La doi ani de la ultimele alegeri locale, măscăriciada gâlgâie din nou, plină de viață, prin Timiș și prin Timișoara. După ce au îngropat „marile” proiecte, pleoscăite în campania electorală de ei, toți, acești băieți veseli, Fritz, Simonis, Șipos și compania, acum, că tot nu prea au cu ce să se îndeletnicească, fac ce știu mai bine. Se bălăcăresc pe Facebook și apoi „realizările” orale le sunt preluate de toată presa locală.

Șipos își bate gura împotriva lui Popoviciu, pe care îl urăște de moarte pentru că nu pune PNL Timiș la dispoziția sa și a actorașilor de trei parale din fruntea Primăriei Timișoara.

Popoviciu îl face „trompetă bolojenistă” pe Șipos pentru că, săracul de el, cântă, la fel ca toți useriștii de frunte, liedurile austerității și ale uităturii sprâncenate made în Bihor. Același Bihor din care a răsărit și Popoviciu!

Între timp, spurcat nevoie mare de alde Șipoș că ar fi adevăratul stăpân al PNL Timiș, Simonis nu-i rămâne dator lunganului din fruntea USR Timiș și îl face în fel și chip pe acesta din urmă.

Țipete de fete mari și triste, toate aceste declarații, așa-zis politice, nu reprezintă altceva decât retorica găunoasă a dezastrului guvernării locale, care, la doi ani de la alegeri, nu a oferit — la fel ca toate administrațiile de dinaintea sa — nimic important, nimic sesizabil pentru timișeni și timișoreni, deopotrivă.

Să le luăm pe rând.

Primo: Fritz, care oricum se află pe buza prăpastiei din motive de ANI, minte de îngheață apele în privința unicului său obiectiv edilitar mai acătării în cei șase ani de mandat de primar. Vorbim de Stadionul „Eroii Revoluției”, început cu surle și trâmbițe acum aproape doi ani și care, astăzi, e departe, precum Evul Mediu de lumea noastră, de finalizare.

Echipa „Banatul Azi” a demonstrat, în articolul de pe prima pagină a săptămânalului abia ieșit de sub tipar, că povestea cu stadionul care, chipurile, e aproape gata, e o minciună mare cât problemele cu justiția ale lui Fritz. Stadionul pe care ar trebui să joace Politehnica Timișoara începând cu luna august nu e terminat nici măcar pe jumătate, asta deși primarul-turist mestecă întruna că e aproape finalizat.

Aceeași halucinație din capul edililor locali o regăsim în plină turație și în ce privește construcția de la Solventul, unde, la fel ca în povestea cu stadionul, totul e la nivel de începuturi eroice, în fapt, cât se poate de jalnice!

Il Secondo: Fredy Simonis, cel care se lăuda în campania pentru președinția CJT că rupe ușile miniștrilor și premierilor când le apucă de clanțe, a început cu vorbe mari și demolări așijderea, vezi Stadionul „Dan Păltinișanu” și clădirea epavei de pe Calea Torontalului. Ca acum să tacă strategic, pentru că ambele investiții își dorm somnul de veci din lipsă de bani. Firește, cauza principală ar fi Bolojan și austeritatea cu care le-a dat în cap primarilor și șefilor de consilii județene de prin toată țara, dar argumentul acesta ține doar până la un punct.

Dacă într-adevăr ai vână de politician și de administrator adevărat, nu te plângi toată ziua de politica guvernamentală, ci găsești niscaiva resurse pe la bănci occidentale sau pe la niște fonduri de investiții, cu care să începi barem construcția stadionului și a viitorului Institut Oncologic.

Altminteri, cum le stă bine și la frizuri, și la propriile buzunare acestor băieți cu pretenții de lideri locali nu le ies la număr decât imprecațiile și vorbele de duh aruncate, pe post de lături, unii altora în cap.

Despre stadioane noi, spitale sau pasaje care să schimbe în bine circulația prin oraș rămâne, ca de obicei, pe altădată. De nu cumva pe niciodată, potrivit tradiției locale.