Săptămâna trecută, viața politică românească a fost tulburată de o scrisoare deschisă în care pe care o persoană cu greutate în SUA, pe nume Rudolph Giuliani, se declara îngrijorat foaaaaarteee de starea Justiției din România. Vă reamintesc, corul pesediștilor a ieșit imediat la rampă și a strigat că Justiția din România trebuie pusă la punct de vreme ce s-a sesizat și „avocatul lui Trump”.
Vreme de vreo câteva ore, opoziția a fost ușor groggy, asemenea unui boxer care a încasat un pumn violent tocmai de la arbitru. Uluirea a fost mare deși toată lumea știa că fostul primar al New Yorkului nu e deloc genul unui ins gata să se lase impresionat până la lacrimi și, mai ales, să se lase impresionat pe gratis. Nuuuuu, dl Giuliani este un lobbyst tot mai jalnic despre care au scris cu tristețe oameni de primă mână ai politicii americane între care îl amintesc aici pe Francis Fukuyama.
Așadar, PSD-ul s-a făcut, mai întâi, că scrisoarea lui Giuliani e un fel de manea de dragul lui Dragnea și că acest text de inimă albastră ar veni, cumva și din partea guvernului american. Înțelegeți: omul e avocatul lui Trump, așa că mă înțelegi. Nu numai că nu a fost o poziție oficială — așa cum a tranșat, de îndată, Ambasada SUA —, dar Rudi, pentru prieteni, și-a luat-o vârtos din partea întregii prese americane. Care a constata că limitele morale ale unui lobbyst au fost cu mult depășite. Presa românească a tratat cu emotivitatea-i caracteristică episodul fără însă a lămuri ce vrea să zică acest fenomen tipic american. Da, din păcate, în România, nu se cunoaște prea bine ce înseamnă lobby, așa că încerc să vă lămuresc în rândurile de față.
Conform dicționarelor, lobby înseamnă un grup de persoane care influenţează, din afară, hotărârile unui parlament prin diferite mijloace de presiune sau persuasiune. Asta în sens mordern, generic. În sensul propriu al cuvântului, „lobby” înseamnă „hol”. Acesta ne arată mai clar că este vorba despre o influență din afară, din hol, din vestibul.
Activitatea de lobby este bine definită în SUA, în vreme ce, în Europa, nu există oficial așa ceva. Dacă unii dintre dumneavoastră au spus deja în gând că lobby-ul ar fi trafic de influență, nu prea aveți dreptate. Asta fiindcă acțiunile de lobby sunt, în primul rând, publice și, mai ales, legitime. Prin caracter public înțeleg faptul că firmele și grupurile ce fac lobby sunt cunoscute, că pozițiile lor sunt publice, la vedere, iar bugetul și toate cheltuielile ce derivă din asemenea acțiuni sunt, de asemenea, publice.
Ca să înțelegem mai bine ce înseamnă o campanie de lobby, să ne imaginăm că o firmă de lobby din Timișoara este angajată de chiriașii ce locuiesc în centrul pietonal al orașului pentru a se construi o parcare. Dar acțiunea înseamnă o campanie de lobby doar în cazul în care Primăria nu a prevăzut așa ceva și o parte a comunității se simte nedreptățită. Drept urmare, în campania de lobby, vor apărea în presă diverse materiale pe aceasă temă sau interviuri cu personalități marcante care sunt de aceeași părere, se va discuta cu diverși consilieri care nu agreează ideea.
După cum vă puței ușor da seama, asta costă ceva bani.