Degeaba alegeri locale fără descentralizare! De ce Nicolae Robu nu ”trebuie să plece”!

1440

Motto: ”Este într-adevăr greu de conceput cum niște oameni care au renunțat total la deprinderea de a se conduce singuri, ar putea reuși să-i aleagă corect pe cei care trebuie să-i conducă…”

Alexis De Tocqueville, Despre Democrație în America, vol II, 1840.

Firava democrație românească este pusă din nou la încercare. ”Distanțarea socială” impusă de autorități ca urmare a pandemiei cu ”noul coronavirus” a restrâns, până către dispariție, campania electorală prin contact fizic între alegător și candidat, în ciuda măștii la purtător, purtată ”obligator” și corespunzător. În schimb, internetul a luat foc cu atâtea reclame electorale, care de care mai fotoșopate, interviuri, ca de obicei supraîncărcate cu ”ce voi face și voi drege, dacă pe mine mă veți alege”,  apeluri semnate de grupuri de oameni ai muncii, inclusiv intelectuale, cu ”sus”, sau cu ”jos” candidatul favorit, respectiv cel nedorit. Media online, de la ziare la televiziuni și tembeliziuni, zbârnăie zi de zi, seară de seară și noapte de noapte, într-o perpetuă euforie electorală aducătoare de rating și, implicit, de venituri.

”Catindații” sunt fie cei deja instalați în diferitele fotolii de dregători locali, convinși că fără ei nu se poate, astfel că trebuie să mai candideze o dată și încă o dată, dacă se poate până la bătrânețile aducătoare (pentru ei!) de pensii speciale colosale, fie cei care doresc să ajungă la masa puterii, convinși că ”așa nu se mai poate” și doar ei vor putea aduce ”schimbarea”, evident în bine, pentru comuna, orașul, județul în care trăiesc și candidează. În rezumat, realizări și noi promisiuni din partea celor care se doresc realeși, imputarea de nerealizări și promisiuni din partea celor care se doresc aleși întâiași dată.

Cine are curiozitatea să citească declarațiile diferiților primari, președinți de consilii județene din perioada anterioară campaniei electorale, va vedea că majoritatea împlinirilor (și, mai ales, a  neîmplinirilor, aș zice eu…) se datorează mersului la ”centru”, adică de la comună la județ și de acolo la capitală, la  guvern, pentru nenumărate aprobări și parafări de proiecte locale. În funcție de partidul din care fac parte, în funcție de abilitățile personale, în funcție de maniera în care știi să deschizi ușa puterii, cu mâna, piciorul, ”capu”, după cum s-au lăudat unii, de ”pixul” șefului au depins și depind mari proiecte de comună, oraș, județ.  Avize, aprobări, ordine și ordonanțe, toate, pe rând, sau la un loc, trebuie să străbată un circuit infernal al hârtiilor de aprobat de la ”centru”.

Voi coborî drona scurtei mele analize asupra Banatului  mult iubit de mine, prezentând câteva exemple din care reiese că lipsa unei descentralizări reale permite atât aleșilor locali incapabili cât și celor capabili să-și justifice nereușitele. În județul meu de baștină, Caraș- Severin, aflu că un proiect extraordinar ce privește realizarea unui adevărat paradis turistic în zona muntelui Semenic, în valoare de 40 de milioane de euro, bani europeni, stă încremenit, după nenumărate aprobări ministeriale și acorduri interprimariale, prin neputința unui transfer de proprietate, care ar trebui consființit de o hotărâre de guvern  mai degrabă formală, în cadrul proprietăților statului român. Iată, un proiect minunat, cu finanțare europeană, care, în 2018 era preconizat că va fi terminat în 2 ani, mai așteaptă la ruleta hârtiilor guvernamentale. Totuși, declarațiile edililor locali din luna august, anul curent, aflați acum în concordie națională cu factorii guvernamentali, sunt încărcate de optimism electoral în privința semnăturilor finale.

Sunt convins că Timișoara ar fi avut demult centura completă, dacă ar fi existat o descentralizare legislativă  reală. Apropo, când actualul primar Nicolae Robu a organizat un miting în Piața Operei pentru a sensibiliza guvernul de la București în legătură cu tărăgănarea aprobărilor pentru centură, care dintre fierbinții intelectuali, aflați acum într-o permanentă campanie contra domniei sale, i-au fost alături? I se reproșează absența unui stadion modern, a unei săli polivalente și a altor asemenea investiții, dar toate acestea depind în bună măsură de aprobările guvernului de la București! Are vreun rost să amintesc că frumosul proiect, realizat la termen, al vaporașelor de pe Bega, s-a aflat pe marginea prăpastiei din cauza unei hârtii guvernamentale care trebuia să statueze organizarea navigației pe Bega? Să nu mai vorbim de ping-pongul revoltător dintre responsabilii locali și ministeriali, legat de  finananțarea noului spital de copii! De nenumărate ori, de altfel,  s-a dovedit că primăria nu poate face nimic concret, sau prea puțin, în așteptarea unor acorduri din partea ministerelor, fie al apărării, fie al învățământului, fie al culturii sau agriculturii, care fiecare ține cu dinții de niște spații, clădiri din oraș, atribuite lor de pe vremea stalinismului, apărate fiind de niște legi tot din aceeași perioadă, eventual devenite mai îmbârligate în ultimii 30 de ani! Urmăriți, dragi timișoreni,  penibila, jalnica pasare de responsabilități, de-a lungul a ani și ani, între cel puțin trei ministere, primărie, consiliu județean, sau cine o mai fi, cu privire la realizarea Muzeului Revoluției de la Timișoara și veți avea cea mai elocventă imagine a neputinței, impotenței statului român actual ultrabirocrat de a trece de la vorbe la fapte, chiar atunci când există finanțare pentru realizarea proiectului!

De ce are Clujul astfel de investiții publice realizate? Cred că, în bună măsură, și datorită faptului că primarul Clujului a fost prim ministru! Revenind la Timișoara, poate nu este puțin lucru că una dintre cele mai mari investiții private din țară, faimosul Iulius Town, a fost realizat, în timp record, în capitala Banatului! În timpul mandatului aceluiași primar!

Ridicând drona minianalizei personale ”deasupra deasuprelor”, cred că problemele majore în domeniul investițiilor publice, fie locale, fie naționale, apar atunci când este vorba de ”alba-neagra” dintre domeniul public și privat al statului și domeniul public și privat al comunității, adică al comunei sau orașului. Din perspectiva albă a comunității locale, neagra trebuie să o rezolvi la ”centru”, la București! Acolo sunt sediile domeniului public și cel privat ale statului român, încă dinainte de comuniști, dar ultraconsolidate de aceștia, pe model stalinist. ”Centralismul democratic” este încă în simțirea și gândirea celor care au birourile în diferitele ministere! Ca și, de altfel, în mintea acelor conducători locali care ”rezolvă” totul la București!

Câtă vreme există legi care permit atragerea de fonduri pentru investiții prin aprobarea complice, posibil oneroasă, a conducătorilor ”de la județ”, ”de la București”, prea puține se vor schimba în bine, în timp previzibil, adică rezonabil ca termen de efectuare a lucrărilor, în adminstrațiile locale din România, atât la nivel de comună, cât și de oraș, „muncipiu”, sau reședință de județ. Spun complice pentru că mă refer la complicitatea partidului din care faci parte și care, atunci cînd este la putere, îți dă și ție, pe măsura a cât ai dat în campanie, cât și în funcție de cât vei ”contribui” ulterior, pe perioada mandatului, la ”cauza comună”. Dacă nu ”contribui”, sau dacă dorești ”comision” doar pentru familia ta, te cam lingi pe bot de fonduri pentru investiții majore.

Fără a fi specialist, doar simplu cetățean plătitor de taxe, cred că problema esențială care ar fi trebuit dezbătută în campania pentru alegerile locale, în pespectiva celor parlamentare, ar fi schimbarea majoră a legislației, cu introducerea unor legi clare care să permită o descentralizare efectivă a tuturor structurilor statului român, cu toate consecințele de rigoare, de la autofinanțare la bună organizare locală. Doar atunci vom putea să alegem între un primar capabil și cinstit și un primar mai puțin capabil, dar care știe ”să se descurce” la ”centru”! Doar atunci vom putea aprecia cu adevărat cât de virtuoși sunt cei care ne conduc comuna, orașul, județul!

P.S. Articolul se dorește o replică, anunțată de altfel, la ultimul articol al bunului meu amic Marcel Tolcea

5 COMENTARII

  1. Am inteles sintagma “trebuie sa plece” cu negatia aferenta,ca replica legata de articolul citat in final:felicitari ambilor creatori de opinie, singulari intelectuali ai transferului gandurilor si dorintelor zecilor de mii de banateni inspre zona media! Cum logica gandirii contrariilor este cam intotdeauna la mijloc, jocul de-a arbitrul este cam riscant in acest caz, avand in vedere anvergura de “ carturaresti” a celor doi autori!
    Pai, avand in vedere transformarea Timisorii in ultimii opt ani raportata la “realizarile” ultimelor treizeci de ani, indicele de succes ar fi de aproximativ 50:1 in favoarea perioadei Robu, privind proiectele publice, atragerea fortei de munca si cresterea asimtotica a bugetului local prin deschiderea la investitii, proiecte private si accesare de fonduri europene! Adicatelea, daca masina merge constant, fara rateuri, fara consum mare si isi face treaba, trebuie s-o schimbam? Unii zic da, schimbarea duce la progres, progresul la bunastare…de acord! Numai ca in urmatoarele trei zile, cautand de vreo sase luni in urma, ca proaspat timisorean venit din Banatul Montan, nu am gasit printre marcile etalate pe toate drumurile una care sa-mi satisfaca dorintele dar mai ales ideea de viitor apropiat: asa ca voi opta pentru mersul constant, cu pasi marunti si siguri, cu toate bubele, nonconformitatile umane si chiar prietenia cu Narcis:Robu “trebuie sa ramana”!
    Boala grea si cu descentralizarea! Poate ca daca acest an electoral va schimba paradigmele politice ale natiei si daca Micul Paris va fi deconspirat ca Marele Ferentari, poate atunci vom gestiona in mod regional hambarele harniciei, ignorandu-i pe lenesi, cersetori si hoti! Pana atunci, haideti sa ne intalnim duminica, pentru cateva minute, si sa votam in mod daltonist: fara rosu!

  2. Deci lipsa descentralizarii e de vina ca Brasov e un oras extrem de curat pe cind Timisoara e murdara, chiar soioasa, ca in Arad s-a construit din fondurile bugetului local un stadion de fotbal ( la Timisoara sala de sport din str.Podeanu e inceputa din 2012 si neterminata ), ca in Cluj se construiesc nenumarate parcari etajate iar in Timisoara ne oprim in studiile de fezabilitate pe tema asta, ca in Oradea partea centrala este o bijuterie iar in Timisoara dupa finalizarea cu chiu cu vai a proiectului primit la cheie de la fosta administratie zona pietonala a fost extinsa prin turnarea de …asfalt pe strazile din zona pietei Unirii, ca in Craiova a fost inaugurat in urma cu citeva saptamini un stadion nou de atletism construit cu bani de la bugetul local pe cind in Timisoara nu se reuseste nici macar intretinerea unui modest stadion de rugby pe care joaca o multipla campioana nationala si exemplele din nefericire pot continua. Iar Iulius Mall a fost construit si extins intre 2002 si 2009, deci fostul primar a fost la fel de merituos ca si actualul. Concluzia : atunci cind persoane credibile si cu buna reputatie esueaza in a a aduce argumente in sprijinul lui Nicolae Robu se vede si de pe inaltimile Tarcului ce trebuie sa se petreaca : Nicolae Robu trebuie sa plece, el inca este primarul orasului dar nu si al timisorenilor. Domnule Pescariu, domnule Ion Doe, ne aflam la 2 zile de o noua premiera istorica a Timisoarei. Deveniti partasi, fiti alaturi, nu ratai ocazia de a sprijini acest moment unic.

  3. Mulțumesc la toți fanii mei care m-a votat și ma iubeste. Nu disperati, ma voi intoarce la voi ca sa va dezvolt in forta, daca nu pe toti odata, macar pe rand.

LĂSAȚI UN MESAJ