Nici măcar antenele televizoarelor din Timișoara nu mai sunt îndreptate spre sârbi, cum se întâmpla până în 1990. La ce bun, când avem pe cablu, la îndemână, printr-o simplă apăsare pe butonul telecomenzii televizorului, câteva programe sârbești. Eu unul mă mai uit ”pe sârbi” doar când vreau muzică sârbească. Filme avem acum cu duiumul, pe toate canalele, iar Campionatele Mondiale sau Europene de fotbal sunt transmise și de ai noștri.
Pădurea de antene tv de pe blocurile timișorenilor a cam dispărut de ceva vreme, la fel cum au dispărut o vreme din peisajul autohton și sârbii, care veneau până în 1989 cu blugi, Vegeta, Cipiripi, Eurocrem, țigări sau gumă de mestecat. Cine nu a fost măcar o dată la piața de sârbi din Timișoara, dacă nu s-a obosit până la Oravița, să-și procure marfă, atât de prețioasă pentru nevoile personale, dar mai ales pentru delegațiile prin țară, unde deschideai orice ușă cu produsele Made in Yugoslavia? Acum avem și din astea în magazine, dar nu mai au aceiași trecere ca acum 26 de ani. Generațiile de după 1989 preferă altceva. Trec pe lângă standurile cu Eurocrem fără să clipească.
De câțiva ani încoace, sârbii au reapărut în Timișoara. Îi văd și-i aud peste tot, mai ales la sfârșit de săptămână, când Mallul timișorean este inundat de vecinii noștri. Asta, spre bucuria comercianților care fac vânzare bună și a caselor de schimb valutar, unde-și schimbă sârbii banii. Nu se opresc însă doar în zona magazinelor și merg la pas și prin oraș. Statisticile oficiale arată că cei mai mulți turiști străini care au vizitat anul trecut capitala Banatului au fost sârbii. Nu i-au descurajat șantierele din centrul Timișoarei, nici priveliștea pe care le-o oferă clădirile în paragină sau ruinele, din aceiași zonă. Au rămas fideli prieteniei cu bănățenii, indiferent de ce s-a întâmplat de-a lungul timpului.

Emilian Pavel Jurma