Clujul găzduiește, în ultimul timp, tot ce înseamnă confruntare sportivă de top în România. Grație infrastructurii construite sau renovate în ultimii ani: stadionul Dr. Constantin Rădulescu (23.500 de locuri), al lui CFR, adus la standarde de cupe europene în 2008, prin finanțare privată; stadionul Cluj Arena (30.000 de locuri), al lui ”U”, construit pe locul legendarei baze Ion Moina, inaugurat în 2001; Sala Polivalentă, de peste 7.000 de locuri, cea mai mare din țară, inaugurată în 2014. Alături de aceasta din urmă, a rămas în picioare și Sala Sporturilor Horia Demian, cea veche, de 3.000 de locuri.
Două stadioane capabile să fie omologate pentru grupele Ligii Campionilor (și care au autorizație ISU, că în România și asta a ajuns motiv de laudă!), plus o sală unde se vor desfășura Europenele de anul viitor atât la baschet masculin cât și la gimnastică, ultimele fiind pierdute de București din cauza telenovelei legate de firma câștigătoare a licitației pentru construcția noii săli polivalente din Capitală (ce aiureli implică, uneori, capitalismul ăsta!).
Peste vreo patru zile, în urbea de la poalele Feleacului vine Spania, campioana europeană ”en titre” și campioana mondială 2010 la fotbal.
În doar câțiva ani, Cluj-Napoca s-a depărtat enorm, din punct de vedere al infrastructurii sportive (și nu numai…), de Timișoara. (Pe noi, acum, comparația asta ne interesează). Sigur, răspunsul ar fi pe buzele tuturor: Emil Boc. Simplist, spălător pe mâini și spălător pe creier.
Da, Emil Boc, actualul primar al orașului, a fost prim-ministrul României. Timp de trei ani și ceva, între decembrie 2008 și februarie 2012. A fost președinte PD/PDL între 2005 și 2012. Din posturile înalte în care s-a aflat, a făcut lobby pentru orașul său, iar rezultatele se văd.
De ce, în sfertul de secol scurs de la Revoluție încoace, niciun timișorean nu a ajuns atât de sus? De ce niciun timișorean ajuns ministru sau parlamentar – cu câteva palide excepții – nu a reprezentat, cu adevărat, interesele orașului său? Răspunsul ar fi din nou simplist, spălător pe mâini și spălător pe creier: pentru că ”miticii” au ce au cu Timișoara.
În urmă cu mai mulți ani, fostul arhitect-șef al Timișoarei, Radu Radoslav, prezenta presei diferite machete pentru un nou stadion al marelui oraș de pe Bega. Era anul 2000, sunt 16 ani de-atunci. Timișoara nu are încă nici în proiect o arenă la standarde actuale.
Anul trecut, în iunie, orașul trebuia să găzduiască Euro de baschet feminin, într-o sală nouă, de 3.000 de locuri. Din cauza insolvenței firmei constructoare, sala n-a fost gata la timp, și nu e nici acum. Meciurile s-au mutat pe bătrâna Olimpia, cosmetizată urgent.
Haideți să terminăm cu poveștile de mascat incompetența locală. Haideți să conștientizăm că am ajuns departe, în urmă, și să admitem că totul e, în primul rând, o chestiune de lobby și de valoare umană.
P.S. În această vară, la Sf. Gheorghe se va inaugura o sală sportivă de 3.000 de locuri…
Da, nenea Tavi, tot nenea Boc spălătoru a pus pe picioare și stadionul Dr. Constantin Rădulescu, de 23.500 de locuri, al lui CFR… Nu se știe ce-i aia polivalentă și Cluj Arena când clujenii și-au construit cu forțe locale un stadion…
pai spune de stad.cfr ”adus la standarde de cupe europene în 2008, prin finanțare privată”
un om care mai stie ce vorbeste
Alinutza, tată, ideea era că la Cluj era stadion performant înainte de a pune Boc spălătoru mâna pe punga statului și la Timișoara sunt doar plânsetele și boceala făloșeniei. Și oricum, s-a construit unul și la București, la care-i schimbă gazonul cum își schimbă PSD chiloții ilieștieni…