Actuala campanie electorală pentru desfășurarea alegerilor locale — ce urmează să se consume, și în Timișoara, la 9 iunie 2024 — mi-a dat și continuă să-mi dea senzația unei amiciții politice între Primarul Dominic Samuel Fritz și Partidul Social-Democrat.

Această din urmă formațiune politică a înțeles de mult că sunt șanse foarte mari ca dl Fritz să obțină un nou mandat de Primar al Municipiului Timișoara. La rândul său, domnul Fritz a priceput că, cel mai probabil, în viitorul consiliu local al acestui oraș, numărul de consilieri USR va fi mai mic decât cel de astăzi și că, pentru a putea „guverna”, un viitor primar userist va avea nevoie de sprijinul social-democraților timișoreni. Și a mai înțeles dl Fritz că, după alegerile locale de peste câteva zile, există riscul ca niciun viceprimar să nu mai fie userist. Cel mai probabil, unul va fi social-democrat, iar al doilea, liberal, dat fiind faptul că viceprimarii sunt aleși de consiliul local, cu majoritatea absolută a membrilor acestui consiliu, majoritate de care micro-Alianța Dreapta Unită și, cu atât mai puțin, USR-ul nu va mai dispune în noul consiliu de după 9 iunie.

Așa că, pentru liniștea tuturor, astăzi, dl Fritz trebuie să-i menajeze pe social-democrații timișoreni, iar aceștia, la rândul lor, să lase deschisă ușa discuțiilor politice serioase cu cel ce pare a fi preferatul majorității electoratului local.

Veșmântul social-democrat pe care dl Fritz este nevoit să și-l potrivească peste pantalonii mult prea scurți și peste cămășuța mult prea strâmtă, pe care i le poate dărui mult prea scunda Alianță Dreapta Unită, îi va fi extrem de util în contextul în care, tot după alegerile din 9 iunie, sunt șanse foarte mari ca președinția viitorului Consiliul Județean Timiș să fie preluată de liderul pesedist Alfred Simonis. Or, este suficient să citim Legea nr. 273/2006 a finanțelor publice locale, pentru a înțelege de ce dl Fritz are nevoie de prietenia politică a dlui Simonis: dincolo de taxele, impozitele, chiriile, redevențele și tarifele locale, alocațiile bugetare venite de la nivel național, inclusiv fondurile europene, care nu pot fi accesate decât de guvernele statelor membre, nu și de administrațiile locale din aceste state, dar care sunt absolut necesare supraviețuirii — și, desigur, dezvoltării!!! — unui oraș de talia Municipiului Timișoara, depind de viziunea președintelui consiliului județean și de cea a majorității politice constituite la nivelul acestui din urmă consiliu.

Care majoritate, în cazul viitorului Consiliu Județean Timiș, va fi, cel mai probabil, social-democrat-liberală. Adăugați la această esențială împrejurare și faptul că, după alegerile parlamentare generale din toamna acestui an, viitoarea guvernare va fi asigurată tot de tandemul PSD-PNL, astfel că, pentru dl Fritz, lucrurile sunt cât se poate de clare. Dacă nu vrea să mimeze că face administrație locală, în cazul în care va dobândi un nou mandat de Primar al Municipiului Timișoara, dl Fritz trebuie să fie social-democrat.

Nu cu inima, ci cu mintea. Nici căsătoriile nu se fac toate din dragoste, iar useristul Dominic Samuel Fritz știe foarte bine acest lucru. În ultimii ani, el s-a aliat fie cu liberalii, fie cu pluseriștii, fie cu udemeriștii, iar, mai nou, cu cei din Mișcarea Populară și din Forța Dreptei. Cununia cu social-democrații îl prinde pregătit. Știe măcar cum se iubește din punct de vedere politic. Cu creierul, niciodată cu sufletul. Pentru că dacă un mariaj politic nu este pragmatic, el este ridicol.

Sunt încredințat de faptul că cititorii mei vor înțelege ceea ce am intenționat să spun scriind rândurile de mai sus. Până la urmă, ceea ce doresc acestui oraș este să iasă din marasmul în care s-a scufundat în ultimii ani. Nu vreau și nici nu sunt interesat să-l critic pe dl Fritz.

Nu candidez pentru nicio demnitate locală și nu îi fac niciun fel de concurență politică. Dar câteva lucruri sunt vizibile pentru mulți dintre concetățenii mei:

(i) gunoiul citadin a devenit sufocant;

(ii) parcurile au o înfățișare sumbră;

(iii) lupta împotriva micii antreprize locale a devenit obsesivă pentru actualul edil;

(iv) piețele agro-alimentare au devenit inamicul public al actualei administrații locale;

(v) multe din acțiunile actualului primar al acestui oraș au un evident caracter politicianist (demolări ostentative de garduri; lucrări publice începute în grabă și în număr mare; declarații belicoase la adresa partenerilor contractuali, cu care, până în campania electorală, s-a înțeles foarte bine; închideri și demolări grabnice de piețe, lupta absurdă cu „șmecherii lui Robu”, care sunt mai răi decât „șmecherii noștri” ș.a.m.d).

Privind la modul în care dl Fritz face administrație locală, pot afirma, cu mâna pe inimă, că acesta s-a adaptat perfect „realităților mioritice”.

În esență, nu este nicio diferență între prestațiile edilitare ale actualului Primar al Municipiului Timișoara și cele ale oricărui alt primar pesedist sau penelist din această țară. Așa că îmbrățișarea social-democrată de care dl Fritz trebuie să se lase sedus nu-i va aduce acestuia niciun fel de vătămare.

Dintr-o perspectivă strict politică, sistemul imunitar al useristului Dominic Samuel Fritz este pregătit să-l treacă pe posesorul său și printr-o astfel de maladie, căreia — nu am nicio îndoială! — îi va supraviețui cu succes. Nu de alta, dar nimeni — iar eu cu atât mai puțin! — nu-i dorește domnului Fritz să-și încheie fulminanta carieră politică în anul 2028.

Abia atunci, cu cetățenia română între timp dobândită, actualul Primar al Municipiului Timișoara va fi pregătit să urce la etajul politicii mari, aceea care se face pe malurile urât cimentate ale Dâmboviței.