O surpriză plăcută, mai cu seamă pentru timișeni, vine din expoziția de produse agro-alimentare amenajată cu mult gust și atenție lângă nou deschisul magazin Profi de la Săvârșin.

Una din cele mai apreciate standuri era de fapt un uriaș balot de paie acoperit cu un moț de zeci de kilograme de tomate, de cele mai felurite forme și culori. Bogăția de culori și nuanțe cu greu poate fi descrisă.

Nici cele mai fidele fotografii nu pot arăta în întregime paleta infinită de nuațe, ce merg de la roz-pal, galben în mai multe tonuri, roșu aprins, vinețiu, ori roșu și dungi verzui închise.

E greu să le spui doar banal „roșii” așa cum le-a simplificat românul numele pătlăgelelor. Sunt atâtea culori încât e prea simplu să le spui roșii!

Oricine a trecut pe acolo, pe lângă evidenta admirație (la unii dublată și de invidie că nu au așa frumuseți în propria grădină) rămâneau în extaz.

Mai cu încuvințarea proprietarului, mai pe furiș, cam toți gustau măcar un bob de tomată galbenă și dulce ca o corcodușă răscoaptă. Fermierul cu roșii galbene este nimeni altul decât Adrian Orza, cel ce a fost cunoscut ani de zile pentru activitate administrativă de viceprimar al Timișoarei.

Deși soarele și înghesuiala au mai stricat puțin din elaborata construcție din paie și tomate, era evidentă bucuria pe chipul său că a reușit să lase cu gura căscată zeci (sau poate au fost sute?) de vizitatori.

Sigur că, alături, la alte standuri erau și dovlecei, morcovi, lubenițe, salate sau fructe de pădure dar niciunde nu se zăbovea atât de mult ca la roșiile de Șag.

Și pentru că gustul este greu de surprins pe fotografie și pe o filmare video, trebuie spus că însuși cuplul princiar, format din Majestatea Sa Margareta, Custode al Coroanei României și Alteța Sa Regală Radu, Principe al României, a gustat produsele aromate și a zăbovit în fața paradaiselor de Banat discutând cu artizanul afacerii Adrian Orza.

A fost, poate, cel mai lung popas dintre toate cele rafturile cu produse ale câmpului. Da! Din comuna la Șag, din județul Timiș, (pentru a nu face confuzia cu așezarea Șagu din județul Arad) a plecat marfa și a trecut Mureșul să fie admirată și gustată. Povestea este simplă.

Adrian Orza, ca un om extrem de activ ce nu poate sta locului, după ce și-a luat o pauză de la cele politice, a transformat un hobby de terasă la o activitate antreprenorială înmiită.

A cultivat tot soiuri de ardei iuți în mici glastre pentru gustul propriu și al prietenilor. În scurt timp a reușit să fie cunoscut ca un specialist autodidact în tot ce înseamnă iuțeala pentru ciorbe și sosuri.

Pasiunea a continuat și s-a amplificat de la ghivecele cu plăntuțe de ardei la o idee mult mai îndrăzneață.

Cu fonduri europene dar și cu mult efort a trecut la agricultura secolului următor cu sere moderne și tehnologii de top. Pentru a cunoaște și cititorii ce însemnă atenția la orice amănunt al unei producții serioase trebuie dezvăluit un mic și aparent insignifiant amănunt.

Nici măcar polenizarea nu a fost lăsată la voia întâmplării. Pentru creșterea produselor au venit lucrătoare de peste hotare.

Sute de bondari au venit din vestul continentului în cutiuțe de carton pentru a poleniza florile de pătlăgele. Se pare că o fac mai bine și mai eficient decât celebrele albine, dar cărora nu le prea place mirosul plantelor.

În doar primul an de producție a reușit deja să fie cunoscut ca un important producător de tomate local. Dacă și financiar va fi un succes, este încă greu de estimat. Dar, sigur, în anii următori, se va auzit tot mai mult de „roșiile de Șag”. În toată hărmălaia expoziției, Adrian Orza și-a găsit un răgaz scurt și a avut amabilitatea de a spune câteva gânduri pentru cititorii publicației noastre.

– O surpriză plăcută în târgul din Săvârșin. Unul din cunoscuții fermieri timișeni, mai mult știut din domeniul politic, dar care acum a trecut în domeniul agriculturii, își arată produsele. Domnule Orza, ce putem vedea aici?

– Am venit cu asociații mei, fiind invitați de către Compania Profi la acest eveniment la care au participat și Majestățile Lor, de la Casa Regală. Evident că am răspuns pozitiv. Am vrut să arătăm produsele noastre. Am venit cu multe tipuri de roșii: Cherry și clasice, de mai multe culori, mai multe texturi, diferite gusturi, mai multe arome. Ne-am bucurat că Altețele Lor au fost încântate de produsele noastre care, de altfel, cu modestie, ( sau cu mai puțină modestie!) trebuie să spun că au fost atracția standurilor. Roșiile noastre sunt „Bio”.

Și dacă pomeneați de latura politică… „oboseala din activitatea politică” m-a adus spre relaxarea acestui hobby iar apoi ușor-ușor, împreună cu prietenii mei am dezvoltat acest hobby, la nivel de afacere. Se bazează pe fanduri europene. Acum este primul an, și sperăm ca în anii viitori să fie tot mai bine.

Producem bio, producem curat. Mâncăm ce producem. De fapt asta a și fost scopul hobby-ul inițial.

⁃ Că am adus vorba de produse „Bio”… într-o discuție anterioară a apărut și această problemă. Avem mulți producători, avem marfă bună, de calitate chiar și bio. În schimb este greu contactul dintre producători și retailerul ce le pune pe rafturi. Care sunt principalele impedimente în această relație?

– Noi cu magazinele Profi am avut o legătură foarte bună din start. Sper să avem și cu alți retaileri, pentru că (să zicem) nu poate înghiți un singur retailer toată gama de „Bio” pe care o avem noi și atunci e nevoie să ne diversificăm. Ușor, în timp, sper să crească segmentul ăsta „bio” pentru că oamenii înțeleg că e mai important să mănânce sănătos, chiar dacă dau un ban în plus. Avantajul pentru statul român nu e doar faptul că oamenii mănâncă sănătos, e faptul că se închide un lanț economic. Se mențin locurile de muncă aici în țară și merg taxele și impozitele la nivel local cât și național. Susținem economia națională și pe cea locală și nu economia din Turcia, Olanda sau Spania, și așa mai departe.

– O seamă de producători s-au plâns despre un aspect. Nu atât despre colaborarea cu lanțurile de magazine cât mai mult de partea birocratică. Se pare că este destul de complexă, lungă. Ce am putea face ca să „șuntăm” în sens pozitiv (nu încălcând legea) și să scurtăm acest lanț al actelor, adeverințelor, sau, putem să le spunem oricum, vrafului de hârtii necesare?

– Acum dacă vorbim de normele pe care le impun supermarketurile în ceea ce privește standardizarea produselor, lucrurile nu știu cât pot fi schimbate prin legislație pentru că până la urmă este opțiunea lor. Dar iată ne aflăm aici la un eveniment „proaspete pentru noi”, slogan sub care lucrează „Profi”. Genul acesta de program care ar trebui să fie susținut de statul român. Până la urmă un retailer privat, chiar și cu un acționariat străin, ar trebui să nu fie interesat de astfel de probleme. Ar trebui să fie interesat de susținerea producătorilor locali. Repet și mai spun că statul român trebuie să găsească sisteme și proiecte prin care să închidă acel lanț economic de care vorbeam mai devreme.

Adică vânzarea de produse locale sănătoase ar închide și circuitul ăsta economic local, prin care banii rămân în țară, până la urmă. Eu care vin din administrație pot să spun că există și o birocrație pozitivă.

Birocrația este neplacută doar atunci când devine excesivă. Dar un minim de documente trebuie să ai. Spre exemplu, noi ca să producem „bio” trebuie să demonstrăm că producem „bio”.

Fiecare substanță, fiecare procedură pe care o executăm la noi în seră este avizată de către de un organism acreditat la nivelul Uniunii Europene. Deci este un minimis de acte și de dovezi prin care demonstrăm că producem „bio” și primim atestatul „bio”. Chestiunea asta cu „bio” și eticheta de natural a fost preluată cumva, ad-hoc, în piețele României fără temei. Și vin producători care spun că „noi producem natural”. Natural nu înseamnă „bio”. Și producătorii români, unii din ei, fac exces de substanțe chimice și, nefiind verificați de nimeni, pot merge în piață. Cupola pieței transmite un semnal subliminal că ar cumpăra natural. Dar nu este așa. Natural și „bio” înseamnă atestat! – Și o ultimă problemă. Nu neapărat concluzia, dar … să ne apropiem tot de precedenta întrebare. Nu toți țăranii, mai ales cei mai simpli și mai în vârstă au cunoștințe de administrație. Deci pentru ei este ceva foarte complicat să lucreze cu hârtii, atestate, să le aprobe și să folosească ștampile…

– Da… Aș vrea să punctez un lucru. Imaginea producătorului român, creată chiar și de presă și de sistemele astea virale, internet și altele, este aceea a băbuței sau a moșneagului ce vinde la colț de stradă trei legături de ceapă. Și s-a creionat această „poză” ca fiind imaginea sine cva non a producătorului român. Dar ea este falsă, sunt foarte mulți oameni, români, care produc.

Noi nu putem pune în antiteză producătorii puternici din Uniunea Europeană cu bătrâna simpatică și bonomă care vinde trei legături de ceapă și două salate la colț de stradă. Nu aceasta este imaginea producătorului român.

Deci, odată, trebuie schimbată această imagine. Și doi… Aici da! Statul român ar trebui să faciliteze ușurința prin care un om își poate vinde din curtea proprie surplusul prin intermediul piețelor către beneficiari.

Acești beneficiari ar putea fi inclusiv restaurantele și lanțurile de catering care ar trebui să evite să mai meargă să cumpere produse fără gust de la supermarketuri și să se îndrepte spre a cumpăra produse de la astfel de producători.

Vreau să văd și eu, așa cum vedem în documentarele de food din celebrele posturi de televiziune, în care chefii de restaurante merg în piață și își fac cumpărăturile. Când vom vedea chestia asta înseamnă că ceva s-a schimbat, inclusiv în sistemul birocratic.

– Mulțumesc și mult succes în continuare!

1 de 30