Dragă Liviu,
Deşi nu ne-am văzut de multă vreme, de pe când mergeam prin sat cu colinda, câte ceva mai ştii despre mine. Material mă descurc, am un apartament, 3 camere, decomandate, nu am conflicte cu nimeni, am fost preşedinte de bloc, mă comport echilibrat dar ceva totuşi s-a petrecut, aş zice straniu, ciudat şi anume de câţiva ani am căzut în patima scrisului. Cu orice risc, mă refer la posibile reacţii din partea ta, îţi trimit câteva rânduri elaborate chiar astăzi, la câteva ore după ce-am luat prânzul şi a doua tranşă de medicamente.
„O frunză a căzut pe Universitate… Mâine-poimâine, dat fiind că-ncepe toamna, vor mai cădea şi altele… Portarul Universităţii, pe care-l cunosc destul de bine, mi-a spus că toţi profesorii privesc cu drag cum cad frunzele pe Universitate… Portarul-pentru a mai reveni puţin la el-mi-a spus că şi soţia lui priveşte căderea frunzelor pe Universitate. Şi desenează acasă ba un colţ al marii clădiri, ba un altul, pe care frunzele cad, cad la nesfârşit…”
Ei, Liviule, ce zici tu până aici? Acum o să-ţi dau finalul fragmentului. Să fii atent, să citeşti rând cu rând…
„Dar mă opresc din scris, căci lumea aleargă, aleargă pe străzi…O lume cochetă, impecabilă vestimentar. Unde s-or fi ducând, cu mic, cu mare atâţia poporeni?…Clipele dintâi… Un splendid amurg… Din vorbă în vorbă, înţeleg. E spectacolul unic al începutului de toamnă… al fiecărui început… Cad frunze peste rectori, prodecani, conferenţiari, peste studenţi… cad frunze, mari ca nişte inimi, pe biblioteci… pe Universitate…”
Dragă Mircea,
Ieri, înainte de prânz, am primit rândurile tale. Tocmai ieşeam dintr-o şedinţă lărgită cu liderii din judeţe, când poştaşul Parlamentului mi-a spus… „Domnule Preşedinte, cineva vă caută la modul clasic, adică şi-a pus gândurile în acest plic”… Măi, omule, zice Liviu, câte nu s-au întâmplat de la despărţirea noastră… În ce mă priveşte, după liceu (liceul C.F.R., secţia reparat vagoane), m-am înscris pe bază de dosar la Politehnică. Ca subinginer n-am lucrat nici o zi, căci căzând tovarăşul Nicolae, mi s-a ivit ocazia să intru în politică. Conştiincios, în mijlocul acelor lupte am urcat uşurel treaptă cu treaptă. Acum, ţine-te bine, sunt preşedintele celui mai puternic partid din ţară, tocmai am câştigat alegerile şi-am format guvernul. Să vezi ce oameni tineri, minunaţi am strâns laolaltă. Funcţionăm după principul „Toţi pentru unul, unul pentru toţi”. În fapt am reuşit să formăm un colectiv fără fumuri, aroganţe, mici culturi ale personalităţii. Aş zice că acum, după 27 de ani, e un moment zero de la care trebuie pornit. Tot ceea ce vom face e pentru români. Autostrăzi, trenuri rapide, salarii, pensii decente, educaţie, sănătate, siguranţă pe străzi, justiţie. Pentru români. Vrem să eliminăm minciuna, superficialitatea, câştigul fără muncă, frauda, măi prietene. Cu un cuvânt, dorim să creem acum ceeace s-a încercat mai înainte şi nu s-a reuşit… „omul de tip nou”. Dar pentru asta ne trebuie un P.I.B mai mare, un control benefic asupra societăţii şi, neapărat şi scriitori care să ilustreze în paginile lor ce vom face noi. Realist, direct, să meargă la inima cititorilor. Şi, acum, dragul meu, ajung şi la tine. E frumos ce mi-ai trimis, chiar trist, cu profunzime, dar mesajul e demobilizator, pune pe butuci toate eforturile noastre. Ce fel de profesori pot fi aceia care în loc să predea la catedră, să cerceteze, se uită cum cad frunzele din pomi, indiferent unde, fie şi la Universitate? Măcar de le-ar strânge. Am avea noi ce să facem cu portari care în loc să supravegheze, să scotocească, se uită tot după frunze?… cu soţiile lor care mai şi desenază fenomenul?… Ai mai spus apoi, că la frunzele astea care cad se uită „cu mic, cu mare, atâţia poporeni”… Oare suntem o naţie care se uită după frunze?… Dacă-i aşa, atunci de unde P.I.B., bani de salarii, de pensii, de autostrăzi?…
Dragă prietene, nu te supăra pe mine pentru vorbele acestea. Cugetă, ai mobilul meu, încă odată cugetă şi vino cu noi ca să scrie şi condeiul tău despre tot ce vom face, despre acest nou om minunat pe care vrem să-l creem.
Te aştept, Liviu.