Ultima zi de Bookfest a adus pe rampă nişte „Scriitori la poliţie”, într-un volum coordonat de un „colonel” sub acoperire, Robert Şerban.
Vinovatul aceste cărţi se face însuşi Robert Şerban, care a tulburat apele şi a incitat spiritele, aducând în faţa mulţimii o masă de oameni, pe care i-a pus să dea cu „subsemnatul”: Viorel Marineasa, Marcel Tolcea, Daniela Raţiu, Alexandru Potcoavă, Octav Munteanu, Florin Iaru, ş.a.
Ideea cărţii a pornit de la o postare pe Facebook a poetului şi prozatorului Radu Vancu, acesta trăind o adevărată hierofanie la întâlnirea cu poliţia. Fiecare autor al acestei cărţi a povestit câte o întâmplare, mai veche sau mai nouă, la contactul direct sau indirect pe care l-a avut cu poliţia.
Cartea este o culegere inedită şi savuroasă de scurte povestiri, o carte ce e „ca un chef din romanele lui Preda, fiindcă cele mai bune chefuri sunt cele nepregătite, nearanjate, pe nepusă masă, unde se întâlnesc prietenii şi fiecare aduce câte ceva”, spune Robert Şerban, care a povestit o întâmplare cu Nichita Stănescu, petrecută la Timişoara, înainte de 1989.
“Nichita a fost invitat pe la începutul anilor 1970 de către prietenii lui, „scriitorii timişoreni”, să vină la Timişoara, să facă o lansare de carte. A venit cu trenul, a coborât în gară la Timişoara, aşteptându-se să fie aşteptat de prieteni, dar peronul pustiu, nimeni. Atunci spre el se îndreaptă un miliţian, care i-a cerut buletinul. Nichita Stănescu, avea în buletin 100 de mărci şi cum în acele timpuri era interzis să deţii valută, Nichita a spus că nu are buletinul la el. Atunci miliţianul i-a cerut să îl urmeze la comandantul poliţiei. Ajungând la comandant, Nichita era broboane de apă, gândindu-se că va fi perchiziţionat şi i se va găsi valuta, va fi arestat, şi-a făcut tot felul de gânduri despre ce i s-ar putea întâmpla.
Pe comandatul miliţiei îl chema Tamaş şi era un mare iubitor de poezie, iar când secretara a deschis uşa toţi prietenii lui Nichita erau înăuntru şi îl aşteptau, iar unul din ei a spus „Bre Nichita, am făcut şi noi o glumă, împreună cu comandantul poliţiei Tamaş. Atunci Nichita, prinzându-se de glumă a spus: Pentru Tamaş, aresta-m-aş”.
Poveştile din carte sunt halucinante, unele chiar mai adevărate, altele probabil mai picante sau mai serioase, altele şi cu ceva ficţiune. E o carte de antropologie poliţienească, miliţienească, culturală.
