârțîie.

Spuneți-ne ce idei aveți pentru a revigora sportul timișorean și bănățean în general?

– Timișoara la acest moment duce lipsă de baze sportive. Nu avem o baza sportivă a municipalității foarte bine pusă la punct. Dacă ne uitam la singura echipa care a adus bucurii suporterilor timișoreni, a fost echipa de rugby a Timișoarei. Dar are un stadion care din punctul meu de vedere este total depășit față de performanțele pe care le are această echipa. Pe locul actualului stadion din Ronaț se poate ridica o bază sportivă care să cuprindă și acest stadion cu 5000 -7000 de locuri pentru suporteri ce vor avea acces în acel spațiu. Dar acolo ar trebui să fie și o seamă de anexe foarte necesare ca: vestiare, o mică baza de recuperare și alte dotări. Nu va fi un efort prea mare pentru municipalitate. Eu nu propun finanțarea acestor echipe. Dar aș putea să mă implic în a atrage sponsori care să susțină această echipă.

– Dacă înțeleg bine, va fi o prioritate în a finanța infrastructura și nu neapărat echipa?

– Da exact. Vom pune accent pe infrastructura sportivă. Dar nu vom sta la distanță de acestă echipă. Să o supraveghem și să ne bucuram doar în momentele în care aduce performanță. Ne implicam în limita legii și a posibilităților orașului. Putem susține echipa dar nu putem finanța jucătorii. Asta este o problemă care se poate rezolva de către un sponsor adus prin intermediu nostru sau prin intermediul suporterilor.

Dar niciodată un sponsor nu se va îndrepta spre o echipă care nu are o infrastructură. Și asta este valabil la toate sporturile (chiar si la fotbal). Atât timp cât nu există un stadion și o bază care să atragă și să facă ceva în acest sens nu merge treaba serios.

Ăsta este unul din punctele mele cheie ca viitor primar. Să aducem o bază sportivă la nivel european. Pe lângă această bază sportivă a municipalității, o condiție obligatorie să avem clinici de recuperare a sportivilor. Am mai găsit un loc foarte potrivit undeva mai la marginea orașului unde pe 45 de hectare se pot dezvolta și o astfel de stațiune balneară care să cuprindă și astfel de clinici de recuperare ținând cont că avem apa termală. Acum încă nu știu care sunt beneficiile apei termale de acolo. Dar se fac studii de prefezabilitate care să demonstreze ce spun în acest moment. O bază sportivă la marginea orașului cred ca ar fi una din soluțiile care ar putea aduce la redresarea sportului timișorean și bănățean.

– Bine! Rugbyul merge cum merge. Dar marea durere a timișorenilor rămâne in continuare fotbalul.

– Aici avem o problemă reală. Municipalitatea susține în acest moment o formațiune care a fost gândită și din punct de vedere politic nu doar sportiv. Nu avea nici un fel de problemă cu competiția sportivă. E vorba de ACS Poli. A fost o echipă care s-a construit pe o divizionară adusă de la Recaș. Și pe această structură s-a construit o struțo-cămilă care din punctul meu de vedere trebuie să moară. Nici un fel de proiect politico-sportiv nu trebuie să mai aibă loc in Timișoara. Noi avem doua proiecte ale unor suporteri inimoși. Avem proiectul celor de la ASU Poli și cel al celor de la Ripensia.

Trebuie susținute de către municipalitate. Dar repet, ca și la rugby, nu mă voi implica în finanțarea jucătorilor. Nu este treaba municipalității de a finanța sportivii. Noi trebuie sa punem la dispoziție un stadion.

Care să aibă toate condițiile, o baza de pregătire a acestor jucători. Identificăm terenul, putem construi baze sportive pe teritoriul Timișoarei care pot să ține steagul sus din acest punct de vedere. Până în acest moment nu s-a investit absolut nimic în acest sens. Deci cele două echipe pot fi susținute chiar și în liga întâi.

Dar cum am spus, dacă există un stadion pus la punct, există baze sportive și există tot ce e necesar pentru ca acești jucători să se pregătească. Noi putem susține performanța la cel mai înalt nivel.

– De o destul de lungă perioadă de timp există un conflict ce a avut mai multe faze. Ba mai molcom, ba mai aprins, între autoritățile județene și cele municipale privind demolarea sau nu a stadionului Dan Păltinișanu. Cum vedeți o rezolvare a conflictului mocnit?

– Există soluții la orice în ziua de azi. Dar după cum știm cu toții stadionul Dan Păltinișanu este în proprietatea Consiliului Județean Timiș. Ei trebuie să aibă inițiativă în acest sens. Ei trebuie să pregătească proiectele să pregătească finanțarea pentru acest stadion. Dar în condițiile în care CJT își va face treaba, eu sunt pregătit pentru ca primăria să preia acest stadion și să-l aducă la un nivel european.

Un stadion pe care se pot desfășura competiții de cel mai înalt nivel. Dar dacă ei nu vor putea să investească sau nu au capacitatea de a investi și de a gândi un proiect pentru a ridica o arenă modernă, noi suntem dispuși să-l preluam.

Vom vedea care sunt căile legale. Am înțeles că la început a fost al municipiului Timișoara. Pentru că e vorba despre un stadion construit cu muncă voluntară.

Dar acum nu mai putem merge cu munca patriotică. Trebuie să fie la cel mai înalt nivel. Suntem pregătiți să proiectam și să facem un astfel de stadion. Nu se mai poate vorbi de cârpăceli. În nici un caz. Vrem să gândim un stadion care să fie un complex multifuncțional ce poate găzdui chiar și spectacole artistice. Trebuie gândit foarte bine.

Trebuie să fie un adevărat mall cu parcări subterane (sau supraterane, după cum va rezulta din studiu). Ar mai putea fi și un lanț de magazine sportive prin care să se vândă materiale sportive și echipamente. Locul acestui complex trebuie sa fie viu și în afara competițiilor sportive.

– Dacă tot ne aflăm în zona stadionului hai să mai facem câțiva pași până la sala de sport care de asemenea are o soartă tare ingrată. A fost începută cu zece sau mai mulți ani în urmă și nu pare să se mai termine vre-o dată.

E vorba de sala polivalentă a Politehnicii unde și primăria a fost implicată. Cum ar putea primăria să taie odată pisica în două și să finalizeze lucrarea?

– Trebuie să pregătească un buget pentru lucrare. Și nu firimituri de buget. Să fie prevăzut în bugetul de la începutul anului banii necesari pentru a aduce la bun sfârșit finalizarea sălii. Nu înțeleg de ce până în acest moment această sală nu este funcțională.

-Să nu uităm că vorbim de o sală de circa 3000 de locuri și nu de o mega structură. – Este un proiect frumos care la fel ca orice proiect frumos din Timișoara moare la sfârșit. Pentru că nu există voința administrativă. Nu există voință politică. Dacă există voință vom putea duce la bun final acest proiect în foarte scurt timp.

– Avem apă în Bega și în împrejurimi. De ce nu avem și performanță? Ce facem cu sporturile nautice ce suferă ca toate celelalte? O mare lipsă a Timișoarei sunt piscinele. Nu vorbim doar de cele de destindere ci de cele de performanță, olimpice sau măcar sermiolimpice?

– Eu nu pot să promit așa ceva. Dar unul din proiectele pe care l-am demarat a fost de a reabilita vechea bază Uszoda. Asta înseamnă de a o mări. Vom vedea dacă există posibilitatea de a fora pentru apă termală pentru a folosi baza și în perioada rece. Fără discuție trebuie reabilitată. Apoi mai avem salba de baze sportive de pe malurile Begăi. Chiar și din Fabric și Iosefin care sunt părăsite.

Nu înțeleg de ce? După cum am înțeles multe sunt în proprietatea primăriei. Axcestea trebuie aduse la zi, sub o formă sau alta. Trebuie găsită o soluție ca să fie funcționale. Pentru început. Iar după aceea mai am un punct cheie în programul meu.

Oprirea fondului funciar ( conform legii 165 / 2013) care ne permite să nu mai înstrăinăm terenurile care sunt proprietate municipală. În momentul când facem un inventar clar al acestor terenuri de pe suprafața municipiului vom putea identifica terenurile care se pot folosi pentru a construi o asfel de bază nautică chiar de nivel olimpic.

Până în acel moment nu pot să spun absolut nimic. Doar că se poate reabilita salba de baze de pe malurile canalului Bega. cât despre cele dinaintea Uzinei de apă nu se pot folosi din cauza captărilor de apă. Deci nu se pot folosi ca agrement. Situația este diferită față de perioada interbelică.

– Ca să avem sport de performanța avem nevoie și de cel de masă pentru a avea baza de selecție a copiilor și a tinerilor. Ce facem ca să-i descoperim pe cei talentați?

– Așa cum am mai spus, dacă la nivel de cartiere vom face baze sportive cu piste de alergare cu bazine de înot vom avea și tineri talentați. Noi ne aflăm pe o mare pungă de apă termală. Nu înțeleg și sunt mirat profund că această bogăție nu este folosită în Timișoara.

Ce ar însemna ca pe tot parcursul anului acestwe baze să funcționeze. Atunci vom vorbi de sport de masă. În timp foarte scurt vom avea campioni la înot. Orașuol are potențial în acest sens.

Apoi avem bazele de caiac-canoe și de canotaj Ale Universității și ale Politehnicii, bazele municipalității. Se poate dezvolta orice dar trebuie infrastructură. Aici se vor putea antrena toți sportivii. Sigur că mai sunt multe alte idei ce se pot materializa în timp.

P

LĂSAȚI UN MESAJ