Oare „la vita è bella” sau doar așa e văzută de Alina Mazilu?

143

Într-o lume grăbită, ce nu mai citește aproape deloc, din noianul de tipăritură ce apare pe tarabele librăriilor, o carte de poezie poate fi în același timp ceva banal dar totodată ar putea fi și bobul de cleștar perfect.
Editura Diacritic a dat din nou o lovitură de imagine și a dat gir unui volum de poezie ce s-a dovedit a fi aproape de perfecțiune. Așa cum spune conducătorul editurii, semnele diacritice sunt atât de mici încât mai nimeni nu le mai folosește dar cum să scrii poezie bună fără aceste mici semne atât de necesare. Diacriticele nu sunt deloc boeme, ca editura, ci foarte serioase.
La „Două Bufnițe” a fost locul ideal de a lansa, în glumă și cu râsete multe, o carte eveniment.
Dacă pe ultima pagină sunt referințe critice de la cel mai în vogă dramaturg român de peste hotare, Matei Vișniec, plus cel ce mănâncă teatru pe pâine și știe totul despre scenă, George Banu, dar și cel mai intransigent critic al scrisului bănățean, profesorul Cornel Ungureanu, nu poate fi o carte oarecare. Superlativele nu se termină aici. Redactorul de carte este scriitoarea Daniela Șilindean iar ilustrațiile aparțin artistului și criticului de artă Gabriel Kelemen. Autoarea volumului, ce ar putea deveni best-seller, a fost mult îndemnată să termine acestă lucrare. Și-a amânat lansările de carte. Dar a meritat. Alina Mazilu nu a pierdut timpul. Ultima poezie din carte a fost scrisă în luna august iar în septembrie volumul deja a luat un premiu literar. E cel mai rapid succes pentru poezie. Caz unic pentru o producție editorială unde premiile vin de regulă după un an sau mai mult.
Cine citește doar titlul „la vita è bella” cu greu poate să-și imagineze cine este personajul principal. Cartea este dedicată festivalului de teatru de la Sibiu la care a trudit de multe ori Alina Mazilu.
„… este o poezie șocantă. Un creator care pune în valoare o formulă creativă legată de raportul între – a fi, a nu fi -… Alina Mazilu se află pe cealaltă parte a cumpenei printr-un fel de a fi în paradigma a lui a nu fi. Acest a nu fi este trăit de un scriitor care își amână de foarte multe ori ieșirea în lume… Sunt foarte multe personaje care apar. Personaje pe care le întâlnim la Joyce sau la Kafka, pe care le ținem minte fiindcă sunt din marea istorie a literaturii. (Autoarea) se întâlnește cu ele în anumite situații care pun în valoare acestă paradigmă a lui a nu fi. Există în acțiunea scriitoricească a Alinei Mazilu un personaj de o splendoare contradictorie în care acest anu fi are o vibrație, o solemnitate, o cuprindere neobișnuită…” crede Cornel Ungureanu.
… Acestă carte nu mai este un jurnal de repetiție este chiar spectacolul în sine. Este un spectacol, o punere în scenă când grandioasă când sublimă, când tulburătoare, răscolitoare și lista poate continua. O punere în scenă, în abis, în pagină. Un spectacol al cuvintelor, al personajelor dar este și o voluptate extraordinară a jocului. Este un autor care se joacă cu mare plăcere. Vă invit să descoperiți nu numai spectaculoasele jocuri de cuvinte, de ințelesuri… Se deschid noi teritorii de înțelegere sau dai peste o bombă care dinamitează întreg universul” ne dă o posibilă cheie de descifrare a versurilor Daniela Șilindean.
„Și cartea acesta are un nume de împrumut. Ca orice doamnă ce se respectă își permite acest lux, să aibe un un nume de împrumut. Este un spectacol de și cu Alina Mazilu. Este regizat de Alina Mazilu după un roman de Alina Mazilu. Un spectacol integral de autor. Carte nu este doar dramă cum s-ar putea crede ci este și multă comedie. E o carte ce s-a născut doamnă” continua seria jocurilor de cuvinte și editorul Adrian Bodnaru.
Dar adevărata bucată de spectacol din cartea spectacol a fost finalul. Actorul Constantin Chiriac, directorul teatrului din Sibiu, a recitat cu har versurile pline de inedit ce predispun la râs dar și la îngândurare deopotrivă.

LĂSAȚI UN MESAJ