Prin vara anului trecut, la nivelul administrației locale,, a apărut o adevărată „pandemie” (că tot e la modă cuvântul) de renovat trotuarele orașului. Nu era petec de trotuar ce nu era vizat de harnicii edili și de societatea de profil. Totul în orașul acesta era în pericol de a fi… șotronizat cu dale multicolore ca petecele de pe nădragii unui clovn.
Era în preajma alegerilor și trebuia mimat un mare interes pentru bunăstarea pietonilor. Sigur că acei harnici edili nu se gândeau doar la cruțarea tocurilor domnițelor pedestre, ci mai degrabă la sporul de imagine ce urma să le aducă și un plus de sufragii la votări. Elanul patriotico-urbanistic s-a stins la fel ce repede ca o vâlvătaie de paie. Dacă la început ar fi fost în stare să mute munții din loc (din vorbe) de pe șantierele patriotice de la Bumbești -Livezeni, la final totul s-a fâsâit ca orice promisiune electorală.
Dacă e să fim drepți nu chiar toate trotuarele erau vizate de asfaltare, renovare, lustruire și vopsire. Erau atacate doar cele mai centrale ce erau mai ușor de văzut din fuga mașinilor avute la dispoziție de suspuși. Prin cartierele mai mărginașe nu s-a pomenit de o dală de beton schimbată ori de o roabă de pietriș de pe vremea ultimului beilerbeg ori pașă de Timișoara.
S-a spus, cu oarecare îndreptățire, că celebrele patrate de beton bicolor nu ar cadra cu imaginea orașului. Și nu fac decât să strice coerența de stil a centrului. Cam așa este. Dar la vremea respectivă nimeni nu a fost impresionat de amenințarea cu procese în justiție. Nici de existența ori absența vre-unui document ce ar fi trebuit să aprobe o astfel de investiție nu s-a făcut prea mult caz. Nimeni nu putea opri entuziasmul meșterilor de trotuare. Dar așa cum era de așteptat, lehamitea a luat locul hărniciei odată cu scrutinul ce a schimbat administrația.
Acum avem străzi care pe o latură sunt oarecum reparate, fără să vorbim de estetica muncii prestate, iar pe cealaltă latură gropile din trotuar continuă să adune apa de ploaie și să dea bătăi de cap celor ce se încăpățânează să circule pe jos și nu cu limuzinele de căpătat.
Pentru că exemplele sunt la tot pasul și oricine este liber să le admire în voie vom da doar exemplul punctului cel mai central al urbei din fața Catedralei Mitropolitane unde găurile râd ca o gură știrbă de curajul celor ce vor să traverseze ori măcar să circule civilizat.