Statul profund („Deep State”) şi statul paralel

397

La Bucureşti continuă războiul dintre statul de drept românesc, pe de o parte, reprezentat de aleşii poporului, de PSD+ALDE, de administraţiile locale, de jandarmerie şi poliţie, de guvernul condus totuşi de „paralelul”, de presupusul „acoperit” Mihai Tudose, de Parlament şi de două televiziuni de ştiri (Antena 3 şi România TV) şi, pe de altă parte, statul paralel, condus de însuşi preşedintele Klaus Iohannis, şi el votat de popor cum-necum, de generalul Dumitru Dumbravă, maestrul „câmpului tactic”, al dosarelor teleghidate, membru de vază al Binomului, de Laura Codruţa Kövesi, Augustin Lazăr, un vechi „paralel”, de sute de procurori şi judecători cu cheiţă, de ONG-uri care se constituie într-o falangă a intereselor străine în România, de televiziuni (Digi 24, Realitatea TV, B1), de toată media mainstream, precum şi bună parte din site-urile cu profil politic şi din reţelele sociale, stat paralel reprezentat şi de cei vreo 14.000 de lucrători neobosiţi din serviciile secrete (după Rareş Bogdan, bun prieten al lui Eduard Hellvig, directorul SRI), servicii supranumerice, supraponderale şi infernal de bugetivore. Ştiu şi copiii cine va câştiga acest război şi cine sunt corupţii, adevăraţi sau inventaţi, care vor înfunda puşcăriile. Doar nu crede cineva că pot fi arestate Securitatea, DNA, Binomul şi că de mâine vom începe să facem economii semnificative pe seama statului poliţienesc, de drepţi, corupt până în măduva oaselor şi totalmente paralel cu naţiunea română!

Cine urmăreşte şi altceva decât televiziunile de ştiri româneşti, care îi ţin pe pensionari treji până la miezul nopţii cu breaking news-urile, anchetele parlamentare în curs şi dezvăluiri peste dezvăluiri, poate avea satisfacţii intelectuale infinit mai mari. La Washington se întâmplă cam acelaşi lucru: un război pe viaţă şi pe moarte în interiorul lui Deep State. Pe de o parte, CIA, mainstream media, mulţi oameni de afaceri, bancheri, administratori de fonduri de investiţii, Partidul Democrat şi segmente din Partidul Conservator, toţi participanţi la proiectul neoconservator globalist, iar pe de altă parte, agenţiile de intelligence ale Pentagonului (în principal, DIA), NSA, FBI, alţi oameni de afaceri cu interese mai ales în America şi care resping proiectul global neoconservator, considerat primejdios pentru securitatea statului. Din acest război nevăzut sau prea puţin văzut din Deep State, preşedinţia Donald Trump are toate şansele să se încheie înainte de vreme. Decizia fostului consilier pe securitate naţională al preşedintelui Trump, generalul Michael Flynn, fost director al agenţiei de informaţii militare, numit de fostul preşedinte Barack Obama, de a colabora cu comisia de anchetă condusă de Robert Mueller, fost şef FBI (2001–2013), anunţă mari probleme pentru anturajul imediat al preşedintelui (ginerele său, Jared Kushner, şi fiul său cel mare, Donald Trump jr) şi pentru Donald Trump himself. Oare s-au pus americanii să imite războiul româno-român sau, dimpotrivă, războiul din Deep State-ul american se prelungeşte şi la Bucureşti, în noua colonie americană (protectorat, paşalâc…) numită România? De altfel, războiul intern american, de o mare violenţă, se reflectă în multe ţări UE, inclusiv în Franţa profund dezorientată şi în Germania, care îi zgâlţâie serios scaunul lui Merkel, incapabilă să formeze un nou guvern stabil după recentele alegeri. Câteva ţări din Estul Europei, în frunte cu Polonia şi Ungaria, îşi permit să formuleze o strategie proprie, numită Vişegrad.

Gabriel Sandu, fostul ministru al Comunicaţiilor din România condusă de Traian Băsescu, Elena Udrea, Emil Boc, George Maior, Florian Coldea, Laura Codruţa Kövesi, a făcut un denunţ complet, zguduitor adresat procurorului general al SUA, Jeff Sessions, şi peşedintelui SUA, Donald Trump. În denunţ sunt citate ca posibile infractoare şi două mari firme americane, Microsoft-ul lui Bill Gates şi KPMG (mare firmă de audit şi consultanţă, una dintre zisele „the big four”). Sunt citaţi, de asemenea, ca posibili infractori doi ambasadori ai SUA la Bucureşti, Nicholas Taubman şi Mark Gitenstein. Este vorba de o fraudă de peste 400 de milioane de dolari. Care se adaugă la afacerea frauduloasă EADS, cea cu securizarea frontierelor UE, de 1 miliard de euro. Vom vedea cu această ocazie dacă infracţiunile economice făcute de firme şi de oficiali americani în colonii au acelaşi statut cu cele făcute acasă, în metropolă, la centrul imperiului. Probabil că nu. Imperiul (oricare imperiu) există tocmai pentru a aduna bogăţii din provinciile sale (ca Dacia, de exemplu) pentru a le aduce la Roma, la Washington adică. Nici cu Moscova nu a fost altfel de-a lungul unei jumătăţi de veac. Şi la fel a fost cu Austria pentru Transilvania şi Bucovina. Etc.

Din ce în ce mai multe informaţii confirmă că ruşii au fost convinşi de americani că li se pregăteşte un război — de ce nu un atac nuclear surpriză? — şi s-au pus temeinic pe pregătire militară. S-a dat drumul la o teribilă cursă a înarmărilor, cea mult dorită de neoconservatorii americani, care altfel nu se pot finanţa convenabil. Un nou război rece între America şi Rusia, cu sancţiuni economice, cu expulzări de diplomaţi, cu control al mediei din ce în ce mai constrângător, e deja evident pentru toţi observatorii scenei globale. Cât de departe va merge noua cursă a înarmărilor, noul război rece Est-Vest, deocamdată mai mult la nivel de propagandă? În acest moment, orice estimare e hazardată. Chiar şi înarmarea faraonică la care s-a angajat România e doar o foarte mică parte din noul război rece în curs.

Deocamdată, la noi avem aceleaşi figuri deprimante care inundă casele românilor de pe sticla televiziunilor de ştiri: inculţi, provinciali, mediocri vorbitori de română, uneori mitocani, celebri în piaţa sau supermarketul în care-şi fac cumpărăturile. Dar aceste guri vorbitoare „autorizate” s-au radicalizat. S-au radicalizat asemenea islamiştilor din ţările occidentale, care intră cu camioanele în populaţie. Retorii impostori de la Bucureşti execută din ce în ce mai docil, mai simplist şi mai violent ordinele şefilor lor. Presa nu doar s-a împuţinat dramatic, ci a şi sărăcit în idei, informaţii, înţelegere. Demnitari, moderatori şi analişti parcă au intrat la apă, repetă mecanic cam aceleaşi poveşti admise, fără să arunce măcar un ochi peste gardul Bucureştiului. Dincolo de măruntul război româno-român, în lumea mare, mai ales în America şi în Asia, au început demult mari manevre, dar factorii răspunzători de la Bucureşti îşi văd, autist şi slugarnic, de ale lor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.