Un sat din secolul XIV, în care s-a născut Dumitru Prunariu, este sortit pieirii, din neglijenţa autorităţilor FOTO-VIDEO

309

Comuna Margina, ultima comună din Timiş, înainte de a intra în judeţul Hunedoara. În mijloc de codru, există un sat, cu cărări de munte şi drumuri forestiere, legat de Ardeal şi de Banat, care poartă numele de Bulza. Dacă în 1910, conform unui recesământ de la acea vreme, satul avea aproape 600 de suflete, după o sută de ani s-a ajuns la câteva zeci.

Satul se află în Ţinutul Pădurenilor, în plin codru, la o distanță de 30 de kilometri de comuna Margina. Ca atracţie al acestui sat, în afară de zona minunată în care se află, ar mai fi o bisericuţă din lemn construită în 1820, cu Hramul Sf. Ioan Teologul.

Primăria Margina are în vedere punerea la punct şi asfaltarea drumul ce leagă centrul de comună de Bulza, avându-se în vedere dezvoltarea agro-turistică a zonei, deoarece odată intrat în sat ai impresia că intri într-o altă lume. Localitatea a fost atestată documentar în secolul XIV, iar cu actualul nume este din 1652. Primăria Margina vrea să dezvolte agroturismul, pentru a da impresia celor care vor intra în sat că trăiesc timpurile începutului de secol trecut.

În sat mai există cam 15-20 de locuitori, de peste 60 ani, care vor să moară la casele lor. La Bulza, atunci când cineva din sat intră în neființă, pe casa decedatului se pune lacătul şi rămâne în continuare părăsită, la fel ca şi majoritatea locuințelor de aici.

Pe vremuri, așezarea avea primar, notar, învățător și preot, școală, cămin cultural, magazin și birt, satul nefiind niciodată colectivizat, tineretul luând drumul oraşelor industrializate, încet, încet totul a devenit pustiu, la ora actuală în sat existând doar o bisericuţă de lemn foarte veche. Așezarea rurală nu mai are nici măcar preot, ce să mai vorbim de un telefon, magazine, dispensar, curent electric sau celelalte ce sunt necesare unui sat.

Pe timpul Austro-Ungariei, în sat era o exploatare de aur, satul având și acum prin subterane filoane neextrase. A fost un sat bogat cu terenuri arabile, grădini, islaz, păduri și livezi, animale de toate soiurile, stupi de albine, dar la ora actuală nici câini nu mai găseşti prin curţi le oamenilo, care să te latre.

Zona este bogată în tradiţii etnografice cu obiceiuri şi tradiţii între Banat şi Ardeal, majoritatea caselor fiind din lemn, iar interioarele pictate cu motive vegetale. Unele dintre aceste case sunt transformate în case de vacanţă. Zona este foarte bogată în livezi de pruni, şi recunoscută prin ţuica ce se face aici, dar şi prin cea mai curată şi ecologică miere din ţară, preparată de cei care mai locuiesc la Bulza sau de către cei care şi-au transformat casele în locuințe de vacanţă, în păduri organizîndu-se vânătoarea de mistreţi.

Satul care mai are doar câţiva locuitori, de peste 65 ani, moare încet, dar sigur, pe un filon de aur. Bulza ar putea deveni o zonă etnografică şi folclorică, pentru a nu se lăsa ca tradiţia şi obiceiurile să dispară, dintr-un sat de baştină, unde a văzut lumina zilei cosmonautul Dumitru Prunariu.

LĂSAȚI UN MESAJ