Avem în Palatul Parlamentului (sau Casa Poporului cum o mai ştiu cei care au prins şi perioada de dinainte de 1989, dar care pare că acum nu mai are nici o legătură cu poporul) 465 de persoane care, teoretic, ar trebui să ne reprezinte. Nu ştiu câţi dintre noi se simt însă într-adevăr reprezentaţi şi au votat în consecinţă. Alegerile au ajuns un fel de licitaţie. Cine dă mai mult câştigă. Iar alegătorul se simte ca după o tranzacţie făcută la colţul străzii, cu schimbătorul de valută care dă mai mult, dar când ajunge acasă se vede înşelat, cu un teanc de hârtii în locul banilor promişi.
Eu, personal, şi nu cred că sunt singurul, nu mă mai simt reprezentat nici de stânga, nici de dreapta politică. Şi probabil la fel gândesc mulţi dintre cei care nu se duc la vot, pentru că nu se regăsesc în clasa politică actuală, dar ies în stradă atunci când politicienii depăşesc măsura.
Am auzit în ultimele zile luări de poziţie dintre cele mai diverse, iar unele de-a dreptul aberante. Nu cred nici în teza loviturii de stat planificată de cine ştie ce forţe oculte, aşa cum nu cred nici că alegerile anticipate ar fi o soluţie sau ar schimba ceva în societate.
Însă cred că este necesară o schimbare a clasei politice, care pare că se îndepărtează tot mai mult de cetăţeanul obişnuit. Cetăţean care vede că Guvernul pune în practică ceea ce i se dictează. Iar ceea ce i se dictează nu vine în urma unor dezbateri în Parlament. Cetăţean care vede că opoziţia, în totală degringoladă, vine cu un discurs ipocrit şi oportunist, cerând alegeri anticipate în speranţa că va câştiga ceva procente în plus. Iar societatea s-a antagonizat la un nivel nemaiîntâlnit.
O viaţă şi ordine politică total dată peste cap, în care Puterea e reprezentată de un singur om care vrea să ţină în mână şi Parlamentul, şi Guvernul, să-i impună şi preşedintelui ce să facă şi care ar vrea să nu mai fie deranjat nici de justiţie. Opoziţia, pe de altă parte, nu reuşeşte să articuleze nimic coerent, astfel că rolul ei a fost preluat de preşedinte, care ar trebui să fie un mediator apolitic. Iar politica, pe de altă parte, pare să nu se mai facă în Parlament, ci în laboratoarele secrete ale cine ştie căror servicii. Dacă aşa stau lucrurile, poate că ar trebui schimbată legea electorală, iar la următoarele alegeri să nu mai votăm partide politice, ci servicii.
În ceea ce-l priveşte pe premierul Grindeanu, trebuie să recunosc că sunt dezamăgit de felul în care s-a lăsat antrenat în tot acest joc. Sincer, mi-aş fi dorit ca primul premier bănăţean al României să aibă o prestaţie mai bună, să performeze în funcţie. Şi chiar cred că poate ar fi avut-o dacă ar fi fost lăsat să-şi facă treaba. Dar, până la urmă, pentru a avea un cuvânt de spus în politica mare e nevoie să fii un lider adevărat. Iar Banatul nu a dat în ultima vreme lideri politici la nivel înalt.
Oricum, toate frământările din ultima perioadă arată că societatea e decisă să-şi ia soarta în mâini. A dat jos Guvernul Ponta, le-a dat politicienilor răgazul să se reformeze în perioada „tehnocrată”, apoi le-a dat o nouă şansă în decembrie, la alegeri. Se pare însă că mesajul nu a fost înţeles. Se naşte însă o întrebare. Dacă politicienii nu-i mai reprezintă pe alegători, dacă e nevoie de „stradă” pentru a stopa derapajele, atunci care mai rolul Parlamentului?