Veronica Balaj, în septembrie

37

Veronica Balaj şi-a lansat cărţile prin mai toate capitalele europene, dar şi la New York şi Montreal; un volum bilingv, Scut iluzoriu, în română şi ebraică, a fost lansat în Israel. Romanul Cina lupilor redescoperă un spaţiu bănăţean, Rebreanu modelând cu succes o arhitectură romanescă. Carnavalul damelor, carte a spiritului feminin ofensiv, nu este lipsită de o oarecare dezinvoltură satirică. Nota exotică a însemnărilor de călătorie există în Puzzle veneţian, carte care pune în valoare încă o dată vocaţia de reporter a Veronicăi Balaj.Areopagus. Interviuri cu scriitori din diaspora (volum prefaţat de Paul Eugen Banciu, scris împreună cu Cristina Mihai, fiica Veronicăi Balaj) propune dialoguri cu autori români risipiţi pe patru continente. Elena Ştefoi sau George Uscătescu, Ana Simon sau Iulia Schiff, Călin-Andrei Mihăilescu sau Dinu Flămând, sau Francisk Dworschac, Shaul Carmel sau George Astaloş, ei ca şi alţi compatrioţi de odinioară, ex-timişoreni, ex-bănăţeni, autori români afirmaţi în Australia sau în Statele Unite, sunt personajele unor performanţe publicistice, dacă avem răbdare să ascultăm/citim vedetele intervievate, scriam în capitolul consacrat Veronicăi Balaj dinLiteratura Banatului, carte încheiată cu trei ani în urmă. Între timp, Veronica a mai scris câteva cărţi omagiale la Toronto sau la Roma, s-a întors cu diplome din Canada sau de la New York. Sau de la Madrid. Sunt multe, sunt puţine? În toate respiră Timişoara despre care scrie, într-un fel sau altul, mereu. Are o arhivă cu pagini despre cei mari, a stat de vorbă cu ei, a povestit cu cei mai mari din anii şaptezeci, optzeci. Sau cu rubedeniile lor. Impresionant e volumul apărut recent în Spania, asediat de prietenii spanioli, care l-au premiat şi ei. Reporterul, romancierul, teleastul are harul dialogului pe care puţini autori îl au: harul dialogului senin şi al continuităţii. Ştie să fie, să rămână mereu tânără în paginile sale care ştiu să sărbătorească un autor, june sau vârstnic, clasic sau contemporan.

Scriu despre Veronica Balaj în septembrie 2018, convins că deja anul acesta îi vor mai apărea două-trei cărţi, că va veni la Filiala Uniunii Scriitorilor din Timişoara cu un spaniol sau cu un italian, sau cun un turc despre care o să vorbească frumos, cu un scriitor important din… Nu l-am invitat încă? De ce ce să nu fie împreună cu noi? Iată, el i-a tradus, îi va traduce pe toţi timişorenii de seamă. Sau aproape pe toţi.

Personaj pretutindenesc, Veronica Balaj exprimă oraşul prin prezenţă, prin scris, prin bucuria de a rămâne aici, chiar când e pe alte continente. Şiparcă e mereu. Un Jurnal de Timişoara, apărut recent, cu ştiri despre istoria oraşului, dar şi despre prietenii ei, care sunt şi prietenii noştri,poate să-şi adauge, în fiecare lună, în fiecare an, zeci de pagini. Capitala culturală le merită, desigur!

LĂSAȚI UN MESAJ