Guvernul tristelor figuri sau ultimul cartuș al „Pașei” de Teleorman

459

Trecutul nu uită și nu iartă, spune un vechi proverb oriental, mai ales atunci când lași câinii negri ai unei istorii nedemne să zburde din negura pivnițelor înspre lumina ce pare a fi forma noastră de viață politică, negreșit democratică!

Când un pseudo-animal politic de talia lui Dragnea ajunge să controleze o țară și, prin ea, firește, destinele a milioane de oameni, mustăcind libidinos-samavolnic și dând astfel de înțeles că el e jupânul, Masterul tuturor vinilor și al decrepitudinilor noastre ca popor, n-ai a te mai întreba cum de am putut ajunge atât de jos.

De la „el, supremul”, la el, descălecătorul din vechiul PD al lui Roman și degrabă revărsat în PSD-ul controlat pe atunci de „Împăratul” Năstase, calea lui Dragnea nu putea fi alta decât cea a mizeriei de partid și de stat, pusă la cale de tatăl lor suprem, în crucea lui Decembrie ’89, Ion Iliescu, pre numele său.

Prin urmare, loviturile scornite în faimosul CPEX al PSD, în fond prelungirea firească a fostului Birou Politic al PCR, și puse la cale pentru a-i debarca, o dată la șase luni, pe Grindeanu și pe Tudose din fruntea guvernului reprezintă forma naturală de viață, înainte de toate, și abia apoi așa-zisa politică, a individului nutrit de câmpia arsă de soare a Teleormanului.

Dragnea este chipul perfect și hidos până la descompunere al faunei politice din care a răsărit. El este prelungirea în efigie a lui Iliescu, Năstase, Băsescu și este frate de cruce cu ceilalți monștri politici răsăriți după 1990, ca de pildă Ilie Sârbu, Hrebenciuc, Videanu.

Mai bogat decât oricare milionar construit în generații din lumea apuseană, deși a fost toată viața lui angajat la stat, Dragnea are apucăturile și tulburările tuturor erdoganilor din statele eșuate ale acestei lumi.

I-a executat pe Grindeanu și pe Tudose atunci când sângele lui de pașă de sud de Românie a simțit că altfel va pierde controlul asupra PCR-lui actual, nereformat nici măcar o clipă după 1990. Hăitut de Justiție a simțit și continuă să fie năpădit de grele spaime și acum, pe motiv că ar putea ajunge să odihnească, precum Năstase și Voiculescu, în subterana din care, altminteri, a răsărit!

Acum și-a instalat liniștit, fără opreliști din partea cuiva anume, nici măcar din partea  „statului paralel” guvernul Lui, compus, cu câteva biete excepții, din inși care ar avea dificultăți să-și pronunțe până și numele, darămite să ducă vreo frază a limbii române la capăt, fără să o siluiască iremediabil. Căci despre ce realizări ar putea avea acești oameni în „slujba statului”, cu asemenea precarități intelectuale la activ, ar fi indecent până și să facem vreo predicție pe această temă.

Altminteri, poate că era nevoie și de astfel de tipuri de lovituri și de maniere politice de  „lumea a treia”, pentru ca, în sfârșit, acest PSD, votat în continuare de atâția români, să fie răscolit profund și definitiv în vintrele sale, osificate politic și moral, și să devină, cândva, evident în epoca post-Dragnea, un partid politic de stânga cu alură europeană.

Sau poate cerem prea mult, de nu chiar imposibilul, cunoscându-i metehnele și istoria de după ’89, impregnată de moștenirea sa marxistă și de comandamentele de tip asiatic, care i-au anulat, mai mereu, puținele reflexe democratice adevărate.

2 COMENTARII

  1. Atâta timp cât avem persoane de calibrul autorului acestui articol, cât acești oameni au un bagaj cultural exceptional, fără doar și poate, încât sunt capabili de o radiografie exhaustivă a societății în care trăim și trăiesc și dânșii, mă întreb: cum am ajuns aici ? Cum și de ce asemenea persoane nu s-au și nu se implică direct in „gestionarea” acestei țări?
    Cum de suportă să fie conduși, sumerși, oprimați, minimalizați și făcuți de râs că nație de către niște nulități, analfabeți și agramați că cei cocoțați la frâiele țării?
    România are oameni excepționali, oameni de cultură, oameni care ar putea ridica această țară în vârful culturii universale (unde a și fost nu doar o dată !)și asta cu o singură condiție : să se implice !
    Vă rugăm, dragii noștri, nu vă mai mulțumiți doar cu comentarii și reflexii de pe margine, oricât de pertinente ar fi ele !
    E o nevoie acută de implicare directă, de acțiune, de exemplul personal pentru a putea să scăpăm țară de această molimă, ciumă care ne duce la dispariția noastră că popor.
    Vă rugăm luați atitudine, uniți-vă și creați acea forță capabilă să le vina de hac acestor imbecili, până nu va prezenta târziu !

  2. In legatura cu articolul publicat recent in ziarul Frankfurter Allgemeine Zeitung in care sunt descrise in mod corect, aspecte actuale din Teleorman si fosta sa resedinta, Rosiorii de Vede, precizez urmatoarele:
    Mun. Rosiorii de Vede (in perioada medievala denumit si Russenart!..), de numele caruia sunt legate momente importante din istoria tarii si personalitati de prima marime, fosta resedinta a judetului si regiunii Teleorman vreme de aproape 500 de ani, in perioada interbelica unul din cele mai bogate si prospere orase din tara este astazi depopulat si complet paralizat economic, cultural si administrativ. Prabusirea mai ales in perioada post -decembrista a acestui oras a carui existenta se intinde pe aproape doua milenii se datoreaza primului carmaci al tarii, care in 1968, avand o obsesie impotriva fostelor citadele burgheze si impotriva culturii si istoriei adevarate, a condamnat stravechiul bastion al liberalismului teleormanean care, fara nicio ratiune sau logica, a fost lipsit de dreptul legitim de a ocupa in continuare statutul de resedinta de judet, in favoarea Alexandriei, o localitate prafuita si complet anonima, mai mica si fara nicio industrie, care acum 180 de ani nu exista, neavand nici statut de catun. De atunci, an de an, 80 % din fondurile judetului au fost directionate spre Alexandria care a devenit in scurta vreme fieful preferat al bolsevicilor si securistilor teleormaneni. Aceste fonduri au fost papate nu pentru dezvoltarea si reabilitarea Teleormanului, ajuns astazi cel mai pauper din tara, a Alexandriei sau a celorlalte orase teleormanene, si ele printre cele mai paupere, ci pentru imbogatirea corifeilor bolsevici statorniciti in aceasta localitate obscura, locul de unde si astazi isi trag seva otravita si sunt recrutati capii nomenclaturii neo -bolsevice. In ciuda prigoanei si propagandei desantate, dupa 1989 mun. Rosiorii de Vede a incercat totusi sa tina piept dezastrului la care a fost condamnat de comunisti, remarcandu -se ca singurul centru urban din Teleorman cu doua mandate de vice -primar liberal si alte doua mandate de primar liberal, intr -un judet rosu in care nimeni nu misca, nu gandeste si nu actioneaza liber, potrivit competentei, moralei, umanismului si propriei constiinte. La alegerile din 2012, prin jocuri de culise marsave, PNL Teleorman a fost atras in jocul murdar al conducerii PSD astfel incat primarul liberal rosiorean a fost mazilit, anihilat si impiedicat in ultimul moment sa candideze pentru al treilea mandat. Singura reduta a liberalismului teleormanean, municipiul din inima Campiei Romane, avea sa cada definitiv in mainile clanului rosu teleormanean, care i -au zdrobit orice pretentie, orice initiativa, orice identitate si orice revendicare. Razbunarea celui de -al doilea carmaci a fost mai crunta chiar decat a geniului Scornicestilor, orasul fiind privat aproape complet de orice investitie economica, edilitara sau culturala notabila. Mai mult, cele doua platforme industriale existente in 1989 unde isi desfasurau activitatea aproape 27.000 de salariati sunt astazi campuri uriase de moloz si fiare contorsionate. Orasul celebrelor familii Anton, Dimitrie Berindei si Dan Nicolae Noica, Ecaterina Titulescu, Constantin Balaceanu -Stolnici, Alexandru Deparateanu, Gala Galaction, Grigore Paucescu, Petre Bellu, Zaharia Stancu sau Marin Preda este astazi o asezare anonima si muribunda, istoria Teleormanului si a personalitatilor sale fiind falsificata si rescrisa in stilul comunist cunoscut. Aceasta este consecinta directa si fireasca a somnului si tergiversarii Reformei administrative care permite si astazi ca deciziile bolsevice sa isi produca efectele si sa dea nastere la monstri care mai devreme sau mai tarziu, ar putea izola si pune pe butuci intreaga Romanie; daca nu cumva au facut -o deja. Daca in anii ce au trecut, opozitia democrata ar fi fost mai putin aroganta si ar fi acordat credit si altor voci autorizate moral si competente care o sustineau masiv, astfel incat, sa repare toate aberatiile juridice, economice, culturale si administrative ale bolsevismului, cel putin in scurtele perioade cat a detinut puterea legislativa, astazi pozitia Romaniei ar fi fost cu totul alta in Europa si in lumea civilizata. Am fi reusit sa ajungem la stadiul de dezvoltare pe care cel putin declarativ ni -l dorim si il meritam ca popor sensibil si talentat cu sange latin si am fi eliminat pentru totdeauna pericolul restauratiei; din pacate, astazi nu mai vorbim nici macar de resturatia comunista, tot ar mai fi ceva, ci a stadiului cel mai odios al acesteia, cel mai monstruos, stalinismul.

LĂSAȚI UN MESAJ