Inaugurat cu alai, în 20 decembrie 2019, de președintele de atunci al Consiliului Județean Caraș-Severin, pesedistul Silviu Hurduzeu, și de primarul PSD de la Moldova Nouă, Adrian Torma, bacul Baziaș 4 era prezentat ca o speranță a turismului de pe Clisura Dunării.

Comisia Europeană a alimentat speranța cu peste două milioane de euro, la care s-au adăugat peste 200.000 euro de la Guvernul României și 100.000 euro plătiți de partea sârbă. Speranțele s-au înecat în apele Dunării din cauza managementului prost și a lipsei de perspectivă.

„Există riscul să dăm ceva din bani înapoi”, a declarat pentru Romeo Dunca, președintele actual al CJ Caraș-Severin. Liberalul a moștenit ditamai problema cu un feribot tras la mal, care nu poate îndeplini indicatorii asumați în proiect.

Cu un bac nu se face primăvară

Contractul de finanțare pentru proiectul transfrontalier „Punct de trecere a Dunării cu bacul între Moldova-Nouă și Golubac”, finanțat din Programul IPA de cooperare între România și Serbia, Axa 1.1, a fost semnat în 2013, pentru construirea unui feribot care să transporte pasageri și autoturisme între cele două țări.

Timp de trei ani, CJ Caraș-Severin s-a opintit să găsească un constructor. După mai multe licitații eșuate și refacerea proiectului tehnic, în 2016 a fost recepționat feribotul Baziaș 4, construit pe șantierul naval Orșova. Proiectul includea și pontoanele de acostare Baziaș 2 și Baziaș 3. A mai durat trei ani până la înființarea punctului de trecere, cu aprobări și autorizări.

O hotărâre de guvern din august 2019 a definitivat situația prin deschiderea punctului internaţional de trecere a frontierei de stat româno-sârbe pentru pasageri și transportul de mărfuri cu vehicule a căror masă totală maximă autorizată nu depășește 3,5 tone, în regim de bac și pietonal, între localitățile Moldova Nouă (România) și Golubac (Republica Serbia), și a punctului vamal.

Se preconiza, astfel, un impact economic și social major „pentru dezvoltarea economiei productive şi comerciale, pentru promovarea turismului, pentru facilitarea accesului la infrastructura de transport în zona transfrontalieră, cât şi pentru înlesnirea mobilităţii bunurilor şi persoanelor”.

Feribotul, cu o capacitate de 40–50 de călători și 20 de mașini, a făcut prima cursă la începutul anului 2020. Tarifele, 10 lei pentru copii, 20 de lei pentru un adult și maximum 120 lei pentru o mașină cu marfă au fost stabilite pentru a încuraja turismul. Contractul de finanțare prevede un număr obligatoriu de treceri cu feribotul în fiecare an, atât pentru partea română, cât și pentru partea sârbă.

Bani au fost, pricepere nu

Pentru operarea bacului Baziaș 4 a fost angajată firma Eoliana SRL. Având ca acționar unic CJ Caraș-Severin și, ulterior, ca asociat municipalitatea Moldova Nouă, firma administrată de Adriana Bărbulescu a înghițit banii, a făcut datorii și a ajuns în pragul falimentului. În decembrie 2021 s-a votat în consiliu, după dezbateri fierbinți, intrarea în insolvență a firmei.

Consilierii județeni au găsit un subiect bun de folosit ca măciucă politică, arătând către foștii șefi sau către actualii, după cum le dictează interesele politice. În vreme ce sârbii reușesc să folosească feribotul în scop turistic, fiindcă au dezvoltat, anterior, pe malul Dunării, mai multe obiective atractive, românii sunt în dificultate.

„Nici dacă am face zilnic zeci de treceri, tot nu am reuși să ajungem la numărul cerut de contract. Vom cere o corecție, să vedem dacă se aprobă”, a mai spus Romeo Dunca.

Contractul cu Eoliana SRL a fost reziliat, mari speranțe de recuperare a celor 300.000 lei datorie către CJ Caraș-Severin nu sunt, deci se trec la pierderi colaterale. Bacul Baziaș 4, aflat în conservare, a intrat în procedură de licitație pentru un alt operator de transport. După eșec, nu se înghesuie nimeni.

Unii consilieri județeni dau vina pe președintele Dunca fiindcă nu a luat măsuri mai dure, alții arată cu degetul spre firma care nu a știut să se organizeze astfel încât să găsească turiști, alții zic că, de la început, contractul de finanțare europeană a fost prost făcut. Este un business păgubos, crede liderul verzilor cărășeni, fiindcă transportul de mărfuri nu a fost inclus ca principal obiectiv.

„Am băgat niște bani europeni, acum închidem?! După un an de mandat cred că nu înțelegeți rolul dv. Rolul dv. și al nostru, implicit, este să dezvoltăm județul ăsta. Cum putem să închidem fără să știm ce și care e pasul următor”, îi reproșa consilierul PSD, Ioan Crina, citat de Expres de Banat, președintelui actual, într-o ședință plină de invective.

Dezvoltarea turismului în Caraș-Severin, socotită singura șansă după ce Reșița a fost dezindustrializată, minele s-au închis iar orașele mici s-au golit de locuitori, a făcut pași timizi în 33 de ani de democrație. Romeo Dunca și-a axat campania în alegerile din 2020 pe ideea dezvoltării Banatului Montan cu strategii turistice.

Contrabandă, dinastii și bani europeni pe Clisură

Bacul Baziaș 4 nu este singurul mijloc de transport pasageri din zonă. Baziaș 1, un cataraman cu o capacitate de 50 de călători, a fost achiziționat într-un alt proiect european, de un milion de euro, care preconiza acum zece ani construirea unui port dunărean la Pojejena, cu zonă de agrement și plajă pentru turiști. Baziaș 1 urma să efectueze curse între comuna Pojejena și localitatea Kladovo de pe malul sârbesc.

Proiectul a ajuns la DNA după o sesizare a OLAF, precum și în fața instanței, pentru o fraudă masivă realizată de Omer Radovancovici, fost primar al Pojejenei, arhitectul-șef al Consiliului Județean Caraș-Severin și constructorul navei.

Deși este o comună oarecare de pe Clisura Dunării, Pojejena a devenit cunoscută pentru actele de contrabandă avându-l cap pe fostul primar Omer Radovancovici, care a făcut cinci ani de închisoare căzând pe interceptări în dialoguri de afaceri cu politicienii vremii.

Primăria din Pojejena a devenit dinastică. Soția lui Radovancovici, Mira, a preluat cârma primăriei schimbând partidul ori de câte ori a fost nevoie. Fondurile europene au curs către comună, dar și în buzunarele familiei, care și-a făcut o fermă piscicolă, o pensiune și și-a achiziționat un vapor. Anul trecut, Omer Radovancovici a cerut reabilitarea prin justiție, la Tribunalul Covasna.

La fel s-a întâmplat și în satul vecin, Socol, unde primarul Valentin Ghiță, a fost arestat pentru fraudă cu fonduri Sapard. Soția sa i-a luat locul la primărie. Cele două primărițe sunt, de altfel, surori.

Fondurile europene au îmbogățit câteva familii pe Clisura Dunării, dar comunitatea nu a avut de profitat. PNRR oferă acum oportunități importante pentru dezvoltarea turismului, dar, fără strategii raționale, fezabile și fără administrare corectă, banii se cheltuie degeaba. Feribotul Baziaș 4 spune această poveste.