În salonul elegant al librăriei Cărturești, din centrul burgului, a avut loc un eveniment literar, care depășește limitele unei obișnuite lansări de carte.
Pretextul a fost simplu. Câțiva pasionați de cultură, din păcate prea puțini față de importanța momentului, au venit să asculte tot ce se poate povesti despre un album inedit care cuprinde jurnalul fragmentar al lui Ciprian Porumbescu dedicat tinereții sale. A fost lansată ediția tradusă de chiar strănepoata compozitorului, doamna Stanca Scholz‑Cionca.
De la început, moderatorul serii, publicistul și scriitorul Adrian Marcu a scos în evidență valoarea lucrării. Este cea mai complexă traducere a faimosului jurnal care respectă sensurile și înțelesurile mai ascunse ale manuscrisului scris în germană. Porumbescu își scria documentele într-o limbă germană specifică Bucovinei (cu multe diferențe față de limba literară) și, mai cu seamă, folosea scrierea gotică. Acest alfabet, azi aproape uitat, este în sine o mare provocare pentru cei ce se încumetă la o traducere sau o adaptare a textului.
Criticul literar Adrian Dinu Rachieru a făcut o amplă punere în temă și a legat conținutul cărții de contextul epocii, mult diferit de lumea bucovineană de azi. Deși Ciprian Porumbescu este, acum, recunoscut ca un compozitor de geniu, el a făcut studii muzicale sporadice în diferite școli din nordul Moldovei, dar și la Viena. Avea îndemânarea nativă să folosească ca nimeni altul vioara, știa să asculte și să învețe de la oricine, dar fără a dispune de o pregătire academică sistematică. De altfel, el a studiat prima dată teologia, însă nu a dorit să se dedice preoției, iar, mai apoi, a urmat facultatea de filozofie de la Viena, ca un student puțin întârziat!
Dincolo de înclinația spre muzică, a fost și un activist social și național pentru emanciparea românilor din monarhia duală. A făcut chiar și pușcărie în urma procesului „Arboroasa”.
Ca președinte al primei asociații a studenților români, apoi secretar extern al celei de-a doua, dar și membru în alte societăți și grupări, Porumbescu e mereu în centrul activităților tineretului cernăuțean, implicat în mișcările studentești și în viața muzicală a orașului, pe care le anima cu prezența, energia, productivitatea și puterea lui de seducție. Participă alături de Eminescu, Slavici și alți studenți și tineri intelectuali români la comemorarea lui Ștefan cel Mare de la Putna, fapt care a stârnit un alt scandal politic.
Spiritul său enciclopedic se poate observa în scrierile sale. Folosea cu egală maestrie limbile germană, română sau poloneză în articole sau poezii.
Dar mai presus de toate era un tânăr romantic și plin de vervă ce nu se trăgea în lături de la distracțiile epocii, indiferent că juca popice sau se dădea în scrânciob cu iubita sa.
Cronica iubirii romantice e unul dintre straturile textului – o fațetă a portretului intim al lui Porumbescu, căruia jurnalul îi adaugă nuanțe noi, delicate. În structura secvențială a însemnărilor cititorul va desluși – pe lângă impresiile inedite din viața diurnă a unei Bucovine dispărute, pe lângă crâmpeie din viața studențească și muzicală a Cernăuților – drama unei existente fragile, atacate de boală, și pe cea a unei iubiri asumate cu toată perspectiva ei de neîmplinire. Candoarea cu care sunt dezvăluite toate aceste lucruri rămâne, poate, cea mai prețioasă revelație a Jurnalului.
Scriitoarea Stanca Scholz‑Cionca explică cum a ajuns să se apuce de munca de traducător a paginilor ilustrului său strămoș. Traduceri au mai apărut până acum, dar nu erau deloc fidele limbii și epocii. De altfel acest volum este doar reflectarea unuia din jurnale. Celelalte trei nu s-au păstrat în integralitatea lor.
Jurnalul din 1879 se publică într-o traducere deosebit de fidelă, la 170 de ani de la nașterea compozitorului și la 140 de la moartea sa. Este cel mai vechi dintre caietele de însemnări diurne ale lui Ciprian Porumbescu, care este și cel mai complet dintre toate.
Jurnalul oglinește pulsul Cernăuțiului, cu evenimentele lui publice și private, în impresii personale de o cuceritoare prospețime, chiar și acum, după mai mult de un secol. Consemnează sărbători religioase și laice, cortegii, concerte, banchete, chefuri și sindrofii, parade, spectacole, coregrafii ale puterii imperiale și multe altele.
Alte detalii inedite au fost dezvăluite de doamna Cionca.
Deși la noi este cunoscut pentru câteva compoziții muzicale și aproape uitat, în rest, Ciprian Porumbescu este foarte iubit și apreciat de melomanii din Extremul Orient, de pildă. În China și în Japonia sunt cunoscute și fredonate piesele lui Porumbescu de foarte mulți dintre cei cu o bună cultură muzicală. Filmul biografic, realizat în anii ‘70, de regizorul Gheorghe Vitanidis, a fost foarte intens proiectat în China.
Directorul Filarmonicii Banatul, Ovidiu Andriș, consideră jurnalul lui Ciprian Porumbescu extrem de important pentru muzicieni. Este un instrument de bază pentru înțelegerea mai exactă a personalității unui compozitor și ajută la interpretarea mai subtilă a unor lucrări, precum și la punerea în contextul epocii a unor piese muzicale.
