Boboteaza încheie seria sărbătorilor dedicate Nașterii Domnului, cu cele mai bogate şi frumoase tradiţii de peste an, în vreme ce preoţii sfinţesc cu agheasmă cele din urmă case ale credincioşilor.

Protopopul Timişoarei Zaharia Pereş subliniază importanţa sfinţirii apei, în această zi, care va avea puteri tămăduitoare şi apărătoare de tot răul.

Este momentul din an în care fiecare om din lumea satului bănăţean încă urmează tradiţia, îşi umple o găleată cu prima apă curată scoasă din fântâna casei, iar de mânerul vasului prinde cu o panglică tricoloră un fir de busuioc. Găleata este dusă apoi la biserică, unde toate vasele sunt puse în mijlocul lăcaşului, iar preotul le sfinţeşte.

“La sfinţirea apei, un credincios este trimis de preot cu un prapure la râu şi când preotul pune mâna în apa de Bobotează din butoiul cu apă sau în căldăruşă spune ‘se sfinţeşte această apă’ şi se trag clopotele. Cel care este cu prapurele la râu bagă şi el de trei ori vârful crucii în apa care trece prin sat, apoi revine cu prapurele în biserică. Din apa aceea se păstrează tot anul, în sticle curate, o parte o duc la moşii, la pomii fructiferi, cântă troparul Bobotezei şi băţul de colindă, rupt, se pune în cel mai mare copac al moşiei, ca semn al binecuvântării lui Dumnezeu”, spune părintele Zaharia Pereş.

Etnologul Maria Mândroane de la Muzeul Satului Bănăţean spune că de sosirea preotului în casele oamenilor, în satele bănăţene, de Bobotează, sunt legate şi o serie de obiceiuri care prevestesc bunăstarea gospodăriei.

Potrivit acesteia, preotul trebuie să păşească cu piciorul drept în casă şi să se aşeze pe scaun câteva momente, pentru a sta peţitorii fetelor şi cloştile pe ouă.

Un obicei deosebit este acela ca fetele să meargă la o apă curgătoare, să se spele pe faţă şi apoi să stea de vorbă cu râul transformat în această zi în „apă curată a Iordanului”, căruia să îi ceară împlinirea dorinţelor.

Sursa: http://www.radiotimisoara.ro/