România pe care nimeni nu mai are chef s-o conducă

294

În clipa de față, România este o țară pe care niciun partid nu ar vrea s-o conducă. Probabil că acest gând l-au avut doar cei care, în 1986, au fost desemnați să se ocupe de ceea ce a mai rămas din orășelul ucrainian Cernobîl.

Da, o asemenea terifiantă imagine îmi vine în minte în clipa în care vine vorba despre pierderea majorității de către PSD și despre ceea ce, în logica instituțională, se poate petrece. Sau este de așteptat să se petreacă. Nu voi intra în detalii de drept constituțional și nici nu voi încerca să ghicesc o viitoare configurație guvernamentală fiindcă, pentru a face speculații în legătură cu un subiect ce privește viața politică românească, e nevoie de minimum două-trei repere. Adică două-trei persoane, situații, comportamente care să nu se modifice pentru o minimă perioadă. Or, iată, fostul ministru de Externe și protejat al lui Tăriceanu, Teodor Meleșcanu, tocmai ce a trădat cu o nonșalanță ce îl așază definitiv în Panteonul Iudelor nemernice. Iar alături de Meleșcanu se află, începând de marți, și alți membri ALDE care fie sunt nemulțumiți fiindcă au plecat din Măcelărie, fie fiindcă liderul lor a ales să se alieze cu Ponta. Nu e exclus ca și Varujan Vosganian să îl lase singur pe Tăriceanu câtă vreme, să nu uităm, mirul cel mai eficient împotriva cercetării penale tot la PSD stă!

La fel se prezintă și situația în PSD. O parte dintre lideri ar dori să profite de contextul ăsta nefericit pentru a se retrage de la guvernare exact așa cum a făcu Victor Ponta, în 2015, după nenorocirea de la Colectiv. O retragere folositoare la maximum pentru PSD care, după ce a fost partidul cel mai scuipat de opinia publică, a obținut 46 de procente la alegerile din 2016. Tactica însă nu mai poate funcționa fiindcă perioada Liviu Dragnea a produs nu doar dezastre economice sau legislative, ci, mai ales, crime împotriva poporului român. Cum ar fi reprimarea demonstrațiilor din 10 august 2018. Iar primii care nu ar intra în capcana unei asemenea dezertări ar fi cei din USR-PLUS, Dacian Cioloș fiind cel care a plătit naivitatea de a guverna cu un parlament pesedist și cu secretarii de stat ai aceluiași partid. Iată de ce e ușor de înțeles de ce liderii USR-PLUS refuză să vină la guvernare până la noi alegeri. Adică până la alegerile anticipate, spun ei.

Cel mai rău plasați sunt însă liberalii. Ei știu foarte bine că împrumuturile masive pentru plata salariilor și a pensiilor vor fi primele decontate. Ei știu că bulgărele acesta al împrumuturilor pentru consum va trebui oprit în primele zile. Fiindcă, altfel, dezastrul va fi de neoprit. Or, la un posibil vot în parlament pe un asemenea subiect, liberalii riscă să rămână, ca proștii, în ofsaid. Asta fiindcă nu este exclus ca și UDMR-ul, și PMP-ul, și minoritățile să nu voteze o asemenea chestiune sensibilă! Evident, ei știind foarte bine că participă la dezastru.

Mai mult, Ponta flutură de câteva zile niște condiții în legătură cu votarea moțiunii de cenzură: prezentarea de către PNL a unui program economic. Or, într-un moment electoral pentru Iohannis, să vii în fața națiunii cu un program cu reduceri de personal în sectorul de stat, să vorbești despre măsuri de criză, ar fi un gest sinucigaș. Ceea ce mă face să cred că nici președintele nu vrea să plece Viorica Dăncilă.
Poate ia cineva România în leasing!

LĂSAȚI UN MESAJ