Un mare artist bănățean și o epocă aparent uitată!

164

Ștrămoșii pictorului Ioan Isac se trag din o familie de Bufeni, veniți din Oltenia și stabiliți în regiunea muntoasă a Carașului. Comuna natală a pictorului este Ciclova Montană, unul dintre cele mai importante centre de Bufeni. Bunicul său, Ginuță Isac a fost mulți ani primar, desi nu era om cu școală a condus drept comunitatea, câștigându-și stima tuturor. Tatăl său, Gheorhe Isac, era un om harnic, cumpătat și energic, iși câștiga existența din căratul lemnelor din pădurile U.D.R-ului. A murit tânăr, când pictorul avea doar 4 ani. Mama pictorului, Ana Isac, este de loc din comuna Rusova – Nouă (jud. Caraș-Severin) și se trage din familia lui Alexa Ardeleanu.

Studiile pictorului și începutul carierei de pictor

Pictorul Ioan Isac s-a născut în comuna Ciclova – Montană, jud. Caraș-Severin, la  2 aprilie 1885. Școala primară a făcut-o în comuna natală, apoi a urmat 5 clase la școala civilă medie din Oravița. Fiind sărac, neavând mijloace necesare întreținerii într-un oraș, a fost nevoit să meargă pe jos zilnic până la Oravița. Își descoperă talentul pentru pictură în perioada claselor primare. Învățătorul său, Alexandru Frâncu, îl pedepsea pentru că-și murdărea cărțile și caietele cu tot felul de desene. După terminarea clasei a V-a, în vacanța de vară a luat lecții de desen și geometrie de la profesorul Kellermann din Oravița. La școala medie a studiat desenul cu profesorul Simion Radius. Ioan Isac avea intenția să termine șase clase secundare și apoi să se înscrie la Școala de Belle – Arte din Budapesta, dar după terminarea clase a V-a a fost indrodus noul sistem de învățământ, conform căruia nu se mai admiteau la Arte Frumoase decât elevii cu bacalaureat sau cu diploma unei școli normale, așadar a fost nevoit să renunțe pe moment la planul său.

S-a înscris la Timișoara la Școala Normală de Băieți ( actualul Liceu Teoretic J.L. Calderon), fiind protejat de un inspector școlar care îî văzuse lucrările. La Timișoara l-a avut profesor de desen pe pictorul N. Hrabetz, profesorul său de psihologie Brunovsky îi punea să deseneze diferite chipuri și scene pe care apoi le tipărea în manualele sale didactice.

După finalizarea Școlii Normale nu a disupus de resursele necesare pentru a pleca la Budapesta  la Belle- Arte. Datorită legilor lui Apponyi nu a putut fi numit învățător titular la o școală de stat. Ajunge totuși după un an învățător suplinitor în comuna Sacu, Caraș-Severin, apoi la școala de stat din Anina.În vacanțele din anii 1912 și 1913 a lucrat în comuna sa natală cu pictorii unguri de la Budapesta Manyai Mihaly, Kobor Gyula  și Kiss Rezso, veniți să picteze peisaje la Ciclova Montană. În 1916 este înrolat în Regimentul 8 de honovezi.

Perioada sub stăpânirea românească

După prăbușirea fronturilor Ioan Isac intră în Garda Națională din Oravița, care era comandată de dr. Mihai Gropșianu. Este urmărit de armata sârbă și scapă de închisoare datorită unui bacșis dat gardianului. Cu ajutorul armatei franceze din Lugoj reușește să ajungă la Consiliul Dirigent de la Sibiu. Vasile Goldiș îl trimite pentru scurtă vreme învățător la Baia Mare. Ioan Isac termină cursurile pregătitoare pentru profesori organizate la Cluj și obține diploma de învățător titular și este numit în 1919 profesor titular de desen la Școala Normală de Băieți din Timișoara.

Activitatea lui Ioan Isac ca pictor

Școala artistică făcut-o pe lângă pictorul impresionist Marin H. Georgescu din București, care a venit în Timișoara în vara anului 1922. Ioan Isac lucra într-un atelier în Timișoara alături de pictorii Corneliu Liuba și Iosif Velceanu. Pictorul Georgescu le-a arătat că cel mai bun atelier este natura și i-a convins să iasă în aer liber. Ioan Isac a plecat astfel întru-un turneu îmăreună cu M.H. Georgescu de unde s-a întors nu numai cu numeroase lucrări ci și cu numeroase cunoștințe. Ioan Isac a îndrăgit natura și a devenit un desăvârșit interpretator al peisajului.

Expozițiile pictorului Ioan Isac

Profesorul Ioan Isac, ca secretar al Asociației Bănățene de Arte Frumoase ( președinte era pictorul professor Iosfi Velceanu) își întrerupe turneul său de pictureă din zona Sibiului și se întoarce la Timișoara unde expune 40 de lucrări, unele ajungând la Muzeul Etnografic al Ardealului din Cluj-Napoca. În 1923 a deschis o expoziție mare de pictură, expoziție aranjată în legătură cu adunarea generală a Astrei.

În noiembrie 1923, cu ocazia vizitei regale, Asociația Bănățeană de Arte Frumoase a deschis o expoziție de gala în cinstea Regelui Ferdinand, care semnează o diploma de onoare pentru pictorul Ioan Isac.

În iunie 1924, cu ocazia jubileului de 200 de ani de la venirea șvabilor în Banat, Ioan Isac organizează o expoziție la Deta, iar în iulie 1924, cu prilejul congresului medicilor din întreaga țară, organizează o expoziție de 90 de tablouri la Timișoara. Tot în vara anului 1924 expune și la Băile Herculane, apoi participă cu câteva lucrări la Salonul Oficial de la București.

În ianuarie 1925 deschide o expoziție la Oradea, iar în toamnă la Cluj-Napoca unde majoritatea lucrărilor sunt cumpărate de profesori universitari, parlamentari și oficialități.

În toamna anului 1926, profesorul Ioan Isac pleacă de la Școala Normală din Timișoara la liceul Gh. Barițiu din Cluj.

În perioada decembrie 1926 – ianuarie 1927 realizează o nouă expoziție cu 100 de lucrări la Cluj – Napoca.

În vara anului 1927 realizează o călătorie de studii la Constantinopol și Cairo, întorcându-se cu multe tablouri cu peisaje egiptene, orientale și turcești. Mai realizează și niște lucrări la Constanța și Balcic. Toate aceste lucrări, 90 la număr, au fost expuse la Cluj în aprilie 1928.

În toamna anului 1928 se întoarce la catedra sa din Timișoara, iar în noiembrie expune la Timișoara 70 de tablouri. Între 6-28 octombrie 1929 deschide o altă expoziție tot la Timișoara. În intervalul 14-31 decembrie 1930 are loc Salonul Artelor Bănățene la care paricipă cu 8 lucrări.

În 1932 expune la Salonul Oficial de la București. Lucrarea pe pânză intitulată “Iarna la Timișoara” este cumpărata de Ministerul Înstrucțiunii Publice.

În mai 1933 împreună cu pictorul Corneliu Liuba și sculptorul N. Novac  organizează o expoziție la Cazinoul Militar din Timișoara. Una dintre lucrările expuse aici este cumpărată de prof. univ. dr. Ștefan Minovici.

În 1935 expune lucrări realizate în călătoriile sale prin Serbia și Italia.

În 1942 expoziția din casa sa din Timișoara ( str. Turin nr. 5 ) primește titulatura de muzeu. Aici sunt găzduite și expuse  permanent 400 de lucrări.

in 1943 Ioan Isac a fost instiintat, printr-o epistola oficiala semnata de Ion Jalea, că este acceptat în Corpul Artistilor Plastici, astfel i se recunoaste statutul de profesionist.

Se stinge  pe 12 decembrie 1950, la Timișoara.Dragostea sa rămâne natura, iar de câte ori era întrebat unde lucrează spunea; Atelierul meu este natura !

Autor: Radu Iancu-Burcea,
          profesor, director-adjunct al Liceului Jean Louis Calderon Timișoara

LĂSAȚI UN MESAJ