Constatând că în timp Institul Revoluției Române a devenit o formă fără concretețe de fond ce nu își are rostul în actualul mers al lucrurilor din țara noastră Societatea Timișoara face un nou apel pentru desființarea acestuia. Motivele sunt însumate într-o scrisoare deschisă adresată autorităților române dar și opiniei publice interesate.
Societatea Timișoara, alături de Asociația Revoluționarilor fără privilegii și de Fundația Gheorghe Ursu, a inițiat un demers către Parlamentul României, pentru desființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989 (avându-l ca președinte pe Ion Iliescu și ca director general pe Gelu Voican Voiculescu).
Prin scrisoarea formulată de inițiatori se arată că existența acestei entități nu are nici un temei și că finanțarea ei de la bugetul de stat reprezintă o cheltuială nejustificată și împovărătoare pentru întreaga societate. Un prim pas în sensul desființării Institutului a fost făcut în anul 2019 de Guvernul Orban, prin adoptarea unei ordonanțe de urgență, care a fost respinsă ulterior de parlament. La această solicitare s-au raliat deja mai multe organizații și personalități ale vieții publice din România
„Către:
Anca Dragu, președinte al Senatului,
Ludovic Orban, președinte al Camerei Deputaților, președinte PNL,
Florin Cîțu, prim-ministru al guvernului,
Dan Barna, viceprim-ministru, co-președinte Alianța USR-PLUS,
Kelemen Hunor, viceprim-ministru, președinte UDMR
Vă solicităm finalizarea demersului privind desființarea Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989. Considerăm finanțarea din partea statului a acestui institut nejustificată.
Activitatea institutului a avut un efect minor, partizan și neconvingător în aspecte esențiale ale Revoluției. Reamintim faptul că a fost dată deja o ordonanță de urgență pentru desființarea acestui Institutut (în 30 decembrie 2019, de către guvernul condus de Ludovic Orban), dar majoritatatea PSD din Parlament a respins acea ordonanță.
Președintele României Klaus Iohannis a solicitat Parlamentului reexaminarea legii prin care a fost respinsă ordonanța de urgență, subliniind că instituția ”nu a acționat în vederea atingerii scopului și misiunii pentru care a fost înființată”. Prin Legea 556/2004, cercetătorii IRRD „și-au asumat obligația de a evalua dimensiunea represiunii, în urma căreia au rezultat morți, răniți, arestați, molestați”.
În mod convenabil însă -și simptomatic pentru conivența regimului Iliescu cu fosta Securitate- Institutul înființat de fostul președinte „nu și-a propus să stabilească vinovații pentru săvârșirea de abuzuri și crime”, chiar în cazul când „faptele au fost evidente și clare”, și “descrise ca atare în lucrări și studii”.
Considerăm că este un act de ipocrizie și impostură științifică să pretinzi că studiezi represiunea „în urma căreia au rezultat morți, răniți, arestați, molestați”, să scoți sute de „lucrări și studii” despre fapte evidente care au produs moartea a peste o mie de români, fără să numești, măcar instituțional, pe autorii crimelor. Concret, deși în virtutea probelor adunate, au confirmat în mod repetat existența teroriștilor de după 22 decembrie, lucrările IRRD au evitat cu asiduitate să-i identifice pe aceștia. Chiar dacă probele le dovedeau cu prisosință existența!
La 31 de ani de la momentul definitoriu al curajului său, poporul român a rămas cu tragica întrebare, devenită aproape retorică prin repetiție, „Cine a tras în noi după 22?”. Este o nedreptate profundă pentru memoria eroilor care ne-au redat și apărat libertatea în decembrie 1989. Este dureroasă pentru urmașii acestora, pentru răniții rămași în carucioare de invalizi, pentru memoria colectivă și pentru imaginea noastră ca popor.
Această sarcină ar fi potrivit să revină instituției abilitate în acest sens care este, conform legii, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului. IICCMER are „in centrul tuturor demersurilor” sale, „victimele și efortul permanent pentru identificarea celor ce se fac vinovați pentru crimele și abuzurile comise”.
Este oare necesar să subliniem că abuzurile și crimele comise la Revoluție au fost ultima și cea mai sângeroasă crimă a comunismului și a dictatorului Nicolae Ceaușescu, prin aparatul său represiv?
Semnatari:
Asociația Revoluționarilor fără privilegii,
– Radu Filipescu – președinte
– Ion Caramitru – vicepreședinte
Fundația Gheorghe Ursu
– Gabriel Andreescu – președinte
– Andrei Ursu – membru CA
Societatea Timișoara
– Florian Răzvan-Mihalcea – președinte
Dan Voinea – fost procuror general
Asociaţia umanitară pentru protejarea şi sprijinirea invalizilor, răniţilor şi urmaşilor celor căzuţi în timpul Revoluţiei din decembrie 1989 – Dolj
– Costinel Venus Mirea – președinte
Membri GDS
– Andrei Cornea
– Mihai Șora
– Radu Vancu
– Rodica Culcer
– Sorin Ionita
– Vlad Zografi
– Daniel Cristea Enache
– Madalin Hodor
– Sorin Alexandrescu
– Smaranda Vultur
– Magda Carneci
– Emil Ionescu
– Andrei Oișteanu
– Brîndușa Armanca
– Ștefan Vianu
– Alin Teodorescu
Lista rămane deschisă…