6.2 C
Timișoara
duminică 21 aprilie 2024

Tramvaiul cu cai din Lipova a circulat cu nouă ani înaintea celui din Timișoara

Deși este unanim recunoscut de către toată lumea ce se crede cunoscătoare că Timișosra ar avea întâietatea absolută în privința transportului public urban trebuie să restabilim sau să corectăm în parte această părere. Chiar aici în Banat, la o aruncătură de băț, pe maluiule Mureșului, a circulat tramvaiul tras de cai cu aproape un deceniu mai devreme decât pe Bega.
Orgoliul destul de ascuțit al bănățenilor nu va fi prea tare afectat de preluarea primului loc la transport pe șine deoarece istoric și mai cu seamă geografic, Lipova este tot o localitate bănățeană. Într-adevăr la Timișoara a pornit tramvaiul tras de cai în anul 1869 dar la Lipova (acum în județul Arad) pe o lungime de doar câțiva kilometri din centrul urbei și până la Băile Lipovei mergea agale tras de doi cai viguroși un vagon de tramvai încă din anul 1860. Acesta scutea de mersul pe jos picioarele obosite ale vilegiaturiştilor ce veneau să-și găsească alinarea în apa minerală miraculoasă.

Documentele de epocă arată că primul tramvai din arealul de azi al țării noastre a circulat la Lipova. A apărut ca o necesitate: Gara Radna se afla pe malul nordic al Mureșului. Calea ferată Arad–Alba Iulia, inaugurată în 1868, și calea ferată îngustă Arad–Podgoria, intrată în exploatare în 1906, treceau prin Radna, dar nu traversau Mureșul către Lipova (aflat de cealaltă parte a râului). Turiștii care mergeau la Lipova coborau din tren în gara Radna, apoi traversau pe jos podul de peste râul Mureș și mergeau aproximativ 500 metri, încărcați de bagaje, prin Híd utca, actuala stradă Nicolae Titulescu, până la Bazarul turcesc, unde era capătul tramvaiului.
La începutul anului 1860, în actualul oraş a fost înfiinţată o mică linie de tramvai, al cărei traseu lung de aproape 4 kilometri asigura legătura între Bazarul Turcesc din centrul localităţii şi băile care începuseră să devină o căutată destinaţie turistică balneară. Vagonul era tras de doi cai și era un mijloc comod de acces între cele două puncte de interes.

Acest transport era o afacere privată a unor intreprinzători ce aveau interese la Băile minerale. e bunul mers al transportului veghea directorului băilor István (Stephan) Huzli. A fost un real progres pentru oraș apreciat în mod deosebit de călători din toate părțile imperiului.
Calea de rulare avea o lungime de 3,742 de kilometri, cu un ecartament îngust de 700 de milimetri (așa cum se cirulă și la Arad până în ziua de azi pe un ecartament tot îngust dar de 1000 mm) și făcea legătura între orașul Lipova și stațiunea balneară de la periferia sudică Băile Lipova (Lippafüred sau Lippafürdő), unde se afla un izvor de apă minerală (Savanyúkút fürdő). Traseul începea din Bazarul Turcesc (Piac tér, Marktplatz) și continua pe strada Nicolae Bălcescu, strada Bogdan Petriceicu Hașdeu, strada Lugojului până la marginea sud-vestică a orașului. De acolo urma vechiul drum spre Lugoj până la stațiunea balneoclimaterică. În 1920 micul tramvai tras de cai a fost înlocuit de o locomotivă cu două vagoane.
Dar cum orice lucru bun tebuie să aibe un final mai puțin bun după doar alți zece ani linia a fost desființată. Pe linia de tramvai circula vara un singur vagon care era tras de obicei de doi cai. În anul 1936 stațiunea balneară a fost extinsă și modernizată, șinele de tramvai au fost scoase, iar pe acest traseu au circulat în cele din urmă autobuze.
Deși a fost prima linie de tramvai cu cai din această parte de lume Nu a putut fi dezvoltată poate și din motivul că deservea o mică minoritate de călători. Și nici potențialul economic al orașului nu era atât de mare încât să poată fi implicată primăria. Calea ferată a dispărut fără urme vizibile în actuala tramă stadală și a rămas doar în amintirea unor nostalgii de vârsta a treia.
Timișoara deși a pornit mai târziu a beneficiat de o masivă implicare financiară a municipalității dar și a multitudinii de fabrici de la finalul secolului al XIX-lea și începutul elui de al XX-lea. Tot acest cumul de factori benefici au dus la o rapidă dezvoltare de-a dreptul explozivă a singurei liniie ce lega piața centrală din Fabric de piața Sfântul Gheorghe la o rețea densă de linii cu mulți zeci de kilometri și trecerea rapidă la tracțiunea electrică pe vremea cân energia electrică era încă o noutate. Adevărata întâietate a timișoenilor aici s-a manifestat. Tramvaiul electric a fost cu adevărat primul de pe teritoriul actual al României și al optulea din lume.

Dar trebuie să amintim și despre aceste băi u ape minerale e au avut o bună perioadă de înflorire și atrăgeau turiști chiar din zone îndepărtate.
Orăşelul Lipova, supranumit de localnici cu mândrie „Perla Banatului”, este aşezat pe malul stâng al Mureşului la încrucişarea acestuia cu linia ferată Timişoara-Radna. Două poduri de fier peste Mureş fac legătura cu Radna ce între timp a fost încorporată orașului.
Despre așezare și numeroasele episoade e onflicte militare am mai păovesti în paginile noastre. Maghiari, otomani, habsburgi au pus stăpânire și au pierdut adeseori cetatea Lipovei.


Dar despre stațiunea balneară se știe prea puțin. Nici măcar locuitorii celor două provincii ce se mărginesc aici nu au cunoștiință despre apele miraculoase e dau sănătate pe gratis.
Staţiunea balneară de astăzi începe propriu zis de la periferia orăşelului şi se întinde spre valea Şiştarovaţ.
Iată um era descris locul într-o publicație de aum un secol.
„La dispoziţia vilegiaturiştilor există un restaurant modern cu sală de dans, o terasă splendidă ridicată în stil oriental şi o grădină de vară umbrită de stejari bătrâni. Bucătăria este franceză şi românească, în regie proprie şi cu preţuri moderate.
Pe teritoriul parcului băilor, între alte edificii, se află şi 3 hoteluri cu 280 camere noi construite şi cu tot confortul modern. În orăşelul Lipova, ce numără peste 12.000 locuitori, se găsesc de asemenea şi camere pe la hoteluri şi particulari, destul de curate şi cochete.
Altitudinea staţiunii este de 138 m, clima temperată şi cu un aer curat şi lipsit de vânturi. Izvoarele sale tămăduitoare sunt cunoscute încă din secolul al XVI-lea; cele exploatate astăzi, cu originea postvulcanică, sunt nişte puţuri arteziene în număr de 4, denumite: Lipova, Gloria, Izvorul nou din Pădure şi Regina Maria. Toate conţin ape radioactive gazoase saturate în bioxid de carbon şi bicarbonaţi; sunt feruginoase şi lithinifere. Apa acră dela Izvorul nou din Pădure are efect diuretic şi se vinde în comerţ ca apă de băut.
Astăzi băile Lipova sunt modernizate şi exploatate cu multă pricepere de Soc. numită Băile Lipova.
În general, staţiunea este un refugiu făcător de minuni pentru reconvalescenţi şi surmenaţi, recomandată şi pentru afecţiuni ale vaselor sanguine; căilor respiratorii şi urinare; organelor de digestie; congestiuni ale ficatului; boli de femei; reumatism; boli nervoase, etc.
Duşurile, inhalaţiunile şi băile de gaz carbonic produc o adevărată revoluţie în arta vindecării. Multă lume vine însă şi pentru recreaţie, fiind o staţiune foarte liniştită.
În ce priveşte pitorescul regiunii, sunt de remarcat.
Admirabilul parc al băilor, înconjurat de jur-împrejur de păduri seculare, ce produc o umbră deasă şi binefăcătoare.
În anul curent s’a inaugurat un strand modern şi unic în felul său, întru cât, afară de exteriorul artistic, în bazin se găseşte o apă minerală a cărei acţiune de vindecare este neîntrecută la noi în ţară.
De alttel, strandul mai are; o mare plaje pentru băi de soare, o clădire cu cabine, un bufet şi o terasă acoperită.
În împrejurimi, o minunată privelişte împădurită se desfăşoară până spre podgoriile Aradului.
Pe malul din faţă al Mureşului se află localitatea Maria Radna, cunoscută pentru biserica călugărilor franciscani, unde se fac mari pelerinaje.
Pod peste MuresAsemenea în ultimii ani au început să se facă cucernice pelerinaje de Sânta Măria Mare şi la biserica ortodoxă română din Lipova.
În ce priveşte pitorescul, pentru turişti se recomandă a vizita;
1. Ruinele vechilor cetăţi a Lipovei şi Şoimuş, ce se află în apropiere de intrarea Mureşului în defileu.
2. Aradul Nou, situat pe malul stâng al Mureşului, legat de vechiul Arad de pe malul din faţă printr’un frumos pod metalic.
Printre locuitorii Români de baştină s’au colonizat aci cu timpul şi numeroşi Şvabi.” Ing. Ion Păsărică – „Frumuseţile naturale ale Banatului, cu localităţile climatice-balneare şi cataractele Dunării”, 1936”

„Falia geologică Băile Felix, Lipova, Buziaş, Băile Herculane, a generat în hotarul oraşului Lipova o sursă de apă geotermală, cunoscută încă din sec. al XVI-lea.
Păduricea din jurul sursei, purtând denumirea de „Apă acră” sau „Sauerbrunn”, „Savanyukut”, era folosită de localnici, indiferent de etnie, pentru petrecerea unor sărbători sau ore libere. Cu toate acestea sursa de la Lipova va intra în atenţia lumii ştiinţifice şi a publicului abia la 1818.
Începuturile valorificării apelor cu calităţi terapeutice i se datorează lui Schwartz Armin, un localnic care cumpără la 1896 cca 4 ha de teren cuprinzând sursa de ape şi începe o exploatare rudimentară a acestora. La 1905 se construieşte pavilionul de băi calde, care se făceau în căzi de cupru, înlocuind mai vechile vane de lemn. Până la construirea, în 1923 a hotelului, cazarea clienţilor era asigurată într-o baracă de 20 de camere.
Având în vedere distanţa de cca 2 km de la oraş la băi, pentru dezvoltarea acestora era necesară o investiţie în posibilităţile de transport. Aceasta a venit în anul 1908, din partea lui Huzli Istvan, care îşi va folosi întreaga avere pentru construirea şi echiparea liniei de tramvai cu cai, ce avea să lege Lipova de zona băilor.
Prima secţie de îmbuteliere a apelor cu o capacitate de 7-8000 de sticle pe zi, ia fiinţă în 1912.


După război, între 1921-1923, cu sprijinul obţinut de la Banca Gloria, se construieşte hotelul „Grand”, cu 64 de camere, fiind introdus şi curentul electric, chiar înainte de iluminarea oraşului Lipova.
În 1925, Banca Gloria, devenită proprietara băilor, înfiinţează Staţiunea Balneară Lipova SA, societate care va asigura funcţionarea staţiunii, dar şi industrializarea acidului carbonic şi apei minerale la Lipova.
Pentru asigurarea clienţilor şi ridicarea prestigiului staţiunii sunt publicate materiale de prezentare, dar şi broşuri despre tratamentul hidro-mineral, elaborate de dr. docent Constantin Stanca. În 1926, staţiunea avea deja trei hoteluri cu un total de 150 camere, care asigurau cazarea pe timpul celor cinci luni de sezon estival.

Criza economică demarată în 1928, a dus la hotărârea conducerii staţiunii de a căuta noi surse de ape şi de a dezvolta liniile de îmbuteliere. Au fost aduse instalaţii din Franţa, care au funcţionat mai bine de patru decenii. Valoarea apelor minerale, subliniată şi de diplomele obţinute la diverse concursuri, au făcut ca Lipova să devină şi furnizorul de ape minerale al Casei Regale.”

Scurt istoric al Băilor Lipova- Întocmit Arh. Doina Petrescu

Alte subiecte :

Citește și :