Valori bănățene. Savantul Traian Lalescu — primul rector al Timișoarei

189

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la înființarea Politehnicii din Timișoara și profit de aceasta pentru a aduce un omagiu matematicianului Traian Lalescu, cel care a avut o contribuție mai mult decât remarcabilă la începuturile acestei instituții. A fost fiul unui funcționar de bancă, numit tot Traian Lalescu, bănățean originar din Cornea, județul Caraș-Severin, iar mama era ardeleancă. Profesia tatălui face ca familia să se stabilească la diverse adrese, astfel că fiul Traian parcurge clasele primare la București, unde s-a și născut, în 12 iulie 1882, iar apoi își continuă studiile în mai multe orașe și termină liceul la Iași. Fiind un strălucit elev și premiantul de onoare al tuturor școlilor pe care le-a frecventat, în mod deosebit a fost remarcat ca un real talent în matematici și prin contribuția sa la „Gazeta Matematică”. Urmează  Școala de Poduri și Șosele din București, la care renunță după trei ani, și se înscrie la Facultatea de Științe a Universității din București, secția de Matematici, unde studiază cu profesori ca Gheorghe Țițeica, Spiru Haret, Emil Pangrati, Anton Davidoglu și Nicolae Coculescu. În 1903 obține licența în Matematici, după care intră ca profesor suplinitor la Institutul Pompilian și se pregătește pentru specializare. În 1905 pleacă la Paris, cu o   bursă modestă din partea filantropului Vasile Adamachi, și în 1908 își susține, la Sorbona, teza de doctorat. Această lucrare va fi considerată prima contribuție de seamă în domeniul ecuațiilor integrale. Tot la Paris obține și diploma de inginer, la Școala Superioară de Electricitate. S-a ocupat în special de teoria ecuațiilor integrale și de aplicarea lor în rezolvarea unor probleme din teoria ecuațiilor diferențiale, aducând contribuții însemnate acestui domeniu.

Reîntors în țară devine, pentru scurt timp, profesor la gimnaziul din Giurgiu, dar nu renunță la activitatea științifică și, în 1909, debutează în învățământul superior. În 1911 publică cel dintâi tratat (din lume) despre ecuațiilor integrale, intitulat Introducere la teoria ecuațiunilor integrale. Începe activitatea la Universitatea din București în 1913 și, fiind apreciat, în 1916 devine profesor titular la Catedra de Algebră Superioară și Teoria Numerelor. În calitate de profesor, Traian Lalescu a predat un număr impresionant de cursuri, cu un conținut extrem de variat, acest lucru fiind posibil datorită călătoriilor sale în Franța și Germania, unde și-a aprofundat studiile și tehnicile de predare.

Bun patriot și cu reale calități oratorice, în anul 1918 Guvernul României îl trimite la Paris, pentru a face parte din delegația română care a susţinut   unirea tuturor românilor. În 1919, publică, în capitala Franței, Le  problème ethnographique du Banat, din care răzbate spiritul patriotic şi dragostea lui pentru Banatul din care  provenea, prin rădăcinile tatălui său.

În 1920 convinge Ministerul Lucrărilor Publice să înfiinţeze o Şcoală Politehnică și la Timișoara, ceea ce se întâmplă în data de 15 noiembrie 1920. Peste câteva luni se împlinește un secol de la înființarea acestei instituții, al cărui prim rector a fost Traian Lalescu.  A avut un rol important și în apariţia „Gazetei Matematice” şi a „Revistei Matematice” din Timişoara.

A scris numeroase lucrări privind istoria matematicii în România. Printre acestea, unele dedicate marilor săi înaintași: Gheorghe Lazăr și Spiru Haret. Personalitate proeminentă a școlii matematice românești, are contribuții în multiple domenii ale matematicii pure și aplicate, dar ca preocupări a depășit granițele matematicii. Astfel, fiind pasionat de desen, a fost bun prieten cu Tonița și Medrea și l-a găzduit pe Corneliu Baba când a fost student la Belle Arte. Avea un adevărat cult pentru teatru, fiind bun prieten cu Victor Eftimiu, cu soţii Bulandra și Mişu Fotino. În februarie 1916, la iniţiativa unui grup de studenţi şi profesori din capitală, a luat fiinţă Clubul Universitar Bucureşti, iar Traian Lalescu a fost primul preşedinte.

În 1927 s-a înbolnăvit de pneumonie, boală pe care a încercat să o trateze, fără succes, la Nisa, pe coasta însorită a MediteraneiMoare din cauza acestei afecțiuni la 15 iunie 1929, în Bucureşti, la numai 47 de ani, în plină putere creatoare.

Pentru dragostea sa față de Banat și pentru calitățile sale patriotice dovedite în timp, în anul 1925 a fost ales deputat de Caransebeș și Raportor General al Bugetului Statului pe acel an.

Pentru a-i cinsti memoria, numeroase licee din țară îi poartă numele, între care și cel din Reșița. De asemenea, multe orașe, precum Timișoara, Reșița, Craiova, București, Oradea ș.a., au dat numele său unor importante străzi. La intrarea în Politehnica din Timişoara este amplasat bustul lui Traian Lalescu, realizat de prietenul său, sculptorul Corneliu Medrea, în 1930. Un omagiu i-a adus și reșițeanul preot conf. univ. dr. Vasile Petrica, dedicându-i o carte.

Am citit undeva: „Temeinic ca bănățeanul, serios ca ardeleanul, iubitor de frumos ca moldoveanul și cu spiritul sprințar ca bucureșteanul”. Din 2008 este atestată fundația „Traian Lalescu”, care pune în valoare complexa activitate a omului și savantului Traian Lalescu și care, nu în ultimul rând, sprijină desfășurarea „Concursului Studențesc Național de Matematică Traian Lalescu”, prin acordarea de premii în bani și obiecte.

În anul 1990, matematicianul devine membru post-mortem al Academiei Române, iar în 2007, în Franța, cu ocazia sărbătoririi a 125 de ani de la naştere, pentru meritele sale a fost decorat cu „Legiunea de Onoare”.

P.S: La examenul de Bacalaureat din acest an candidații de la Colegiul Național „Traian Lalescu” din Reșița au obținut cel mai mare procentaj de promovabilitate din județ (peste 99%) și l-a dat pe singurul elev din județul Caraș-Severin care a obținut media de 10.

 

Titus Crișciu

 

LĂSAȚI UN MESAJ