Ajunul Craciunului și butucul de stejar aprins în curtea bisericii FOTO-VIDEO

228

Din cauza unor calendare diferite și a neînțelegerilor dintre învățații părinți ai bisericilor unele sărbători se prăznuiesc la date diferite. Pe vremea unui papă a fost conceput un calendar înoit. Alții mai conservatori continuă să-l folosească pe cel vechi de pe vremea unui împărat roman. E treaba lor să se înțeleagă ori să rămână așa în veci.

Pentru omul simplu de la noi din Banat este un bun prilej de a petrece împreună cu vecinii sau prietenii de mai multe ori. În timp ce unii azi marchează Boboteaza credincioșii pravoslavnici (sârbi și ucrainieni) azi se află în ajunul Crăciunului.

Ca în toți anii bisericile sârbești din toată regiunea noastră se umplu de enoriași. Dar în curte e mai mare așteptare mai ales din partea celor mici. Ei știu că seara înaintea slujbei oficiale se va aprinde focul tradițional cu un butuc de stejar. Este arborele mitic al sârbilor ce le aduce noroc și bunăstare. În jurul focului, ce amintește de focul aprins de păstorii din timpurile biblice, se cântă, se recită și mai ales este folosit prilejul pentru a arunca în jar grâunțe de grâu. Acest gest de sacrificiu va aduce recolte bogate în vara viitoare și în general toate cele bune în familie.

La sârbi, chiar în Ajunul Crăciunului, familia se trezea devreme, iar femeile făceau prânzul de Crăciun, pregăteau casa și găteau mâncare de post pentru cină, deoarece posteau în Ajunul Crăciunului. Se consuma mai ales pește, și se coace pâinea, care avea să fie pe masă până la sărbătoarea următoare iar mărimea ei simboliza abundența anului următor. Bărbații hrăneau vitele, care trebuiau și ele îngrijite pentru sărbătorilor de Crăciun, pregăteau lemne de foc. Tatăl familiei aducea de obicei paie în casă, care urmau să fie întinse pe podea, simbolizând nașterea lui Isus într-un hambar pe paie.

Sub masă se pun paie ca în peștera unde s-a născut Mântuitorul. Oamenii stăteau și vorbeau pe paie până la miezul nopții și adesea dormeau pe el noaptea, simbolizându-l pe Isus însuși.

Adesea femeile scoteau o mână de paie: cel care prindea cel mai lung fir avea un noroc în plus la cai. Din restul de paie se făceau coroane și mănunchiuri, care simbolizau fertilitatea și fructele bune, sau paiele erau așezate pe o masă acoperită, de obicei cu față de masă albă.

După cină, mergeau la tradiționala liturghie unde se aprindea badnjak-ul.
Toate acestea și multe obiceiuri au fost rememorate unele chiar aplicate și în ziua de azi odată cu slujba Ajun de Crăciun în curtea Bisericii Sârbe din piața Unirii.

LĂSAȚI UN MESAJ