Candidatul Ilie Sîrbu ar dori să administreze orașul cu respect pentru valorile sale

237

-Domnule Ilie Sîrbu, pentru cei ce nu știu cu ce vă ocupați, dați-ne câteva date pentru cititorii noștrii, să știe cu ce să asocieze numele numneavoastră.

– Fac parte dintr-un grup de voluntari angajaţi în documentarea, protejarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural construit, spiritual și intelectual din Timișoara și Banat. Un grup care în luna martie, a anului 2014, s-a constitutit juridic într-o asociație sub numele de Asociația Culturală Salvați Patrimoniul Timișoarei.

– În ultima vreme a apărut o idee, păguboasă, a unor exaltați precum că cei ce nu sunt de loc din Banat să nu poată candida la funcții aici.

– Sunt născut la data de 1 Decembrie 1973, în Banatul de Munte, în localitatea Bozovici, județul Caraș-Severin. Am fost botezat în biserica din Prigor, cu hramul Adormirea Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan unde am fost creștinat cu numele de Ilie-Vasile.

– Deci sunteți chiar bănățean de loc și cunoașteți zona de munte a provinciei noastre.

– Am o legătură strânsă cu izvoarele râului Nera și afluentul său Helișag din Munții Semenicului pentru că acolo, între zidurile SAM-ului (Serviciul Alimentație Muncitori) locul de muncă al bunicilor paterni, am petrecut primele vacanțe de vară. Am crescut cu poveștile și legendele acestor munți, păduri și râuri. Din anul 1980, am fost înscris la Școala Generală din Prigor, unde am învățat până în clasa a VIII-a. Din anul 1988, urmez cursurile Liceului Agroindustrial din Bozovici, transformat în anul 1990 în Liceul Teoretic „Eftimie Murgu” din Bozovici.

– De unde a apărut aceast interes, ce trece de un simplu hobby, pentru istoria și tradițiile locale?

– „Almăjul Grăniceresc”, o carte scrisă de Liviu Smeu, descoperită în biblioteca familiei, mi-a deschis curiozitatea despre istoria locului. Apoi, am descoperit cărțile istoricului militar Liviu Groza. Așa am aflat pentru prima dată de înaintașii almăjeni, despre care nu se vorbea în cărțile de istorie, generalul Doda, colonelul Boldea, dr. Ion Sârbu, preotul Coriolan Buracu.

– Cine v-a îndrumat acei primi pași în cercetarea istoriei locale?

– Acestea au fost începuturile, după care, dorința de afla cât mai multe despre Istoria Banatului Timișoarei crește atât de mult, încât, chiar dacă eram elev de liceu, am început să cercetez bătrânii satului pentru a-mi confirma cele citite. Am avut șansa de a întâlni trei oameni care mi-au fost etalon în viață, e vorba despre preotul Dumitru Vana, parohul bisericii din Prigor, profesorul de istorie Pavel Panduru, profesorul de limbă și literatură română, Iosif Băcilă, care m-au ghidat spre munca de cercetare ca un hobby.

În anul 1987, l-am descoperit pe scriitorul Ion Marin Almăjan, la un eveniment cultural desfășurat la Dalboșeț, unde a fost însoțit de domnul Virgil Vintilescu. La această întâlnire culturală, am descoperit că Editura Facla a editat o serie de cărți despre istoria Banatului prin care „Cronica Banatului” de Nicolae Stoica de Hațeg și „Încercare de Istorie Politică și Națională a Banatului Timișoarei” de Francesco Griselini. Încărcat cu trecutul Banatului, drumul meu s-a îndreptat firesc spre Timișoara.

– Dar urmează și mutarea la Timișoara, la un moment dat. Cu ce prilej se întâmplă acest fapt?

– În toamna anului 1992 mă angajez la Fabrica „Comtim” din Timișoara ca muncitor necalificat, iar din anul 1994, devin student al Facultății de Jurnalistică din cadrul Universității „Banatul” din Timișoara, licențiat în Științele Comunicării. Printre oamenii întâlniți în perioada studenției, în calitate de profesori și mentori, au fost: Marcel Tolcea, Iosif Costinaș, Iosif Cheie, Mircea Pora, Cornel Racz, care mi-au devenit și prieteni în timp.

– Ce a determinat apropierea de filmul documentar și de film în general. Cum a avut loc această descoperire a narațiunii „pe peliculă”?

– În perioada facultății m-a procupat mișcarea de rezistență anticomunistă din Munții Banatului. Am stat de vorbă cu zeci de martori ai acelor evenimente, iar cercetarea a culminat prin realizarea unui film documentar alături de Iosif Costinaș și Lucian Ionică, intitulat „Cândva în Munții Almăjului”. O scurtă perioadă am fost fotoreporter pentru săptămânalul ”Timpolis”.

După absolvirea facultății, în anul 1998, am lucrat ca fotoreporter la cotidianul „Renașterea bănățeană” până în anul 2004. În această perioadă, toate concediile le-am petrecut făcând documentare pentru proiectul „Oameni, Unelte, Meserii” gândit de Nicolae Lengher și Cosmin Țiglar și pus în aplicare de „Mediana Communication” sub îndrumarea producătorului Dan Rațiu. Rezultatul a fost o serie de filme documentare care prezentă ultimii meșteri din orașele și satele bănățene.
Din anul 2004 până în anul 2008, am lucrat pentru mai multe societăți comerciale, ocupând diverse posturi. Din anul 2008, am îndeplinit funcția de Inspector Mass-Media în cadrul Episcopiei Caransebeșului până în anul 2010. M-am implicat în perioada următoare într-o serie de proiecte alături de TVR Timișoara, Lezard Film, Mediana Communication, Work Class Production sau Mitropolia Banatului în calitate de colaborator.

– Patrimoniul Timișoarei, în toate sensurile sale, este extrem de bogat. Dar cu adevărat a început să fie cunoscut și de cei profani, ce nu sunt specialiști, și datorită Asociației ce o patronați.

– Anul 2014 este unul de referință, pentru că visul de o viață de a lucra în slujba patrimoniului Banatului Timișoarei prinde contur. Am conceput și am fondat Asociația Culturală „Salvați Patrimoniul Timișoarei” prin care alături de zeci de timișoreni luptăm pentru păstrarea identității culturale Timișoarei.

Asociația Culutrală „Salvați Patrimoniul Timișoarei” este cea mai importantă realizare profesională pentru că am reușit să atragem atenția opiniei publice față de derapajele tot mai dese ale administrației locale în ceea ce privește urbanismul și patrimoniul cultural construit al Timișoarei.

Astfel, am reușit să mă implic ca activist civic în viața orașului. Am solicitat Primăriei Timișoara, în numele asociației, o serie de dezbateri publice ce au avut ca subiect elaborarea unor Planuri Urbanistice Zonale. Mi-am pus experiența jurnalistică și de documentare în slujba asociației pe care o conduc implicând-o în viața culturală a Timișoarei. Am demarat o serie de ateliere de socializare prin activități culturale. În același timp am fost corealizator al unor filme documentare pe care le consider de excepție:

„Concertul”, un film documentar muzical, realizat după ideea lui Ilie Stepan, ce spune povestea unor muzicieni timișoreni care aleg să constituie un grup „Stepan Project Blues Fundation”, cu care au cântat la prima ediție din iulie a anului 2016 a „Wolf Blues Festival” de la Gărâna;

„Drumul spre Alba-Iulia” – Contribuția bănățenilor la făurirea Marii Uniri, un film produs de Asociația Culturală „Salvați Patrimoniul Timișoarei” împreună cu Muzeul Național al Banatului, cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii și al Consiliului Județean Timiș în anul 2018.

– Dar ce legătura are istoria și patrimoniul Timișoarei cu cercetările din domeniul muzical ori mai bine spus de istorie a personalităților muzicale? Cum se leagă acestea?

– Munca de cercetare a arhivelor mi-a fost încununată în anul 2019, când am descoperit că celebrul compozitor român, Ioan Ivanovici este născut la Timișoara. ( Celebrul muzician este cunoscut, dintr-o confuzie, mai mult ca Josif Ivanovici n.r.) Am găsit în Registrul de Botez, anul 1845, al vechii biserici românești din Fabric, cu hramul „Sfântul Ilie”, numele compozitorului celebrului vals „Valurile Dunării” . Cu hotărâre, am căutat urmașii celebrului timișorean, pe care i-am găsit într-un timp relativ scurt.

Mai întâi am intrat în contact cu Andrei Ivanovitch, stră strănepotul, un pianist celebru, membru în mai multe societăți muzicale de renume mondial și profesor de pian la mai multe universități din lume. I-am propus câteva proiecte, acceptate toate, printre care susținerea unui concert la Timișoara și susținerea familiei pentru acordarea titlului de cetățean de onoare al Timișoarei, Post-Mortem, compozitorului Ioan Ivanovici. Fapte petrecute la sfârșitul lunii noiembrie a anului 2019. Tot atunci a avut loc și minunatul concert al lui Andrei Ivanovitch la sala Capitol în memoria strămoșului său.

Urmează organizarea unui Festival Internațional de Muzică „Ioan Ivanovici” care să se desfășoare în Timișoara. Am reușit să redau Timișoarei un cetățean pierdut și pot spune cu tărie că „Valurile Dunării” au pornit din orașul de pe Bega…

LĂSAȚI UN MESAJ