Ruxandra Garofeanu, una dintre importantele figuri ale vieții culturale din România, a încetat din viață aseară, la vârsta de 76 de ani. Unul dintre mai rarii „oameni de acțiune” ai lumii culturale, deopotrivă o erudită a culturii vizuale, românești și universale, cât și o mobilizatoare de nestăvilit de proiecte culturale „aparent imposibile”, maestră nu doar a slovei critice, cât și a acelei forțe de convingere și împingere fără de care nu se nasc marile proiecte, ci se refuză ori amână perpetuu, Ruxandra Garofeanu a devenit cunoscută publicului larg drept critic de artă și realizator al unei lungi serii de emisiuni dedicate culturii vizuale, în cadrul TVR și Radio România, emisiuni ce au format și șlefuit gustul pentru vizual al generațiilor ultimelor 4 decenii.

    Totodată, fondator al Centrului Cultural ArtSociety și al galeriei Dialog, dedicându-și activitatea îndrumării și prezentării evoluției artelor plastice din România, precum și susținerii actului creator al tinerei generații, Ruxandra Garofeanu rămâne pentru cei care au cunoscut-o un monument de pasiune și energie vie, căreia nu i se putea refuza inițiativa imperioasă a niciunui mare proiect, dacă acesta era meritoriu cultural.

După încheierea studiilor la Institutul „Nicolae Grigorescu”, secţia Istoria şi Teoria Artei, licenţiată în artă modernă şi contemporană românească, Ruxandra Garofeanu a realizat, în perioada 1966–2004, emisiuni la Radio România şi la Televiziunea Română, pentru ca ulterior să fie numită membru în Consiliul de Administraţie al TVR. Dintre sutele de expoziții gândite și puse în operă de Ruxandra Garofeanu, câteva dintre cele mai semnificative au fost „Artistul şi puterea – Ipostaze ale picturii românești 1950-1990”, realizată în 2012, în care a prezentat peste 600 de lucrări, ilustrând aprox. 300 de artiști români, relevanți prin practicile lor, publice ori, dimpotrivă, discrete, de atelier, în perioada regimului comunist, susținând prin discursul curatorial independența relativă a multora dintre acești creatori, ba chiar detașarea lor, de puterea politică.

În anul 2009, a organizat prima expoziție dedicată artiștilor clasici și moderni basarabeni (după cea organizată de Ateneul Român în 1922), inclusiv a diasporei basarabene, ajunsă și rămasă, după ce studiază la Academiile din Munchen sau Paris, la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, la București, Iași, Paris, Bruxelles etc. (artiști precum Nina Arbore, Milița Petrașcu, Auguste Baillayre etc.). Implicarea marcantă în activitatea cultural- instituțională i-a adus criticului de artă importante distincții și premii speciale.