Cărți mari, dar bine îndesate. CITEȘTE AICI!

70

Nu de puține ori m-am întâlnit pe stradă cu amici curioşi să afle ce ţineam (când țineam, bineînțeles!) sub braţ. “Reviste literare” – iar răspunsul meu a însemnat şi schimbarea subiectului. Dar săptămâna trecută, o cunoscută a vrut să afle şi de ce citesc astfel de reviste. “Nu-s plicticoase?”, a insistat ea. “Nu… Nu toate. Şi nu le aleg decât pe cele interesante.” “Dar mai bine nu citeşti o carte?” I-am spus că, de multe ori, citesc o carte după ce am aflat lucruri bune despre ea într-o revistă. “Auzi, să ştii că şi eu am răsfoit publicaţii din astea, până când m-am săturat să găsesc tot felul de prezentări de carte din care n-am înţeles o iotă. Tot felul de şmecheraşi de ambe sexe scriu de parcă-ar face-o pentru gaşca lor. N-au nici o treabă cu cititorul, cu mine, adică. Măi, eu sunt convinsă că ăştia-şi citesc cronicile în faţa oglinzii, cu glas tare, şi-şi admiră cultura care cred ei că le circulă pe sub perucă”.

Degeaba am încercat eu să contrez cum că majoritatea recenzenţilor sunt profesionişti ai textului, că, de exemplu, X,Y, Z scriu limpede, că e bine să ai câţiva ghizi de lectură şi să n-arunci banii aiurea pe cărţi ce se dovedesc slabe, apoi. “Eu am ghidul meu perfect! E un site, I Love Books. Sunt acolo peste 300 de cărţi, rezumate în 25 de cuvinte – asta-i regula! – chiar de către cititori. Îţi trimit şi ţie câteva. Dă mai departe. Şi nu-ţi mai arunca banii pe reviste d-astea…”.

Ieri am primit “marfa” de la amica mea cititoare. O dau și eu mai departe, că nu se știe.

Odiseea: „Un tip se chinuieşte 10 ani să se întoarcă de la un război dus pentru o gagică, la nevastă-sa. Aceasta e neobişnuit de înţelegătoare.”

Trei surori, de A. P. Cehov: „Trei surori din Rusia se hotărăsc să plece la Moscova. Nu se duc.”

Mândrie şi prejudecată, de Jane Austen: „O femeie cu principii înalte, care nu e aşa de superficială ca să cedeze banilor şi farmecului fizic, îl alege tot pe tipul mişto şi sexos.”

Ulysses, de James Joyce: „Leopold Bloom se plimbă, şi-o freacă, bea, pălăvrăgeşte, se ceartă, citeşte, cască gura şi se întâlneşte cu tolomacul de Stephen Dedalus, pe şaispe iunie ‘nouă sute patru.”

Războiul lumilor, de H.G. Wells: „Marţienii ne bat de ne sună apa-n cap, dar răcesc şi mor.”

În căutarea timpului pierdut, de Marcel Proust: „Tipul se trezeşte, mănâncă o prăjitură, se gândeste la fel de fel de chestii şi se face scriitor.”

Infernul, de Dante: „Coborâm. Parter – pagini, filozofi, oameni fără noroc. Subsol – nişte declasaţi. Sub-subsol – nişte ticăloşi ordinari. Sub-sub-subsol – nişte ticăloşi de cea mai joasă speţă. Ultimul nivel – toată lumea jos! Liftul de acolo urcă.”

Aşteptându-l pe Godot, de Samuel Beckett: „Nu se întâmplă nimic. Chiar de două ori.”

Cold Mountain, de Charles Frazier: „Tipul merge pe jos 750 de kilometri pentru o tăvăleală în fân cu gagica lui.”

Ferma animalelor, de George Orwell: „Zoofilia şi politica sunt totuna. Undeva pe la mijloc se întâmplă ceva nasol.”

Marele Gatsby, de F. Scott Fitzgerald: „Aceasta este o poveste despre efectele banilor. Nu sunt buni.”

Biblia: „Capitol introductiv bun. Personajul principal intră în scenă pe la jumătate, dar moare devreme. Nişte porunci de bun-simţ (niţel învechite, totuşi). Sfârşit cutremurător. Cam prea deschisă la interpretări.”

Lectură faină!

loading...

1 COMENTARIU

  1. Incredibil………….. Ar trebui să se dea o lege care să interzică accesul idioților la cărți. Știu că e foarte urât din partea mea să spun asta, dar e clar că se aruncă mărgăritare porcilor. Și, contrar părerilor, se pare că accesul la literatură nu îi cizelează pe unii. Dimpotrivă: terfelesc ultima șansă de a-și umple „creierașii” și cu altceva decât… aberații….. Îmi cer scuze pentru limbaj.

LĂSAȚI UN MESAJ