4.1 C
Timișoara
marți 9 decembrie 2025
type here...
Acasă Blog

Fundația Culturală „Silviu Oravitzan” dobândește trup și lumină!

Titus Bălan
-
0
Fundația Culturală „Silviu Oravitzan” dobândește trup și lumină!

Săptămâna aceasta, a avut loc unul din cele mai importante evenimente culturale, care va avea menirea să definească viitorul artistic al urbei noastre.
Sala multifuncțională a Consiliului Județean Timiș a devenit neînăpătoare pentru toți cei ce au dorit să asiste la un omagiu adus maestrului Silviu Oravitzan. Cu acest prilej, a avut loc lansarea fundației culturale ce poartă numele marelui plastician, al cărei președinte este conferențiar univ.dr. Mădălin Bunoiu.

Fundația „Oravitzan” este un proiect realizat prin colaborarea dintre Consiliul Județean Timiș, Universitatea de Vest din Timișoara și Mitropolia Banatului.
De altfel, profesorul Bunoiu este și cel care a militat intens pentru a pune în mișcare această fundație. Iar pe tot parcursul evenimentului și-a luat rolul de maestru de ceremonie, prezentând, rând pe rând, invitații de seamă, care au luat cuvântul. Bunoiu a făcut și un scurt preambul, în care a arătat scopurile entității culturale ce ia ființă.
La acest moment important din viața Timișoarei, Capitală Europeană a Culturii, au participat reprezentanți ai autorităților locale și județene, demnitari ai statului român, oameni de cultură, artiști, scriitori, jurnaliști, admiratori și prieteni ai maestrului Oravitzan. Importanța acestui demers artistic și cultural a fost subliniată în alocuțiunile rostite de către domnul Alin Nica, președintele Consiliului Județean Timiș, domnul Claudiu Ilaș, directorul Muzeului Național al Banatului, profesorul Marcel Tolcea de la Universitatea de Vest din Timișoara, prof. univ. dr. Gabriel Marilen Pirtea, rectorul Universității de Vest din Timișoara și Excelența Sa, Domnul Emil Hurezeanu, ambasador al României în Austria.
Profesorul Marcel Tolcea, care a scris mai multe volume despre opera maestrului, a analizat ce înseamnă arta pictorului bănățean și cum ar trebui să ne raportăm la ea în condițiile în care pictura de influență religioasă pare pentru mulți ceva dintr-un alt secol. Nimic mai fals. Modernul răzbate din orice lucrare, ce doar aparent pare ca fiind de la începuturile picturii bisericești. Emoțiile prilejuite de prezentarea unui artist și prieten l-au făcut pe criticul Tolcea să mai apeleze la niște note scrise, deși, de regulă, poetul vorbește liber, fără nici un fel de suport pus pe hârtie.
Din pleiada de vorbitori s-a detașat și ÎPS Ioan Selejan Mitropolitul Banatului prin vorbele sale înălțătoare în care a scos în evidență meritul deosebit al pictorului Oravitzan în promovarea artei românești, fără a face rabat de la cele impuse de cerințele respectării unor norme autoimpuse de a respecta și tradiția religioasă. În opinia înaltului ierarh, tot ce-a creat artistul este o permanentă căutare a luminii de dincolo de aparențe și este o operă a sacralității.
Cu acest prilej a fost anunțat faptul că, pe 30 iunie, va avea loc o amplă licitație cu opere de artă pentru a completa fondul bănesc, pus la dispoziția fundației.
Președintele Consiliului Județean, Alin Nica, a dat câteva detalii despre spațiul ce va fi pus la dispoziție fundației, unde din septembrie va fi vizibilă o expoziție permanentă cuprinzând lucrări ale maestrului. Această expoziție va fi, nu întâmplător, deschisă în ziua sărbătorii de „Înălțarea Sfintei Cruci”.
„În acest an finalizăm un proiect important pentru Centrul eparhial, o clădire nouă, iar pe frontonul de bază va fi un vitraliu, lucrare reprezentativă a lui Silviu Oravitzan. De asemenea, unele lucrări ale sale, reprezentative pentru arta creștină, vor fi expuse în colecția de artă veche bisericească de la catedrala noastră mitropolitană. Opera maestrului Oravitzan ne invită să evadăm în lumină și să ne așezăm la umbra Crucii, în duhul păcii și al credinței noastre dreptmăritoare. Maestrul Oravitzan spune că originea creației sale se află în lumea copilăriei sale de la țară, acolo unde el a descoperit, încă de mic, primele repere ale tradiției ancestrale și frumusețea negrăită a Bisericii lui Hristos. Fundația întemeiată rămâne o candelă aprinsă în spațiul cultural și spiritual din Banat, care va pune în valoare opera valoroasă a profesorului Silviu Oravitzan” a mai adăugat mitropolitul Ioan.

Silviu Oravitzan este un artist plastic român născut în 4 octombrie 1941 la Ciclova Montană, județul Caraș-Severin. Are numeroase expoziții și lucrări de artă în muzee și colecții private din România, Marea Britanie, Franța, Germania, Suedia, Statele Unite și multe altele. Deși pare, la privire rapidă, a fi influențat de diferiți pictori abstracți din secolul XX, Oravitzan, de fpat, e considerat a-și avea rădăcinile în arta bizantină, în arta religioasă a Răsăritului creștin ortodox.
„Exercițiul de a vedea dincolo de orizontul propriei persoane presupune acceptarea unei densități aparte a luminii. La propriu, vezi altfel. Concret, aurul, materie, devine aură, duh. Dar ce este, în fapt, aura? Ei bine, ea reprezintă o respiraţie întrupată, hieroglifă a sufletului însuşi. Inclusiv în icoane, trebuie să privim aura, nimbul, ca pe un discurs despre respiraţie. Picturalul nu epuizează fenomenul, chipul sfântului nefiind „delimitat” de culoare și proporții, ci doar sugerat. Spaima de vid, de gol, nu poate fi combătură printr-un preaplin de forme – aceasta ar fi diferența majoră, de pildă, dintre romanic și baroc –, ci de sugestia bine plasată, la intersecția dintre material și spiritual.
Nici nu are cum să fie altfel. Materia fiind oricum limitată, investirea ei cu puterea semnului nu poate trimite decât la o plinătate de care este capabilă doar realitatea spirituală. Aura este astfel câmpul interstițial, confirmarea materiei de a găzdui înțelesuri înalte și arvuna unei împliniri viitoare, nemateriale. Se produce o transcendere a luminii, capabilă să unifice multiplicitatea spectrală cu unicitatea definitorie a principiului, a stării primordiale…”, mărturisește maestru Silviu Oravitzan.

 

Podul Muncii – mult de muncă şi probleme grave ţinute „la secret” de Primăria Timişoara-video

Cristina Popescu
-
0
Podul Muncii – mult de muncă şi probleme grave ţinute „la secret” de Primăria Timişoara-video

Timişoara are un farmec aparte. Unul dintre avantajele oraşului îl reprezintă faptul că este traversat de canalul Bega, care, la rându-i, este brăzdat de 14 poduri şi podeţe. De mai bine de 10 ani autorităţile promit să reabiliteze podurile peste Bega, dar singurul care a primit o faţă nouă este Michelangelo. Promisiunile vin şi din nevoia urgentă de reabilitare a podurilor, structurile de rezistenţă ale acestora fiind slăbite şi vechi, iar perioada de exploatare, pentru cele mai multe, a expirat de ani buni.

Podul Muncii, deşi nu este un monument istoric de sine stătător, este unul dintre cele mai vechi din oraş. Tranzitat zilnic de sute de pietoni şi mii de maşini, podul nu mai prezintă siguranţă.

Primăria Timişoara a contractat, încă de anul trecut, o firmă pentru a realiza un studiu de fezabilitate şi un proiect tehnic pentru modernizarea podului. Reporterii „Banatul Azi” au reuşit să obţină unele documente care au stat la baza contractării. Un lucru ţinut secret de administraţia timişoreană este faptul că podul a fost supus unei expertize tehnice. Concluziile arată că Podul Muncii nu este sigur, că structura de rezistenţă este afectată şi stabilitatea lui este incertă fiindcă malurile pe care stau picioarele podului nu sunt asigurate, iar apa a pătruns mult în maluri.

Aproape 100 de ani

Podul Muncii este al doilea ca mărime din Timişoara, după cel din Calea Şagului, şi cel mai mare care trece peste Bega. Istoria lui începe în secolul XIX. Pe locul podului care leagă bulevardul Iuliu Maniu de strada Gheorghe Pop de Băseşti s-a aflat, acum mai bine de 100 de ani, un pod de lemn. Ultimele date arată că acesta a fost reparat în 1898, dar nu există scripte care să consemneze exact anul construirii lui. Cum picioarele podului se aflau în albia râului şi îngreunau foarte mult navigaţia, acesta a fost înlocuit în 1913 cu un pod metalic care refolosea structura celui de pe canalul Suboleasa din Fabric. Podul, care se aflase între fosta fabrică de pantofi „Turul” şi cimitirul de pe Calea Buziaşului, a fost demontat după săparea noii albii a râului şi reconstruit în Iosefin. Acest pod a fost cunoscut sub numele de Podul Regal. După două reparaţii mari, în 1936 şi 1977, vechiul pod a fost demolat, iar în locul lui a fost construit actualul pod din beton armat precomprimat, dat în circulaţie în 1978.

Podul Muncii are peste 72 de metri lungime şi peste 20 lăţime. Pietonii au la dispoziţie trotuare şi scări de acces, iar şoferii beneficiază de câte două benzi de mers pe sens.
Ce spun specialiştii?

Fără să fie specialist şi fără să deţină documente tehnice, orice timişorean poate vedea starea avansată de degradare a podului. Scările de acces pentru pietoni, aflate la cele 4 picioare ale podului, sunt sub orice critică. Treptele sunt crăpate, unele au picat de tot, iar balustrada este ruginită. În unele locuri aceasta lipseşte cu desăvârșire, fapt ce constituie un risc suplimentar pentru cel care urcă sau coboară pe aici.

În ceea ce priveşte starea carosabilului, lucrurile nu sunt mai bune. Gropile fac parte din peisaj. Unele mai vechi, altele nou apărute după prima repriză de frig din anul acesta. Trotuarele nu sunt nici ele într-o stare mult mai bună. Bordurile sunt rupte, asfaltul pe care trec pietonii e plin de crăpături, iar balustradele de protecţie sunt la fel de ruginite precum cele ale scărilor. Riscul ca un trecător să plonjeze în apă e la el acasă.

Specialiştii spun că defecţiunile vizibile cu ochiul liber pot ascunde probleme grave de structură.

„O deducţie, un mod de a deduce că există o problemă stucturală e că tot apar probleme pe elemente nestructurale. Structura îţi dă semne când are probleme, înainte să cedeze complet. Aşa îţi dai seama că trebuie să faci ceva. Dacă ai acasă o problemă şi îţi tot apar crăpături pe un perete, la un moment dat te saturi să tot chituieşti crăpătura şi chemi un specialist să vadă ce se întâmplă cu peretele acela. Aşa e şi la structuri mai mari”, explică un inginer în construcţii civile.

Expertiza tehnică

În acest moment, o firmă munceşte pentru întocmirea proiectului tehnic. Documentele care stau la baza proiectului atestă starea de degradare a podului.

Potrivit actelor obţinute de „Banatul Azi”, experţii au constatat: „starea suprastructurii, a elementelor de rezistenţă care susţin calea, a infrastructurii, a aparatelor de reazem, ca fiind necorespunzătoare, precum și degradări ale malurilor şi modificări de albie, degradări în zona carosabilă şi trotuare, respectiv:

— armături fără strat de acoperire, coroziunea armăturii, pete de rugină;

— beton cu aspect friabil şi/sau zone din beton exfoliat;

— beton degradat prin carbonatare, apariţia de stalactite;

— cumularea la un element al suprastructurii a mai multor degradări  (coroziune, fisuri, crăpături, striviri);

— fisuri la construcţie (neorientate, scurte, superficiale), faianţarea betonului;

— lipsa sau ieşirea din funcţiune a dispozitivelor de protecţie la acţiuni antiseismice;

— defecte de suprafaţă ale feţei văzute (culoare neuniformă, impurităţi);

— infiltraţii, eflorescenţe;

— dislocarea unei margini din bancheta cuzineţilor;

— eroziunea betonului, prezenţa unor zone pe suprafaţa elementului în care agregatele nu sunt înglobate în pasta de ciment;

— segregarea betonului, cuiburi de pietriş, caverne;

Degradări ale malurilor:

— lipsa lucrărilor de apărare a malurilor şi dirijare a apelor;

— lipsa lucrărilor de protecţie a taluzurilor, a scărilor de acces;

— amplasarea necorespunzătoare a instalaţiilor, cablurilor şi a conductelor suspendate pe pod;

Degradări în zona carosabilă şi trotuare:

— fisuri în îmbrăcămintea asfaltică

— lipsa etanşării dintre îmbrăcăminte şi celelalte elemente ale căii (borduri, parapete, rosturi);

— denivelări ale căii pe pod: văluiri şi refulări;

— degradarea bordurilor;

— parapet pietonal metalic cu geometrie generală necorespunzătoare în plan vertical şi orizontal;

— lipsa parapetului de siguranţă”.

O traducere simplă spune un singur lucru: reabilitarea este mai mult decât urgentă. Momentan, Consiliul Local Timişoara nu a alocat bani pentru moderizare, dar cheltuie 28.000 de euro pentru un studiu de fezabilitate (SF) şi un proiectul tehnic (PT), în acest sens. Abia apoi vom şti câţi bani va costa reabilitarea podului, mai ales că autorităţile vor să-l lărgească, poate chiar cu o bandă auto, vor să refacă trotuarele şi căile de acces pentru pietoni şi vor să-l doteze cu piste pentru biciclete.

Când se va întâmpla acest lucru? Administraţia locală promite din 2013 începerea lucrărilor. Între timp, s-au obţinut bani de la Guvern pentru reabilitarea altor două poduri: Eroilor şi Ştefan cel Mare. Astfel, dacă acestea vor intra în proces de reabilitare în 2018, este puţin probabil ca şi Podul Muncii să intre în şantier, mai ales că se vor impune restricţii de circulaţie în zona Iosefin, pentru lucrările programate deja la primele două poduri. Rămâne de văzut, din nou, dacă modernizarea în forţă se va face calculat sau vom avea o nouă harababură în oraş, cum s-a întâmplat când s-au deschis în paralel şantierele de la pasajele Popa Şapcă şi Jiul.

S.O.S lectura! Sute de profesori de limba română și numeroși scriitori îi solicită ministrului Educației să ,,retragă programa de Română pentru clasa a IX-a

Paul Stănescu
-
0
S.O.S lectura! Sute de profesori de limba română și numeroși scriitori îi solicită ministrului Educației să ,,retragă programa de Română pentru clasa a IX-a

Un grup format inițial din peste 200 de cercetători, profesori și scriitori – între care figuri cunoscute, precum Mircea Cărtărescu, Radu Vancu sau Ioana Pârvulescu – cer oficial, printr-un memoriu adresat direct Ministerului Educației și Cercetării (MEC), „regândirea integrală” a noii programe de Limba și literatura română pentru clasa a IX-a. Între timp, lista celor care semnează acest memoriu a adunat peste 900 de semnături.

Documentul, intitulat „Nu programei de ieri pentru elevii de mâine”, prezintă 10 motive pentru care propunerea este „ruptă de realitatea elevilor”, „conține erori impardonabile”, descurajează lectura și face riscantă lupta împotriva alfabetismului funcțional. Criticii susțin că trecerea de la modelul tematic actual la o structură diacronică – care evidențiază evoluția istorică a literaturii – nu ține cont de nevoile și sensibilitățile adolescenților. Ei acuză că programa ignoră literatura contemporană, reduce drastic prezența textelor nonliterare și multimodale și nu asigură o continuitate cu materia studiată în gimnaziu.

Semnatarii avertizează că, într-un context în care mulți adolescenți au deja dificultăți de înțelegere a textului, o programă „erudită” și academică riscă să accentueze abandonul lecturii și să contribuie la creșterea analfabetismului funcțional.

Cele zece critici ale noii programe

Cele zece critici formulate în memoriu vizează atât structura programei, cât și impactul ei asupra modului în care elevii învață și se raportează la lectură.

Pe scurt, ce spun semnatarii în cele 10 motive

1. Programa cere elevilor să studieze literatura în ordine istorică, de la începuturi până azi – ceea ce este prea greu pentru clasa a IX-a. O abordare istorică funcționează în facultate, dar la această vârstă poate deveni o listă seacă de „curente” și „perioade”, nu un drum spre înțelegerea sensului povestirilor.

2. Dispar aproape total textele apropiate de realitatea elevilor (articole, eseuri moderne, texte multimodale). Programa mizează masiv pe texte literare vechi și ignoră lectura contemporană: articole, texte jurnalistice, fragmente media, conținut digital. Riscul este ca elevii să nu exerseze deloc situațiile reale de comunicare.

3. Programa poate descuraja lectura pentru o generație care oricum citește greu. Textele vechi, dense, cu vocabular arhaic, pot întări sentimentul elevilor că „literatura nu e pentru ei”.

4. Conținuturile cerute pot transforma ora de română într-o lecție de „memorare”, nu de înțelegere. Împingerea elevilor spre definiții, curente, etichete și terminologie tehnică poate ucide exact ce ar trebui să construiască literatura: sens, interpretare, plăcerea textului.

5. Programa este prea dificilă pentru multe licee, mai ales tehnologice. În realitate, liceele au niveluri foarte diferite. O programă extrem de academică îi poate lăsa pe mulți elevi în urmă și poate împovăra profesorii care trebuie să lucreze cu grupuri eterogene sau cu elevi cu dificultăți de lectură.

6. Partea de limbă și comunicare devine marginală, deși elevii au nevoie de ea în viața reală. Programa pune accent pe literatură, dar reduce exercițiile necesare pentru scriere, citire funcțională, argumentare, înțelegerea mesajelor media. Aceasta slăbește exact competențele de bază pe care le solicită examenul, viața și joburile viitorului.

7. Lista de autori nu mai este clară: ce trebuie predat devine neuniform de la un liceu la altul. Programa lasă prea mult la latitudinea profesorului — ceea ce poate părea un lucru bun, dar în practică produce diferențe uriașe între licee. Elevii pot ajunge în clase terminale cu bagaje literare complet diferite.

8. Limbajul multor texte recomandate este prea arhaic pentru nivelul clasei a IX-a. Când elevii se luptă deja cu înțelegerea unui text modern, expunerea imediată la limbaj fonetic vechi, alfabet de tranziție sau lexic arhaic devine un obstacol major, nu o resursă educativă.

9. Nu există coerență între gimnaziu și liceu: elevii intră într-un sistem complet diferit de cel în care au fost formați. La gimnaziu se pune accent pe texte accesibile și pe înțelegerea lor. La liceu, după noua programă, sar peste noapte într-o abordare tip „istorie literară”, fără punți logice între cele două etape.

10. Programa pentru clasa a IX-a a fost publicată fără ca lumea școlii să știe ce urmează în clasele X–XII. Nu există o viziune completă. Fără continuitate, e imposibil de știut dacă ceea ce se studiază în clasa a IX-a se leagă de ce urmează în restul liceului.

Profesorul Radu Vancu, unul dintre inițiatori, face un apel pe rețelele sociale

„Am fost cooptat într-un grup de lucru care a elaborat un memoriu privitor la programa de limba și literatura română pentru clasa a IX-a. Semnat până acum de peste 200 de persoane (profesori, scriitori, intelectuali umaniști, artiști), va fi depus vineri în mod oficial la minister. Lista semnăturilor e deschisă, deci vă îndemn să vă alăturați demersului nostru. Și să faceți ca vocile noastre reunite să ajungă cât mai departe – de dragul copiilor noștri.

NU programei de ieri pentru elevii de mâine! Noua programă de limba și literatura română pentru clasa a IX-a readuce în școli un model depășit, complet rupt de realitățile elevilor și de lumea în care trăiesc. În același timp, programa ignoră toate deschiderile științifice și didactice ale disciplinei din ultimele decenii, conține erori impardonabile, descurajează lectura și riscă să amplifice analfabetismul funcțional. Prin urmare, solicităm Ministerului Educației și Cercetării regândirea integrală a programei. Dacă și dumneavoastră considerați că elevii merită o programă actuală, riguroasă și vie, vă invităm să semnați!”, scrie profesorul pe pagina sa de Facebook.

Formularul de semnare a memoriului este disponibil aici: NU programei de ieri pentru elevii de mâine! Noua formă a programei școlare de Limba și literatura română se află în dezbatere publică până pe 12 decembrie 2025. Părinții, elevii, profesorii și organizațiile din societatea civilă pot transmite propuneri și observații prin două formulare oficiale:

Accesul la formulare este posibil doar cu o adresă Gmail sau un cont asociat, iar majoritatea întrebărilor sunt obligatorii. Fiecare respondent are la dispoziție și secțiuni cu răspuns liber, cu limite de caractere prestabilite. Pentru cei care au nevoie de spațiu suplimentar pentru explicații, Ministerul pune la dispoziție adresa consultare@rocnee.ro, unde pot fi trimise observații detaliate.

Sursa: https://totuldespremame.ro/

„Aici putem vorbi deschis…”

Raluca Zorfie
-
0
„Aici putem vorbi deschis…”

… Cu Adrian Bodnaru, care își lansează cel mai nou volum al său de poeme, „Aici putem vorbi deschis — nici umbră de pin” miercuri, 10 decembrie, de la ora 18:30, la Librăria Cartea de Nisip, str. Alba Iulia nr. 1.

Cartea, apărută în această toamnă la Editura Charmides, va fi însoțită de Marcel Tolcea și Robert Șerban într-o seară în care iubitorii de poezie se vor putea convinge că „Avem tradiție în sportul alb —/ uite, ninge de veci!”. De altfel, autorul ne-a mărturisit: N-am nimic de ascuns —/ calcă-mi doar ninsorile/ cu mâneca scurtă!”.

Adrian Bodnaru (n. 4 octombrie 1969, Bocșa Română) este poet și editor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Trăiește în Timișoara.

Debut editorial: a bodnaru și alte verbe (1994). Au urmat volumele: noi și purtate (1996); toate drepturile rezervate, inclusiv Suedia și Norvegia (2000); Versuri și alte forme fixe (2002); Ziua de apoimâine (2004); O legătură de chei (2010); Dictando (2012); POLIversuri (2012); Cifra latină (2013); O vară întreagă sau mai multe la rând (2017); Cidul berlinei (2017); UNIVversuri (2018); Câteva clipe, spre seară (2019); Timișorela (2019); Poezile și nopți (2021); Prea bătrân pentru-Apolli-/ naire, prea tânăr pentru Napoli (2022); Noriîncotro (2023), Веома близу теби — као на две трећине / Foarte aproape de tine — ca de două treimi (ediție bilingvă sârbo-română (2023), 9 din 10 să plouă (2025); Aici putem vorbi deschis — nici umbră de pin (2025).

Traduceri: Vicente Huidobro, Altazor (2012), în colaborare cu Ilinca Ilian.

Din 2003, susține în revista „Orizont”, o rubrică permanentă în versuri.

Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara (2000, 2004, 2010, 2012, 2018, 2022). Premiul special pentru traduceri al Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara (2012). Premiul Asociației Editorilor din România (pentru excelență redacțională: 2003; pentru cea mai interesantă colecție: 2000, 2003). Premiul Pro Cultura al Consiliului Județean Timiș (2006) ș.a.

 

 

 

 

 

CONSTRUCTIM S.A. finalizează reabilitarea busturilor personalităților din Parcul Central „Anton Scudier” și le montează înapoi pe Aleea Personalităților

Paul Stănescu
-
0
CONSTRUCTIM S.A. finalizează reabilitarea busturilor personalităților din Parcul Central „Anton Scudier” și le montează înapoi pe Aleea Personalităților

CONSTRUCTIM S.A., cea mai veche firmă de construcții înregistrată în Timișoara, anunță finalizarea lucrărilor de reabilitare a busturilor personalităților vandalizate în Parcul Central „Anton Scudier” din Timișoara și montarea acestora înapoi pe Aleea Personalităților.

În urma unui act de vandalism fără precedent, luna trecută, cinci busturi au fost doborâte și distruse de persoane necunoscute, iar un al șaselea a fost răsucit pe soclu fără a fi complet distrus. Printre monumentele afectate se numără busturile Înaltpreasfințitului Nicolae Corneanu – fost mitropolit al Banatului, Florimund Mercy – guvernator al Banatului, compozitorului Nicolae Boboc și profesorului universitar și scriitorului Gheorghe Tohăneanu. Un bust nu a putut fi identificat, neavând plăcuță cu numele.

Cu un angajament implicat față de patrimoniul cultural al Timișoarei, CONSTRUCTIM S.A. a intervenit prompt, asumându-și reabilitarea busturilor afectate, colaborând cu autoritățile locale și artiști specializați. Azi, la o lună de la actul de vandalism fără precedent, lucrările au fost finalizate, iar busturile montate pe soclurile reabilitate.

„În orice oraș, o Alee a Personalităților reprezintă un simbol al respectului comunității pentru cei care au contribuit la dezvoltarea locului. Actul de vandalism de o asemenea amploare ridică semne de întrebare despre respectul față de istorie și cultură. Având în vedere istoria companiei noastre care se întrepătrunde cu istoria Timișoarei, a fost un gest firesc, de bun simț, să ne implicăm în acest demers și să ne asumăm, pe cheltuială proprie, toate lucrările de reabilitare și conservare necesare. Azi, ne bucurăm că am finalizat reabilitarea busturilor și le redăm înapoi orașului. Sperăm ca gestul nostru să miște ceva în oameni. Să fie un exemplu și să inspire respect și responsabilitate în sânul comunității. Doar împreună suntem puternici și ne putem construi viitorul”, a declarat Lucian Perescu, directorul CONSTRUCTIM S.A..


Aleea Personalităților, un muzeu în aer liber, găzduiește 24 de busturi din bronz, dedicate figurilor marcante ale Timișoarei, primele patru fiind amplasate în 2009. În total, aleea ar urma să numere 54 de monumente, fiecare reprezentând un om al locului care a adus o contribuție semnificativă la istoria, cultura și educația orașului.

Noile programe școlare de Informatică pentru liceu, în dezbatere la Universitatea Politehnica Timișoara

Titus Bălan
-
0
Noile programe școlare de Informatică pentru liceu, în dezbatere la Universitatea Politehnica Timișoara

Universitatea Politehnica Timișoara a organizat luni, 8 decembrie 2025, on-site la Biblioteca UPT și simultan online, o întâlnire de lucru la care au participat cadre didactice din învățământul preuniversitar și universitar, reprezentanți ai inspectoratelor școlare, ai mediului academic din Timișoara, precum și membri ai Societății pentru Excelență și Performanță în Informatică (SEPI). Inițiativa vine în contextul dezbaterii publice privind noile programe școlare pentru disciplina Informatică, lansate de Ministerul Educației, programe care au generat un dialog intens și uneori divergent în comunitatea profesională.

Prin organizarea acestei întâlniri deschise, UPT, împreună cu facultățile de automatică și calculatoare din țară și cu Facultatea de Informatică de la UVT, și-a propus să ofere o platformă neutră și profesionistă de discuție, capabilă să genereze un punct de vedere coerent și argumentat, rezultat din dialogul direct între profesorii de liceu, specialiștii universitari și reprezentanții structurilor profesionale.

Participare largă, expertiză diversă

La dezbaterea desfășurată la Biblioteca UPT au fost prezenți conf. univ. dr. ing. Florin Drăgan, rectorul Universității Politehnica Timișoara, conf.univ.dr.ing. Ovidiu Baniaș, prodecanul Facultății de Automatică și Calculatoare (organizatorul întâlnirii), reprezentanții Facultății de Informatică de la Universitatea de Vest din Timișoara – conf.univ.dr. Cosmin Bonchiș și lect.univ.dr. Adrian Spătaru –, inspectorul școlar pentru Informatică din cadrul IȘJ Timiș, prof. Jelco Stancov, precum și numeroși profesori de informatică de la liceele cu profil real din Timiș. În format online s-au alăturat reprezentanți ai facultăților de Automatică și Calculatoare din București, Iași, Cluj, Oradea, Galați, reprezentanți SEPI și cadre didactice din toată țara, interesate de impactul pe termen lung al noilor programe.

Diversitatea participanților a permis o imagine completă asupra modului în care programa de Informatică influențează întregul parcurs educațional – de la primele contacte ale elevilor cu programarea până la tranziția către facultățile de profil.

Necesitatea unui punct de vedere comun, solid argumentat

Prezent la eveniment, rectorul UPT, conf. univ. dr. ing. Florin Drăgan, a subliniat că, pentru a avea impact real în consultarea publică, este esențial ca mediul profesional să transmită Ministerului Educației un mesaj coerent, rezultat din colaborarea tuturor actorilor educaționali: „Pentru ca vocea comunității să fie cu adevărat auzită, este important să susținem un punct de vedere comun. Propun formarea unui grup mixt, profesori din preuniversitar și cadre universitare, reprezentând atât informatica, cât și domeniul automatică și calculatoare, care să redacteze un document unitar, pe care universitățile să îl poată susține în fața Ministerului Educației și Cercetării. Este un moment în care trebuie să acționăm împreună, cu responsabilitate și cu o perspectivă orientată spre viitor.”

Dialog deschis și nevoia unei tranziții coerente între liceu și facultate

La rândul său, conf.univ.dr.ing. Ovidiu Baniaș, prodecanul Facultății de Automatică și Calculatoare și inițiator al întâlnirii, a accentuat rolul evenimentului: „Scopul întâlnirii a fost, în primul rând, să-i ascultăm pe profesorii de liceu. Ei sunt cei care cunosc cel mai bine ritmul clasei, dificultățile elevilor și limitele reale ale curriculumului. Soluția finală trebuie să asigure atât un parcurs coerent al elevilor în întreaga perioadă a liceului, cât și o tranziție firească și eficientă de la liceu la facultate. De aceea, o armonizare a programelor, realizată în colaborare cu întreg mediul educațional, este esențială.”


Profesorii din preuniversitar au adus exemple de bune practici, dar și dificultăți concrete privind ritmul, încărcarea curriculară, complexitatea conținuturilor și modul în care limbajele de programare pot sprijini sau, dimpotrivă, îngreuna formarea competențelor la clasa a IX-a.

Reprezentanții SEPI au prezentat analiza transmisă Ministerului Educației, argumentând că folosirea exclusivă a limbajului Python pentru introducerea programării poate genera confuzii conceptuale și poate afecta calitatea formării algoritmice, element fundamental pentru performanța românească în IT.
Modelul propus de SEPI – progresia C/C++ (clasele IX–X), C/C++ și Python (clasa XI), Python și SQL (clasa XII) – a fost unul dintre punctele centrale ale discuției.

Concluzii și pași următori

Participanții au subliniat că perioada oficială de consultare publică se încheie în scurt timp, ceea ce face urgentă elaborarea unui punct de vedere comun. UPT și-a exprimat disponibilitatea de a găzdui și facilita redactarea documentului final și de a-l transmite, în numele unui grup reprezentativ, Ministerului Educației.

Prin această întâlnire, Universitatea Politehnica Timișoara confirmă rolul său de catalizator al dialogului între mediul preuniversitar, universitar și structurile profesionale și își asumă responsabilitatea de a contribui activ la conturarea viitorului educației în informatică din România, un domeniu strategic pentru dezvoltarea țării.

Lucrări la rețelele Aquatim

Titus Bălan
-
0
Lucrări la rețelele Aquatim

Joi, 11 decembrie, între orele 8-20, la intersecțiile Căii Sever Bocu cu Aleea Arcașilor, Dr. Grigore T. Popa și Sfinții Apostoli Petru și Pavel se vor executa conectări de conducte. Pe durata lucrărilor se va întrerupe furnizarea apei pe străzile Calea Sever Bocu, Perlei, Aleea Arcașilor și Dr. Grigore T. Popa.

La reluarea alimentării cu apă în regim normal este posibil ca la robinete să curgă apă tulbure.
Deoarece această perturbare va fi de scurtă durată, recomandăm clienților să nu folosească apa în scopuri menajere, până la limpezirea completă. Rugăm, de asemenea, consumatorii să ia măsuri de stocare a unor cantități de apă care să le acopere necesarul pe perioada anunțată.

Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara anunță premiera spectacolului „Kasimir și Karoline”, o portretizare vibrantă a fragilității în tumultul unei lumi aflate în schimbare

Titus Bălan
-
0
Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara anunță premiera spectacolului „Kasimir și Karoline”, o portretizare vibrantă a fragilității în tumultul unei lumi aflate în schimbare

Sâmbătă, 13 decembrie, și duminică, 14 decembrie, de la orele 16 și 21 în ambele zile, Sala Studio a Teatrului Maghiar de Stat „Csiky Gergely” din Timișoara găzduiește avan/premiera spectacolului „Kasimir și Karoline”, de Ödön von Horváth, unul dintre textele esențiale ale dramaturgiei secolului XX. Spectacolul are o durată de 120 de minute și va fi prezentat cu supratitrare în limbile română și engleză.

Montat în viziunea tânărului regizor Ármin Ricz, spectacolul propune o lectură contemporană, energică și inedită a textului lui Horváth. Stilul scenic al echipei, formate din artiști tineri, aduce o perspectivă îndrăzneață cu accente punk, care potențează ritmul alert și forța emoțională a poveștii. Spectacolul urmărește destinele unui cuplu surprins la festivalul toamnei dintr-un oraș oarecare, aflat în căutarea unui sens ce nu mai apare.
Personajul principal, Kasimir, un tânăr concediat chiar în pragul crizei economice, simte cum relația cu iubita lui, Karoline, începe să se destrame sub presiunea nesiguranței și a unei societăți tot mai instabile. Prinși în iureșul muzicii, al mulțumii și al noilor cunoștințe, încearcă, fără succes, să își redefinească identitatea în interiorul cuplului. Textul lui Ödön von Horváth se regăsește aproape exclusiv în montări în mediul teatral, volumele care îl includ fiind de negăsit în librării și biblioteci. Pentru revitalizarea operei acestui autor, Teatrul Maghiar a organizat un eveniment la Cărturești, cu o săptămână înainte de premieră.

Spectacolul îi are în distribuție pe aprigul Czüvek Loránd, în rolul lui Kasimir, delicata Deli Szófia, care o interpretează pe Karoline. Rauch este jucat cu umor de Aszalos Géza, Strigătorul de bâlci va fi interpretat de tânărul actor Tóth Dániel, iar Schürzinger de Erdős Bálint. Jancsó Előd îmbracă hainele lui Merkl Franz, iar Erna va fi interpretată de Grgić Nikoletta, Elli și Maria vor cânta minunat prin vocile actrițelor Éder Enikő și respectiv Magyari Etelka.
Scenografia îndrăzneață este semnată de Bakó Bora, designer de costume este Nagy Fanny. Echipa de creație este întregită de coregrafa Vika Medvedeva, compozitorul muzical Pálfi Ervin, dramaturgul Oláh Tamás, asistentul de regie, Demeter Márk. Video design va face cunoscutul Dan Basu, iar Majoros Róbert se ocupă de light design.


Biletele la premieră (30 lei) pot fi achiziționate de la casieria Teatrului (str. Alba Iulia nr. 2), între orele 13:00–19:00, sau online la https://ticket.tm-t.ro/ro.
Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” este finanțat de Consiliul Local al Municipiului Timișoara și își rezervă dreptul de a opera modificări în program.

Repetițiile pentru spectacolul „Kasimir și Karoline” au fost realizate cu ajutorul Universității de Vest din Timișoara, prin Facultatea de Muzică și Teatru, și de Casa Artelor – Direcția Județeană pentru Cultură Timiș.

Campania națională de donare de sânge „Avem același sânge” a ajuns la Timișoara

Raluca Zorfie
-
0
Campania națională de donare de sânge „Avem același sânge” a ajuns la Timișoara

În cursul zilei de luni, 8 decembrie, Centrul Regional de Afaceri al CCIA Timiș a găzduit campania națională de donare de sânge „Avem același sânge”, cea de-a 26-a ediție din itinerariul solidarității, o campanie cu impact major în comunitate dedicată sprijinirii pacienților aflați în tratament.

Președintele CCIAT, Florica CHIRIȚĂ, prezentă la eveniment, a declarat: „În calitate de partener și gazdă a acestui eveniment, reafirmăm importanța implicării comunității în campaniile de donare de sânge, un gest de solidaritate care poate schimba destine și poate salva vieți. Donarea de sânge este un act simplu, rapid dar profund umanitar și cu o forță uriașă! De aceea, fac un apel către întreaga comunitate de afaceri, către toți timișorenii și oamenii din județ, să se alăture aceastei inițiative”.

Totodată, a vorbit despre implicarea CCIAT în acțiuni dedicate sectorului medical.

„CCIA Timiș este singura cameră de comerț din România implicată activ în susținerea domeniului medical. În ultimii ani, am derulat și sprijinit inițiative și acțiuni în sectorul medical, dintre care am să amintesc doar câteva. Am susținut campaniile de vaccinare în perioada pandemiei, punând la dispoziție gratuit Centrul Regional de Afaceri care a găzduit primul MARATON de vaccinare din România. Am încurajat investițiile în infrastructura medicală și în tehnologii inovative, prin organizarea în parteneriat cu Camera de Comerț Italiană pentru România a unei serii de seminarii de prezentare de echipamente și tehnologii inovative din domeniul medical.
Am organizat o misiune economică în Irlanda în care opt directori de spitale și clinici medicale private și de stat din Timișoara au participat la Forumul Global de Sănătate de la Dublin, în condiții de gratuitate la transport și cazare oferite de Enterprise Ireland, cu sprijinul Ambasadei Irlandei în România. A fost singura delegație din România prezentă la eveniment. În prezent, derulăm cu Spitalul Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu” din Timişoara Proiectul “SPITALUL NOSTRU”, care își propune modernizarea infrastructurii şi a dotării cu echipamente de ultimă generaţie care să sporească calitatea serviciilor. Și pentru că într-un sistem medical aflat într-o continuă transformare adevărata forță stă în oameni, în cadrul Galelor Excelenței în Afaceri-Topul Firmelor din Județul Timiș, am celebrat personalități marcante ale medicinei timișene și românești, atât din domeniul public cât și din cel privat. (….). Prin toate aceste acțiuni, reafirmăm angajamentul Camerei de Comerț Timiș de a contribui la o comunitate mai sănătoasă, solidară și responsabilă”, a mai adăugat președintele CCIAT.

Marele premiu al Uniunii Artiștilor Plastici din România a fost atribuit timișorencei Suzana Fântânariu

Sabina Roman
-
0
Marele premiu al Uniunii Artiștilor Plastici din România a fost atribuit timișorencei Suzana Fântânariu

Uniunea Artiștilor Plastici din România și-a decernat, la finele săptămânii trecute, la Colonia Pictorilor din Baia Mare, premiile anuale. Marele Premiu a plecat la Timișoara, revenindu-i uneia dintre cele mai interesante artiste pentru care orașul de pe Bega este acasă. Suzana Fântânariu și-a adăugat, astfel, încă o distincție în „vitrina” deja încărcată de trofee.

Născută în 1947, în Baia, județul Suceava, și profesor universitar la Facultatea de Arte și Design a UVT, Suzana Fântânariu a avut 60 de expoziţii personale în Italia, Austria, Olanda, Franţa, Emiratele Arabe Unite, Japonia și România. Numele ei a apărut pe afișul a peste 300 de expoziții de grup în țară și străinătate, dar și la o mulțime de bienale şi trienale internaţionale de gravură. Are în palmares nenumărate premii în România, dar în străinătate.

,,Ceea ce Herta Müller a realizat cu un limbaj concentrat, poetic, în literatură, i-a reușit Suzanei Fântânariu în artele plastice: cronica unei experiențe existențiale în spațiul sud-est european copleșit de dictaturi și de angoase. Artista e preocupată de întrebări majore privind identitatea umană și dihotomia corp-suflet. Limbajul ei plastic este de un rafinament rar, Suzana Fântânariu excelează în domeniul xilogravurii și al desenului, iar de vreo două decenii ne uimește cu lucrări tridimensionale de mare anvergură”, spune despre arta proaspetei laureate a UAP criticiul de artă austriac Alexander Gerdanovits, născut la Timișoara.

 

Mult peste jumătate (61,43%) dintre copiii mamelor sub 15 ani nu au paternitatea recunoscută: sarcina la vârste fragede reprezintă un risc pentru mama-copil și pentru nou-născut

Sabina Roman
-
0
Mult peste jumătate (61,43%) dintre copiii mamelor sub 15 ani nu au paternitatea recunoscută: sarcina la vârste fragede reprezintă un risc pentru mama-copil și pentru nou-născut

Apel către companii: Direcţionarea a 20% din impozitul pe profit, vitală pentru combaterea mortalității infantile 

  • Peste 6.000 de fete sub 18 ani au devenit, în 2024, mame: 586 dintre ele nu aveau încă 15 ani;
  • În mediul rural rata mortalității infantile este mult peste cea din mediul urban – 6,6 față de 4,6 la mia de copii născuți vii (INS 2023) și dublă față de media UE – 3,3, la mie;
  • Salvați Copiii România lansează un apel către companiile din România de a direcţiona 20% din impozitul pe profit către o cauză vitală: dotarea cu echipamente a maternităţilor şi secţiilor de nou-născuţi din România.
  • În 15 ani, prin programul de combatere a mortalității infantile, au fost dotate 135 de unități medicale, secții de neonatologie, terapie intensivă neonatală, pediatrie și obstetrică-ginecologie, din toate județele țării, investindu-se peste 17 milioane de euro.

București, 9 decembrie 2025: Cu cât este mai scăzută vârsta mamei, cu atât riscul ca nou-născutul să vină pe lume cu o greutate mică este mai mare: probabilitatea crește de la 8,11% din totalul nașterilor la 18,77% în rândul mamelor sub 15 ani. Una dintre cauze este controlul prenatal redus în cazul gravidelor sub 15 ani: 37,2% din nașterile la mame sub 15 ani au fost fără control prenatal, în vreme ce media națională este de 19,27% (INS). În total, numai în 2024, 586 de nașteri s-au înregistrat la fete cu vârsta sub 15 ani, din totalul de 6.117 nașteri din mame minore. Alarmant este un factor de vulnerabilizare suplimentară: 61,43% dintre copiii mamelor sub 15 ani nu au paternitatea recunoscută, față de o medie generală de 5,89%. Pentru că viața unor copii care se luptă să trăiască depinde de investiția pe care o facem în maternități, Salvați Copiii România lansează un apel către companiile din România de a direcţiona 20% din impozitul pe profit către o cauză vitală: dotarea cu echipamente a maternităţilor şi secţiilor de nou-născuţi din România.

În perioada 2019-2023, s-au înregistrat 38.865 de nașteri în rândul mamelor minore, dintre care 3.614 au fost la fete cu vârsta sub 15 ani.  Aceste cifre plasează România într-o poziție critică la nivel european în ceea ce privește incidența sarcinilor la adolescente, apropiind țara noastră, din punct de vedere statistic, de alte continente (Africa ori Asia).

Raportul Salvati Copiii 2024 arată că:

  • Una din trei fete care în prezent sunt mame/gravide minore a rămas însărcinată pentru prima dată în jurul vârstei de 15 ani sau mai puțin.
  • Pentru mai mult de o treime dintre fetele care au rămas însărcinate în jurul vârstei de 15 ani sau mai puțin, diferența dintre ele și partenerul lor este de 5 ani sau mai mare.
  • Una din trei fete gravide în perioada minoratului are mamă care a născut la rândul ei primul copil înainte de a împlini 18 ani;
  • România înregistrează 34 de nașteri la 1.000 de adolescente; în Europa, doar două state prezintă o situație relativ mai gravă: Bulgaria și Georgia, cu valori de 36,8, respectiv 38,3 de nașteri.
  • Aproape jumătate (45%) din nașterile de la fete cu vârsta sub 15 ani din UE provin din România – în perioada 2018 – 2022, România a înregistrat 40.916 nașteri din mame sub 18 ani, dintre care 3.696 au fost la mame care încă nu împliniseră 15 ani.

Prin comparație, Danemarca, țară care a introdus cel mai devreme în lume educația sexuală în școli (1930), înregistrează una dintre cele mai scăzute rate a nașterilor la adolescente între 15 și 19 ani, de peste 8 ori mai mică decât cea a adolescentelor din România (la nivelul anului 2017).

Salvați Copiii organizează sesiuni interactive în care le prezintă adolescenților informații de interes pentru aceștia în ceea ce privește sănătatea fizică și emoțională, abordând teme precum: implicațiile interacțiunilor sociale asupra sănătății fizice și psihice, respectiv asupra vieții de familie, relațiile de prietenie, emoții și sentimente, stima de sine, limitele în relațiile dintre semeni, recunoașterea abuzului sexual și a adulților de încredere, atașament, respect, cum funcționează corpul uman, protejarea și menținerea sănătății lui etc.

Încă din anul 1998, Salvați Copiii România desfășoară programul „Educație pentru sănătate”, adresat elevilor, în vederea formării de comportamente sănătoase, corecte și responsabile pentru un stil de viață sănătos. În prezent, programul este implementat la nivel național, atât în mediul urban, cât și în cel rural, în zonele în care Organizația Salvați Copiii are filiale sau puncte de lucru: București, Iași, Mangalia, Craiova, Târgu Mureș, Timișoara, Suceava, Brașov, Petrila, Reșița, Pitești, Piatra Neamț, Negrești, Târgoviște, Constanța. Fiind organizat modular, programul acoperă triada cunoștințe-atitudini-comportamente și vizează cinci mari teme: educație sexuală, nutriție și exercițiu fizic, prevenirea comportamentelor de consum a substanțelor periculoase, sănătate emoțională și educație de mediu.

România continuă să înregistreze una dintre cele mai mari rate ale mortalității infantile din UE, cu 5,6 decese la 1.000 de nașteri vii, comparativ cu media UE de 3,3 decese la 1.000 de nașteri vii. Salvați Copiii România a atras atenția că în mediul rural rata mortalității infantile este mult peste cea din mediul urban – 6,6 față de 4,6 la mia de copii născuți vii (INS 2023) – cauzele majore fiind reprezentate de slaba dotare cu aparatură medicală a cabinetelor din mediul rural, accesul îngreunat la servicii medicale, nivelul redus de informare privind îngrijirea nou-născutului, alimentația, vaccinarea sau semnele de alarmă, precum și de sărăcia care limitează accesul la alimentație adecvată, transport, medicamente și servicii medicale. La acestea se adaugă și numărul insuficient de specialiști în zonele rurale.

„În acești 15 ani de când implementăm programul de combatere a mortalității infantile am aflat direct de pe teren, din spitale, de la medici, de la mame și din comunități care sunt nevoile reale și cu ce riscuri imense se confruntă o mamă care nu are nici 15 ani și naște într-o maternitate ce nu dispune de aparatură medicală vitală. Sunt multiple probleme aici, de la cele legale și de protecție socială, la cele de acces la servicii medicale”, a explicat Gabriela Alexandrescu, Președinte Executiv Organizația Salvați Copiii. 

Ce face Salvați Copiii România

În perioada 2010 – prezent, Organizația Salvați Copiii s-a implicat activ în susținerea sănătății copiilor și a mamelor prin proiecte de renovare, modernizare și dotare cu echipamente performante a unităților medicale. Au fost dotate 135 de unități medicale, secții de neonatologie, terapie intensivă neonatală, pediatrie și obstetrică-ginecologie, din toate județele țării, investindu-se peste 17 milioane de euro. Peste 2.000 de echipamente au susținut și facilitat tratamentul a peste 300.000 de copii. 

Într-un interval de timp record de doar 9 luni și cu eforturi conjugate, Organizația Salvați Copiii România, alături de susținători, a finalizat în 2025 lucrările ample de reabilitare pentru trei secții vitale ale Maternității Polizu: Secția de Terapie Intensivă, Blocul Operator și Secția Obstetrică-Ginecologie 4. Cele mai complexe intervenții au avut loc pe o suprafață de aproximativ 700 de metri pătrați, în Blocul Operator, Secția ATI și spațiile adiacente, zone care nu mai fuseseră renovate complet de peste 40 de ani. În cadrul investiției totale de 3.600.000 de euro, a fost achiziționat și un generator electric capabil să susțină întreaga activitate a spitalului în caz de avarie, precum și aparatură medicală de ultimă generație.

Pentru că viața unor copii care se luptă să trăiască depinde de investiția pe care o facem în maternități, Salvați Copiii România lansează un apel către companiile din România de a direcţiona 20% din impozitul pe profit către o cauză vitală: dotarea cu echipamente medicale a maternităţilor şi secţiilor de nou-născuţi din România. Persoanele juridice care doresc să sprijine acest demers pot completa online, simplu și rapid contractul de sponsorizare disponibil aici  sau îl pot descărca de pe site-ul salvaticopiii.

Potrivit Codului Fiscal, puteți sponsoriza Organizația Salvați Copiii, înregistrată în Registrul entităților pentru care se acordă deduceri fiscale, conform Legii nr. 32/1994, cu modificările și completările ulterioare. Sumele aferente sponsorizărilor se scad din impozitul pe profit datorat la nivelul valorii minime dintre următoarele: 0,75% din cifra de afaceri, respectiv 20% din impozitul pe profit datorat.

Programe integrate pentru îngrijirea completă a nou-născuților 

Dincolo de dotarea cu echipamente medicale, Salvați Copiii dezvoltă un program de intervenție care vizează multiple aspecte ale îngrijirii nou-născuților cu risc. În centrul acestei abordări se află programul pilot de consolidare a monitorizării după externare a copiilor născuți prematur, care va fi implementat în cinci maternități de gradul III. Inițiativa răspunde unei nevoi critice, deoarece                      nou-născutul cu risc necesită îngrijire specializată pe termen lung, iar identificarea și tratarea precoce a potențialelor probleme medicale și de dezvoltare neurologică sunt esențiale.

Pentru a maximiza impactul acestor intervenții, Salvați Copiii susține pregătirea continuă a personalului medical prin programul de dezvoltare a abilităților în îngrijirea nou-născuților cu risc. Experți în neonatologie vor coordona sesiuni complexe de formare teoretică și practică, workshop-uri interactive în cinci maternități, asigurând astfel că noile echipamente sunt utilizate la potențial maxim de către un personal medical bine pregătit.

Pentru a combate rata mortalității infantile, Salvați Copiii se implică în proiecte care urmăresc:

  • Dotarea maternităților de nivel III din centrele universitare (Cluj-Napoca, Iași, Timișoara, București, Târgu Mureș). Aceste unități medicale reprezintă pilonii centrali ai rețelei de îngrijire neonatală din România, având un rol principal în salvarea celor mai vulnerabili nou-născuți: prematuri, copii cu malformații și cu complicații severe.
  • Dotarea maternităților de grad inferior. Susținerea maternităților de grad inferior prin dotarea cu echipamente adaptate competențelor acestora este esențială. Deși, în ultimii ani, au fost implementate programe de sprijin pentru dotarea maternităților, nevoile rămân constante și semnificative. Având în vedere faptul că echipamentele medicale au o durată limitată de viață și tehnologia evoluează rapid, acestea trebuie înlocuite periodic pentru a asigura tratamente cât mai puțin invazive și cât mai eficiente pentru nou-născuți.
  • Renovarea și modernizarea unităților medicale. În paralel cu dotarea cu echipamente performante, renovarea și modernizarea maternităților trebuie să devină o prioritate pentru a reduce inegalitățile din sistem și pentru a oferi tuturor copiilor condiții moderne și sigure. Multe maternități își desfășoară activitatea în clădiri vechi de peste 30–50 de ani, care nu au beneficiat de modernizări semnificative. Aceste spații învechite sunt adesea inadecvate pentru furnizarea unor servicii medicale sigure și eficiente și pot pune în pericol sănătatea mamei și a nou-născutului.
  • Urmărirea medicală a nou-născuților după externare. Urmărirea medicală, în special în cazul prematurilor sau al copiilor cu patologii, este esențială pentru identificarea timpurie a eventualelor întârzieri în dezvoltare, afecțiuni neurologice, respiratorii sau tulburări de alimentație.
  • Susținerea pregătirii cadrelor medicale. Îngrijirea nou-născutului în stare critică, în special a prematurului, impune o pregătire practică riguroasă și actualizată permanent, deoarece tehnicile de resuscitare și protocoalele de tratament evoluează continuu. În contextul unei crize de personal calificat, cu fluctuații frecvente și un număr tot mai mare de cazuri complexe, formarea continuă a cadrelor medicale este esențială. Cursurile de resuscitare neonatală, stabilizarea nou-născutului în sala de naștere și îngrijirea specializată în terapie intensivă neonatală contribuie direct la reducerea mortalității și morbidității perinatale.

 

Contact Salvați Copiii România: Ștefania Mircea, Coordonator program,

stefania.mircea@salvaticopiii.ro , tel. 0745.375.148.

 

 

Haiducii din Calea Girocului

Paul Stănescu
-
0
Haiducii din Calea Girocului

„Haiducii din Calea Girocului”. Premieră internațională la cinematograful Victoria din Timișoara pe 14 dec 2025 cu participarea extraordinară în film a legendarilor Miodrag Belodedici și Momčilo Bajagić Bajaga, un docu-ficțion inspirat din cărțile timișoreanul Milan Radin.

Regizori: Milica Stojanov și Dorela Iencea, TV Voivodina Novi Sad
Docu-ficțiune: Serbia, 2025 – 1h 35min
Limba originală: româna și sârba| Subtitrare: în română

Filmul ne poartă prin anul 1989, un an emoționant și periculos în viața unui adolescent de cincisprezece ani care încearcă să fugă din România lui Ceaușescu. Prin povestea lui Milan descoperim viața de zi cu zi într-un regim represiv, copilăria petrecută în cartierul timișorean Calea Girocului și atmosfera în care avea să izbucnească curând revoluția. Aflat între loialitatea față de „haiduci” — prietenii și mediul care l-a format — și dorința arzătoare de libertate, Milan pornește într-o călătorie periculoasă care îi va modela destinul. Filmul este o poveste personală despre prietenie, curaj și alegerile care ne definesc viața, punând întrebările eterne: care este prețul libertății și ce înseamnă cu adevărat să fii liber — atunci, dar și astăzi, la 35 de ani distanță.

O poveste reală, despre lumină și întuneric, despre prietenie, despre libertate. Despre iugoslavi. Despre frontieriști. Cei care au reușit să treacă și cei dispăruți. Despre echipele de fotbal din cartier, Ajax, Bayern, Haiduk, Santos, Cosmos, Juventus, Piața, Lidia sau Racheta Albă. Despre Revoluția din 1989 și luptele cu „haiducii” din Calea Girocului.

Unul împușcat în cap, patru își pierd unul din părinți, alți doi sunt răniți. Despre emigrație.

Filmul se inspiră din cărțile în limba sârbă a bănățeanului Milan Radin „Bili smo niko i ništa“ (Am fost nimeni și nimic) și „Detinjstvo na nebu“ (Copilărie în ceruri).

Despre film povestesc regizorii filmului, Dorela Iencea, Milica Stojanov și cu scriitorul bănățean Milan Radin.

-Ce v-a inspirat, de unde acestă idee?

Dorela Iencea: Eu aş zice că a fost destinul să-l întâlnesc pe Milan Radin la lansarea cărții „Bili smo niko i ništa”, la Vârșeț — de acolo a pornit totul. Atunci l-am cunoscut. Destinul lui și fuga din România lui Ceaușescu, precum și curajul lui și al mamei sale, m-au impresionat profund. A fost o poveste care merita să fie spusă și care m-a motivat să inițiez acest film.
Mi-am dorit foarte mult si am povestit această experiență regizoarei Milica Stojanov, amândouă am fost de părere că această poveste trebuie ecranizată. Povestea aceasta nu este doar povestea unui adolescent – este și a mii de români care au încercat să fugă din România lui Ceaușescu. Mulți nu au reușit, nu au supraviețuit. Iar faptul că Milan a trecut prin momentele dificile și totuși a ajuns în libertate îl face, într-un fel, printre cei norocoși.
Prin destinul lui Milan se vede frica, curajul și dorința de libertate a multor oameni care au trăit aceleași experiențe.

-De ce exact această temă?

Milica Stojanov: O întrebare esențială pe care și-o pune fiecare regizor la abordarea oricărui proiect este întrebarea motivului – de ce exact acest film și de ce exact acum. Dar povestea de viață autentică și neobișnuită a lui Milan Radin, deschide în fapt o arie largă de teme importante care ne îngrijorează și ne afectează profund și în prezent.
Când Dorela, Milan și eu am discutat că ar fi bine să ecranizăm cartea lui Milan, contextul larg era întrebarea migrației globale. Dar în timpul scrierii scenariului și a muncii de teren, filmul a început să dezvăluie straturi noi, înainte de toate, ne-a evidențiat întrebarea cheie: ce este libertatea și care este prețul ei.

Mai mult, în timpul filmărilor despre Milan, fuga lui în căutarea libertății, dar și despre revoluția română care de fapt începe chiar la Timișoara, și în țara nostră se ducea o bătălie pentru libertate, fiind tot așa, lupta unor tineri care se bat pentru o lume mai bună și mai dreaptă.

Filmul urmărește cronologic tonul confesional al cărții Bili smo niko i ništa – od Temišvara do Graca 1989 godine (Am fost nimeni și nimic – de la Timișoara la Graz în 1989), iar povestea o „confirmă“ istoricii și ziariștii care clarifică contextul istoric, dar și personajele autentice din carte – prietenii lui de joacă din cartier pe care-i numim „haiduci”, sau idolii copilăriei Bajaga și Miodrag Belodedici, precum alți oameni care s-au găsit în drumul lui către libertate. Am folosit imagini din arhiva deținută de RT Vojvodina, dar am și filmat scene scurte, reconstituiri descriptive, cu Vladimir Radin, care seamănă inconfundabil cu tatăl său, Milan.
Și într-un final, acest film este o mică dedicație a mea tuturor oamenilor tineri care, și azi, luptă pentru libertate. Curajul lor îmi amintește de ce este important să povestim astfel de povești.

-Cum au decurs filmările?

Dorela Iencea: Filmarea a început în ianuarie și s-a încheiat în noiembrie. Am pornit de la un singur punct, iar povestea s-a extins natural pe măsură ce descopeream noi detalii și mărturii.
Am filmat secvențe autentice la Memorialul Revoluției, în satul natal al fostului fotbalist Miodrag Belodedici, la Liceul Teoretic Dositej Obradović, în cartierul Calea Girocului, la Biserica Albă, la închisoarea din Sremska Mitrovica și la Oravița. Am surprins povești tulburătoare care, chiar și acum, când mă gândesc la ele, mă emoționează profund și îmi amintesc de curajul și suferințele celor care le-au trăit.

-Prima carte și deja ecranizată, v-ați așteptat la așa un success?

Milan Radin: Nu. Sigur că nu. Marea parte a cărții am notat-o în 1991, la 18 ani, să exersez limba germană și să-mi rămână ca o amintire. Azi n-aș fi știut ce bancuri se povesteau în 1989 în închisoare dacă nu puneam toată povestea pe hârtie imediat atunci când îmi era încă totul proaspăt în minte. Nu m-am gândit că va apărea aproape 30 de ani mai târziu cartea. Am fost invitat în 2019 la Graz de Institutul Boltzmann și primăria orașului să le povestesc, ca martor ocular, cum am trecut clandestin două granițe. Le-am spus de notițele mele, și așa a apărut cartea. Dar nu mi-am imaginat atunci că va fi tradusă din germană în croată, sârbă, franceză.
Și nici prin vis nu mi-a trecut ca va fi ecranizată.

-Când v-ați revăzut cu „haiducii“ din Calea Girocului?

MR: „Haiducii” mei sunt împrăștiați prin lume. 90% din populația cartierului nu mai este, foarte mulți au emigrat. Ce tragedie! În America, Germania, Austria, Grecia, Canada, Italia, Israel, Ungaria, Lichtenstein, o fată din gașca noastră trăiește în Thailanda! La lansarea cărții în Paris m-a abordat o doamnă în română, doctor respectat în Franța, nu am recunoscut-o. Am crescut împreună, locuia în blocul imediat de după colț. Ce tragedie! Ne-am întâlnit la Timișoara, după 36 de ani, 17 „haiduci“, de la Ajax, Piața, Bayern și Haiduk. Cândva alergam cu sutele prin cartier… iar acum cresc „cu tupeu” pomii la bara de bătut covoare, poarta noastră de fotbal. Despre copilăria noastră fericită povestesc în cărțile mele. Și în film.

-Vă amintiți unde erați azi, acum 36 de ani, pe 08. Decembrie 1989?

MR: Cum să nu. Ne ascundeam undeva în pădurile din Slovenia, așteptam cu nerăbdare, teamă și excitație noaptea, ca să „atacăm“ granița dintre Republica Socialistă Iugoslavia și Austria.
Ultimul obstacol în drumul spre libertate. Sau spre pușcărie și pierire.

-Un ultim mesaj pentru cei tineri, care încă nu erau nici născuți când Ajax și Haiduk se duelau pe terenul traversat de șinele de tren?

MR: Să nu uite că în 1989 au murit mii de oameni, au murit „haiduci“, ca noi să trăim azi cu toții așa cum trăim, să călătorim când și unde dorim…
Sau dacă vreți în versuri: Ieri încă, copil fără griji, mâine, mândru tiz al unei străzi, copil încă, deja mort ieri.
…

Despre Milan Radin: formal scriitor austriac, timișorean la origine, în 1989, reușește într-un final după două încercări eșuate, prima chiar la 13 ani, și un periplu în închisorile armatei și ale poliției/securității, să fugă din România Socialistă prin Iugoslavia. Termină liceul în Austria, studiază în Franța, Austria, Marea Britanie, Bulgaria și Polonia. Se întoarce în România în 2007 și este timp de zece ani administratorul și directorul general al unei multinaționale germane din
domeniul de retail. Debutează cu o carte in limba germană în 2019 „Wir waren Niemand“, tradusă în mai multe limbi străine, versiunea în limba franceză „Le garçon de l’Avenue de Martyrs“ a fost lansată la Paris în noiembrie 2025. Poliglot, cursiv în șapte limbi.

123...6.983Pagina 1 din 6.983
© Newspaper WordPress Theme by TagDiv