Luminația aprinde candela amintirilor

189

Luminația este versiunea românească a sărbătorii care ne pune pe jar în ultima vreme. Copiii și chiar adulții sunt preocupați de pregătirea costumelor pentru noaptea de Halloween. Dar mii de flori, lumânări deosebite şi valuri de gânduri senine pun stăpânire pe oameni. Mai ales în ţinuturile populate de credincioşi romano şi greco-catolici, protestanţi, luterani, unitarieni ori calvini. Căci, la final de octombrie și început de noiembrie, se sărbătoresc cei adormiţi pentru veşnicie.

Luminația este un obicei păstrat cu sfințenie în Ardeal și nu numai. Lumea nu privește cu ochi buni sărbătoarea de Halloween. Însă semnificația ei nu este alta decât cea a pomenirii sufletelor adormite. În plus, la origini, se află ritualul trecerii la perioada de iarnă, când predomină întunericul.

Morții trebuie respectați

Credincioşii ortodocşi îi comemorează pe Sfinţii Doctori Fără de Arginţi, tămăduitorii Cosma şi Damian, în prima zi a lui Brumar. Dar ardelenii țin tradiţia Iluminaţiei sau Luminația. Este vorba despre Ziua Morţilor, o sărbătoare catolică adoptată de mai toţi creştinii transilvăneni. Indiferent de rit, finele lunii octombrie îi găseşte în febra pregătirilor pentru „Luminaţie”. Cimitirele se curăţă, se primenesc şi se îmbracă în straie de sărbătoare, cu jerbe, coroane de flori, crenguţe de brad şi buchete, care mai de care mai frumoase. Astfel, sufletele celor dragi, plecaţi pentru totdeauna, vor găsi mai uşor calea către Rai.

Ce se face la Luminație

Exact ca și în cazul sărbătorii de Halloween, originea sărbătorii morţilor îşi are rădăcinile în lumea celţilor. În religia ortodoxă, se pomenesc cei trecuţi în nefiinţă în zilele de sâmbătă, cu precădere în Postul Mare, la Moşi. Catolicii practică acelaşi ritual pe 1 noiembrie. De fapt, unele scrieri spun că ziua reprezintă un prilej de omagiere a eroilor în religia catolică. Sfânta Scriptură spune că cei ce au murit nu au trecut în nefiinţă, ci au „adormit întru Domnul”. În tradiţia Bisericii Catolice, o parte dintre sufletele celor morţi ajung în Purgatoriu. Acolo se curăţă de păcate pentru a putea intra în Rai. De aceea, Sfânta Liturghie conţine o ectenie. Este o rugăciune care cuprinde cereri speciale pentru cei plecaţi dintre noi.

Se ţin slujbe de pomenire, se fac praznice şi se împart pomeni pentru sufletele adormite. Cimitirele se luminează, mai ceva ca în noaptea Învierii, de la flăcările candelelor şi lumânărilor aprinse în dreptul fiecărui mormânt, chiar şi la cele părăginite, uitate sau ignorate de urmaşi. De fapt, Iluminaţia este o combinaţie de tradiţii, datorită numeroaselor familii mixte din regiunea Transilvaniei, căci pomenile sunt caracteristice numai ritului ortodox, în vreme ce sărbătoarea în sine le aparţine catolicilor. E o zi mare, care îi aduce acasă chiar şi pe cei stabiliţi peste hotare, pentru a fi alături de cei dragi. Spectacolul de lumini ce se poate viziona într-o astfel de noapte este greu de descris în cuvinte. La morminte, se adună familii întregi şi deapănă amintiri. De obicei, se întâlnesc şi cu alte cunoştinţe, aşa că poveştile de demult se întind târziu în noapte, la lumina liniştită a lumânărilor.

Luminația e Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor!

Bulgarii, cehii, croaţii, germanii, italienii, maghiarii, polonezii şi slovacii din România ţin cum se cuvine, pe 1 noiembrie, Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. Evenimentul îşi are originea în practica Bisericii din Antiochia, menită să celebreze cu fastul cuvenit pe toţi martirii creştinătăţii, ştiuţi şi neştiuţi, în prima duminică după Coborârea Duhului Sfânt, crezându-se că tăria, curajul şi statornicia martirilor sunt opera Duhului Sfânt, promis şi dăruit bisericii de către Cristos Mântuitorul.

Din anul 835, papa Grigore IV a stabilit data de 1 noiembrie pentru această sărbătoare. Şi asta pentru că, la această dată, omul începe să se bucure de roadele muncii de peste an, are vreme de odihnă şi de reflectare. Printre Sfinţii pomeniţi în această zi nu se numără numai martirii, ci şi oamenii simpli, care şi-au trăit viaţa în credinţă, respectând poruncile Mântuitorului. După Sărbătorirea Tuturor Sfinţilor, pe 2 noiembrie, se face Pomenirea Credincioşilor Răposaţi.

În anumite sate, se mai păstrează obiceiul de a duce apă proaspătă la morminte, la Iluminaţie, până la răsăritul soarelui. Dar numai copiii sunt demni să facă acest gest, căci sunt puri şi au suflete curate. Se spune că morţilor li se mai face sete şi trebuie să i se dea şi apă de pomană, pe lângă mâncare.

Sursa: libertateapentrufemei.ro

LĂSAȚI UN MESAJ